Decizia nr. 840 din 13 decembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Alexandru Moga în Dosarul nr. 5.186/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.631D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens arată că dreptul la pensie se exercită în condițiile legii, iar legiuitorul are dreptul exclusiv de a stabili aceste condiții, precum și unele limite pentru exercițiul dreptului la muncă. Mai precizează că beneficiul acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în temeiul textului de lege criticat, se acordă la cererea angajatului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 31 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.186/117/2016, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Alexandru Moga cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei de încetare a contractului individual de muncă.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003, care prevăd încetarea de drept a contractului individual de muncă la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate sau pensiei pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, sunt neconstituționale. Astfel, arată că aceste dispoziții de lege încalcă drepturile și libertățile cetățenilor prevăzute de art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) din Constituție, permit discriminarea persoanelor vârstnice, încalcă dreptul la muncă și condiționează restrângerea dreptului la pensie de restrângerea dreptului la muncă, încălcând art. 47 alin. (2) și art. 53 din Legea fundamentală.

6.De asemenea arată că norma juridică nu este clară pentru că nu stabilește cine, când și cum face comunicarea deciziei de pensionare către angajator, pentru a declanșa raportul juridic de încetare de drept a contractului individual de muncă. Totodată, nu stabilește dacă angajatul, ca titular al deciziei de pensionare, are obligația de a o comunica sau nu angajatorului. Acest fapt ce duce la imposibilitatea înfăptuirii corecte a actului de justiție, încălcându-se art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție.

7.Totodată, autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate intervin într-un contract de muncă, dispunând încetarea acestuia, fără a ține cont de actul de voință al părților contractante. Acest fapt constituie o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Codul muncii, precum și a dispozițiilor art. 1.169 și art. 1.170 din Legea nr. 287/2009.

8.În sfârșit, arată că angajatorul are la dispoziție alte norme juridice, prevăzute de Codul muncii, prin care să dispună încetarea contractului individual de muncă a unui angajat care nu dă randamentul necesar în muncă. Vârsta nu poate fi o cauză în acest sens, dacă angajatul este apt din punct de vedere medical și psihologic, corespunde din punctul de vedere al competenței profesionale și își realizează corespunzător sarcinile de serviciu, prevăzute în fișa postului.

9.Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale arată că reducerea vârstei de pensionare constituie un drept justificat de condițiile grele de muncă în care beneficiarii și-au desfășurat activitatea. Așadar, în situația în care starea de sănătate îi permite unui persoane pensionate pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, să lucreze în continuare, dreptul acesteia la muncă nu ar trebui îngrădit prin încetarea de drept a contractului individual de muncă.

10.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că aspectele legate de modalitatea efectivă în care se realizează comunicarea unei decizii de pensionare și momentul la care se întreprinde acest lucru nu sunt de natură a pune în discuție principiul stabilității raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constituție. De asemenea arată că prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție nu interzic stabilirea unor condiții în legătură cu exercitarea dreptului la muncă, atât timp cât orice persoană care dorește să aleagă o profesie sau un loc de muncă este chemată să întrunească aceste condiții legale. Cât privește prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție arată că dreptul cetățenilor la pensie și la alte forme de asistență socială se exercită în condițiile legii. Ca atare, legiuitorul are libertatea de opțiune în reglementarea condițiilor și criteriilor de acordare a pensiei, a modului de calcul și de plată a acesteia, precum și a procedurii de solicitare, de stabilire a pensiei și de exercitare a contestațiilor. Referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 16 din Constituție arată că intră în puterea Parlamentului, ca „unică autoritate legiuitoare a țării“, dreptul de a stabili categoriile de pensionari, precum și dispozițiile legale aplicabile fiecărei categorii în parte, în funcție de situația juridică în care se află.

12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Aceste dispoziții de lege au următoarea redactare:

–Art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua:

(1)Contractul individual de muncă existent încetează de drept: […]c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II.

Din examinarea situației de fapt în care se află autorul excepției, Curtea constată că acesta se încadrează în ultima ipoteză a art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a, respectiv cea referitoare la persoanele care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare. Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“, Curtea va examina doar constituționalitatea dispozițiilor de lege în a cărei ipoteză se încadrează autorul excepției, respectiv doar a art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003.

15.Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției.

16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia se află în situația persoanelor care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, beneficiază de acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei legale standard de pensionare. Astfel, dacă dispozițiile art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010 prevăd, ca normă generală, că „vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei“, dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. a)-c) din aceeași lege dispun, ca excepție, că persoanele care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite, în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în condiții speciale de muncă ori care au fost private de libertate, deportate în străinătate, după data de 23 august 1944, și/ori s-au aflat în prizonierat, în situația în care le-au fost stabilite drepturi privind vechimea în muncă, în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-c) și la alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, beneficiază de acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei legale de pensionare. Dispozițiile art. 56 alin. (1), art. 57 alin. (2), art. 58 și art. 59 din Legea nr. 263/2010 se referă, de asemenea, la situații în care pensia pentru limită de vârstă se acordă cu reducerea vârstei de pensionare, prevăzute de art. 53 alin. (1) teza întâi din același act normativ.

17.Analizând aceste reglementări, Curtea reține că acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor persoanelor care au lucrat în condiții solicitante sau periculoase, ce au avut drept efect o deteriorare mai accentuată a sănătății și capacității de muncă, ori care au lucrat în condiții defavorizante, ceea ce a presupus un efort sporit, așa cum sunt cei care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap sau nevăzătorii. Prin urmare, reducerea vârstei de pensionare are valoarea unei reglementări cu caracter compensatoriu.

18.Totodată, Curtea reține că dispozițiile Legii nr. 263/2010 reglementează doar condițiile în care asigurații pot obține dreptul la pensie și nu instituie o obligație a persoanelor de a se pensiona la împlinirea condițiilor legale de pensionare. Încetarea de drept a contractului de muncă la împlinirea condițiilor legale de pensionare este prevăzută însă în art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. Reglementarea prevede însă trei teze distincte: prima teză se referă la încetarea contractului de muncă „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare“, în timp ce a doua și a treia teză stabilesc încetarea raportului de muncă „la data comunicării deciziei de pensie“, respectiv „la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II“. Curtea apreciază că doar în prima teză încetarea contractului de muncă are loc ope legis, ca urmare a îndeplinirii condițiilor de stagiu și vârstă legale de pensionare, în timp ce, în a doua teză, încetarea are loc ca urmare a exprimării opțiunii asiguratului pentru deschiderea anticipată a dreptului la pensie, în condițiile permise de lege. În aceste condiții este evident că derularea în continuare a raportului de muncă ar fi contrară voinței exprimate de cel care solicită deschiderea dreptului la pensie, astfel că încetarea de drept a contractului individual de muncă este justificată, fără a avea semnificația încălcării dreptului la muncă al salariatului.

19.Cât privește critica vizând caracterul neclar și lipsit de previzibilitate al dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003, întrucât nu detaliază procedura de comunicare a deciziei de pensionare, Curtea observă că reglementările referitoare la condițiile pentru acordarea dreptului la pensie și procedura de pensionare nu constituie obiectul Codului muncii, ci al unor acte normative distincte, așa cum este Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, sau alte acte normative cu caracter special, vizând doar anumite categorii profesionale, așa cum este, spre exemplu, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015. Prin urmare, pretinsa omisiune a reglementării, criticată de autorul excepției, nu privește cadrul reglementării supuse controlului de constituționalitate.

20.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Moga în Dosarul nr. 5.186/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea