Decizie nr. 81 din 25 februarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Kadar Rozalia în numele minorului Kadar Imre Roland în Dosarul nr. 4.559/2002 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi de art. 44 privind familia. Invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 114/2002, prin care o excepţie cu obiect identic a fost respinsă de instanţa constituţională.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca acţiunea în stabilirea paternităţii, având un caracter strict personal, aparţine copilului, astfel încât neglijenţa mamei în gestionarea drepturilor şi intereselor acestuia, manifestată prin depăşirea termenului de un an pentru promovarea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afară căsătoriei, nu trebuie să afecteze dreptul minorului de a avea un tata. Stabilirea statutului civil al copilului, precum şi menţinerea legăturii de sânge existente între tata şi minor sunt în interesul acestuia din urma, care beneficiază astfel de ocrotire, îngrijire, sprijin moral şi material din partea tatălui.

Tribunalul Sibiu - Secţia civilă, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se apreciază ca stabilirea unor termene pentru exercitarea dreptului la acţiune nu este de natura sa împiedice accesul liber la justiţie, ci urmăreşte sa confere stabilitate şi siguranţa raporturilor familiale. Prin instituirea termenului de un an legiuitorul impune mamei, care acţionează în interesul minorului, sa lamureasca cat mai rapid statutul juridic al acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arata ca, întrucât termenul de un an în care poate fi introdusă acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afară căsătoriei este un termen de prescripţie a dreptului material la acţiune, împlinirea lui nu conduce la stingerea a însuşi dreptului subiectiv. Pe de altă parte, dreptul la acţiune, în sens procesual, este imprescriptibil, deci titularul dreptului la acţiune poate sesiza instanţa judecătorească, chiar dacă s-a împlinit termenul stabilit de lege şi, prin urmare, nu se aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituţie. Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44, se apreciază ca textul criticat nu contravine drepturilor prevăzute de acest articol, fiind în acord cu principiul egalităţii copiilor din afară căsătoriei cu cei din căsătorie.

Avocatul Poporului arata ca prin reglementarea termenului de un an legiuitorul a stabilit o excepţie de la principiul potrivit căruia "acţiunea de stare civilă este imprescriptibila" în considerarea unor ratiuni precum: stabilitatea şi certitudinea raporturilor juridice, necesitatea de a nu lasă prea mult timp în suspensie starea civilă a persoanei, grija pentru a nu lipsi copilul de îngrijirea la care este îndreptăţit, valorificarea probelor existente etc. În concluzie, se apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 60 alin. 1 din Codul familiei, text de lege care are următorul conţinut:

–Art. 60 alin. 1: "Acţiunea în stabilirea paternităţii din afară căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului."

Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate au următoarea redactare:

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 44: "(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2)Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3)Copiii din afară căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 114 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2002, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

În argumentarea opţiunii sale Curtea a reţinut, în esenta, ca termenul de prescripţie prevăzut de textul de lege criticat se fundamentează pe mai multe ratiuni, precum necesitatea de a nu lasă prea mult timp în suspensie starea civilă a copilului, grija de a nu lipsi minorul de întreţinerea la care este îndreptăţit din partea tatălui, valorificarea probelor existente a căror conservare ar fi afectată de trecerea timpului sau evitarea eventualelor scandaluri şi santaje ce ar putea fi provocate de stabilirea stării civile a copilului.

De asemenea, cu acel prilej Curtea a mai constatat ca instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii şi securităţii raporturilor juridice civile.

Nici critica de neconstituţionalitate a textului legal în raport cu art. 44 din Constituţie nu este intemeiata, întrucât art. 60 alin. 1 din Codul familiei nu releva nici o contradictie cu textul constituţional privind familia. Dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, pe de o parte, cat şi egalitatea în faţa legii a copiilor din afară căsătoriei cu cei din căsătorie, pe de altă parte, sunt subsecvente stabilirii filiaţiei copilului şi nu indreptatesc susţinerea autorului excepţiei, care pretinde ca aceasta ar trebui să fie permisă oricând, iar nu limitată de un termen.

Întrucât ratiunile care au stat la baza adoptării Deciziei nr. 114/2002 îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, soluţia pronunţată de Curte, în precedent, se impune a fi menţinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Kadar Rozalia în numele minorului Kadar Imre Roland în Dosarul nr. 4.559/2002 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu