Decizie nr. 644 din 5 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 281, 281^1 , 281^2 şi 281^3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Văcăruş, Marian Văcăruş şi Gabriela Viorica Văcăruş în Dosarul nr. 7.818/2005 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.

La apelul nominal răspund autorii excepţiei, Marian Văcăruş şi Gabriela Viorica Văcăruş, personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mihaela Anca Vintilă a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei.

Având cuvântul, autorii excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că incorecta aplicare de către instanţele de judecată a dispoziţiilor legale criticate conduce la încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că autorii excepţiei nu invocă motive de neconstituţionalitate, ci de aplicare a legii de către instanţele de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.818/2005, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281, 281^1 , 281^2 şi 281^3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Marin Văcăruş, Marian Văcăruş şi Gabriela Viorica Văcăruş.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interpretarea textelor de lege criticate, dată de instanţele de judecată, în aplicarea legii, este neconstituţională, contravenind dispoziţiilor art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi ale art. 46 privind dreptul la moştenire din Legea fundamentală. Pe de altă parte, se consideră că dispoziţiile legale criticate au un conţinut contradictoriu.

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând că instituirea căilor de atac şi procedura de judecată sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta putând stabili reguli speciale de judecată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.

Obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 281, 281^1 , 281^2 şi 281^3 din Codul de procedură civilă, texte de lege cu următorul conţinut:

–Art. 281, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000:

Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri.

În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.;

–Art. 281^1 , modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005: "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.

Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.

Încheierea se va ataşa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.";

–Art. 281^2 , modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000:

Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.;

–Art. 281^3 , modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000:

Încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 281^1 , precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 281^2 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.

Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi în art. 46 - Dreptul la moştenire, precum şi dispoziţiilor art. 1 - Protecţia proprietăţii - din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 5 privind egalitatea dintre soţi, din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispoziţiile art. 281, 281^1 , 281^2 şi 281^3 din Codul de procedură civilă, cuprinse în secţiunea a VI-a "Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii" a cap. IV din titlul III al cărţii a II-a, reprezintă norme de procedură referitoare la îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul hotărârilor şi încheierilor judecătoreşti, clarificarea înţelesului dispozitivului hotărârilor judecătoreşti sau completarea acestora.

Prin instituţia îndreptării, lămuririi şi completării unei hotărâri judecătoreşti, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea în soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, evitând exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanţei, atunci când aceasta priveşte erori materiale şi nu are incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii.

Curtea constată astfel că textele de lege criticate reprezintă norme de procedură, edictate de legiuitor în temeiul competenţei sale constituţionale, atribuită potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, şi nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 Dreptul de proprietate privată, în art. 46 - Dreptul la moştenire şi nici prevederilor art. 1 - Protecţia proprietăţii, din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 5 privind egalitatea dintre soţi, din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, din aceeaşi reglementare internaţională, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.

De altfel, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate priveşte aspecte de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de judecată, aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "(...) se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281, 281^1 , 281^2 şi 281^3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Văcăruş, Marian Văcăruş şi Gabriela Viorica Văcăruş în Dosarul nr. 7.818/2005 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie