Decizie nr. 174 din 8 februarie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Burcă Vilhem în Dosarul nr. 6.583/110/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, însă soluţia legislativă cuprinsă de acestea a fost preluată în art. 56, 57 şi art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. Astfel, se apreciază că textele criticate nu încalcă art. 16 din Constituţie şi că aspectele de aplicare şi interpretare ridicate în excepţie ţin de competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.583/110/2008, Curtea de Apel Bacău - Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Burcă Vilhem într-o cauză având ca obiect recalcularea cuantumului pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În acest sens, arată că, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, punctajul mediu anual se determină prin împărţirea numărului de puncte realizate la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare. În mod corespunzător, în cazul persoanelor pentru care legea prevede un stagiu de cotizare redus, prevederile de lege criticate stabilesc că punctajul mediu anual se determină prin împărţirea numărului de puncte realizat la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare prevăzut de legiuitor a fi realizat de fiecare categorie de asiguraţi. Cu toate acestea, în ultima ipoteză nu sunt încadrate şi persoanele la care face referire art. 42 din Legea nr. 19/2000, respectiv cele care au lucrat în condiţii deosebite de muncă, deşi acestea beneficiază şi ele de reducerea vârstei standard de pensionare. În acest mod, ultima categorie de persoane este discriminată, întrucât nu i se aplică aceleaşi principii de calcul al punctajului mediu anual ca şi celorlalte categorii de asiguraţi.

Curtea de Apel Bacău - Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, a abrogat întreaga Lege nr. 19/2000, însă prin art. 95 alin. (2) a preluat numai soluţia de principiu cuprinsă în alin. (2) al art. 77 din Legea nr. 19/2000. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, texte care au următorul cuprins:

–Art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010: "(2) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 56-59, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare complete prevăzute la aceste articole.";

–Art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000: "(3) În situaţiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1.Cu referire la art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă de acesta nu a fost preluată prin noua reglementare, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate privind acest text legal urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

2.În privinţa soluţiei legislative cuprinse în prezent în art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, instanţa constituţională a stabilit constituţionalitatea acesteia în raport cu critici identice de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 998 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 3 august 2010, Curtea a statuat că legea pensiilor impune două condiţii pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a dobândi pensia pentru limită de vârstă. Aceste condiţii sunt stagiul de cotizare şi vârsta standard de pensionare. Stagiile de cotizare minime şi complete sunt prevăzute, în mod diferenţiat pentru bărbaţi şi femei, în cuprinsul aceluiaşi articol de lege.

Curtea a stabilit că, "Având în vedere situaţia deosebită a persoanelor care desfăşoară munca în condiţii speciale şi a persoanelor care au realizat stagiul de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, legea a prevăzut beneficiul reducerii vârstei de pensionare concomitent cu reducerea stagiului de cotizare, condiţionată însă de realizarea acestuia în condiţiile menţionate a unui număr de ani stabilit de lege. Acest fapt a determinat şi modul de calcul al punctajului mediu anual care ţine cont de reducerea stagiului de cotizare necesar pentru a obţine dreptul la pensie."

În ceea ce priveşte, însă, situaţia persoanelor care au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite şi despre care autorul excepţiei afirmă că se află într-o situaţie comparabilă cu cea a persoanelor care au desfăşurat munca în condiţii speciale, Curtea a constatat că acestea beneficiază doar de reducerea vârstei de pensionare şi numai în condiţiile în care au realizat un stagiu complet de cotizare. În atare condiţii, Curtea a reţinut că este firesc ca punctajul mediu anual să se calculeze în funcţie de acest stagiu de cotizare, care reprezintă stagiul efectiv realizat, iar nu de un altul.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că "situaţiile puse în discuţie [...] sunt diferite, astfel că tratamentul juridic diferenţiat este justificat, necontravenind principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor".

Neexistând elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Burcă Vilhem în Dosarul nr. 6.583/110/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

2.Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly