Decizie nr. 1.340 din 22 octombrie 2009

Nicolae Cochinescu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Anica Câmpan şi Emilia Roman în Dosarul nr. 5.381/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.381/117/2008, Tribunalul Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Anica Câmpan şi Emilia Roman într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 11 şi art. 20 din Constituţie şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece condiţionează încadrarea juridică a faptei de un prejudiciu eventual, care urmează a fi stabilit de instanţa de judecată ulterior actului de sesizare a instanţei, iar prin aceasta norma de incriminare nu satisface exigenţele de previzibilitate şi accesibilitate.

Tribunalul Cluj - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate din Codul penal sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146 şi ale art. 248^1 din Codul penal, cu următorul cuprins:

–Art. 146 - Consecinţe deosebit de grave: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";

–Art. 248^1 - Abuzul în serviciu în formă calificată: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de nevinovăţie şi principiul legalităţii pedepselor şi art. 73 alin. (3) lit. h) privind domeniul de reglementare a legii organice. De asemenea, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la principiul legalităţii pedepselor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 248^1 din Codul penal, raportate la prevederile art. 23 alin. (12) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie şi la ale art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Decizia nr. 255/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textul art. 248^1 din Codul penal oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor.

Totodată, prin Decizia nr. 343/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a constatat constituţionalitatea prevederilor art. 146 din Codul penal, raportate la prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie şi la cele ale art. 6 din Convenţie. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat frecvent şi constant că, "într-o societate democratică în sensul Convenţiei, dreptul la o bună administrare a justiţiei ocupă un loc atât de important încât o interpretare restrictivă a articolului 6 paragraful 1, referitor la dreptul la un proces echitabil, nu ar corespunde scopului şi obiectului acestei dispoziţii" (cazul Delcourt împotriva Belgiei, 1970). Pe de altă parte, însă, nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei "procesului echitabil" ar trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale, spre a se intră în materii din câmpul dreptului substanţial.

Totodată, Curtea a reţinut că, având în vedere că în speţă nu există o hotărâre judecătorească definitivă, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie, privind prezumţia de nevinovăţie, care prevede că: "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Anica Câmpan şi Emilia Roman în Dosarul nr. 5.381/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie 2009.

PREŞEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean