Decizie nr. 339 din 17 septembrie 2004

Cu Adresa nr. 51/666 din 9 septembrie 2004 secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea privind declanşarea controlului de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, republicată. Sesizarea a fost formulată, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, republicată, şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, de către un număr de 51 de deputaţi, şi anume: Paula Maria Ivănescu, Ioan Onisei, Ştefan Marian Popescu-Bejat, Romeo Marius Raicu, Gheorghe Albu, Victor Babiuc, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Iulian-Gabriel Bîrsan, Anca Daniela Boagiu, Daniel Marius Bogdan, Vasile Bran, Costică Canacheu, Ion Cîrstoiu, Teodor Cladovan, Valentin Adrian Iliescu, Victor Sorin Lepşa, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Ion Mogoş, Nicolae Nan, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Mihai Stănişoară, Teodor Crăciun Tuducan, Marin Anton, George Crin Laurenţiu Antonescu, Constantin-Gheorghe Avramescu, Viorel-Gheorghe Coifan, Vasile Dănilă, Liviu Iuliu Dragoş, Valeriu Gheorghe, Titu Nicolae Gheorghiof, Puiu Haşotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Cătălin Micula, Vlad-Octavian Moisescu, Monica Octavia Muscă, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Vasile Predică, Dan Radu Ruşanu, Nini Săpunaru, Adrian Emanuil Semcu, Dan Coriolan Simedru, Cornel Ştirbeţ, Radu Stroe şi Sergiu Mihail Tofan.

Din examinarea listelor membrilor grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat şi ale Partidului Naţional Liberal, pe care figurează un număr de 54 de deputaţi, rezultă că acestea nu sunt semnate de domnii Adrian Gurzău şi Alexandru Pereş (poziţiile 16 şi 25 pe lista Grupului parlamentar al Partidului Democrat) şi de domnul Dorin Grigore Popescu (poziţia 18 pe lista Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal), astfel că, în realitate, sesizarea este formulată de 51 de deputaţi.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.590 din 9 septembrie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 490A/2004.

Autorii sesizării solicită Curţii Constituţionale să constate că prevederile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt neconstituţionale, întrucât încalcă, "în mod evident şi flagrant, litera şi spiritul Constituţiei, dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi ale art. 84 alin. (1) din Legea Supremă". În susţinerea sesizării, autorii acesteia "iau în consideraţie şi art. 37 «Dreptul de a fi ales» din Constituţie".

În legătură cu susţinerea că textul de lege criticat ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 80 alin. (2), autorii sesizării arată că Preşedintele României, "chiar aşa-zis «independent» [...] candidat pe lista unui partid politic", nu îşi poate păstra neutralitatea şi echidistanţa necesare exercitării misiunii de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, aşa cum stabileşte textul din Constituţie menţionat.

Cu privire la susţinerea că art. 5 alin. (7) din legea supusă controlului ar contraveni dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicată, în motivarea sesizării se arată că "prezenţa pe listele unui partid politic a Preşedintelui României, chiar sub eticheta, ce se vrea acoperitoare, de «independent», nu salvează decât, eventual, aparenţele". Conform susţinerilor autorilor sesizării "candidat pe listele unui partid politic, Preşedintele României va fi implicat partinic, va fi identificat cu partidul pe listele căruia candidează, cu doctrina, programul politic şi electoral, cu mesajul şi acţiunea politică-publică a acelui partid, cu acţiunile lui de campanie electorală". Autorii sesizării, coroborând dispoziţiile art. 37 din Constituţie, republicată, privind "dreptul de a fi ales" cu cele ale art. 16 alin. (3) şi ale art. 40 alin. (3) la care acestea fac trimitere, precum şi cu cele ale art. 84 alin. (1), consideră că "rezultă, cu claritate, faptul că, întrucât Preşedintele României nu se poate asocia, în timpul mandatului, într-un partid politic, lui îi este restrâns - în virtutea acestei funcţii - dreptul de a fi ales pe lista unui partid politic".

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.

Preşedintele Senatului consideră că sesizarea formulată este neîntemeiată, deoarece textele constituţionale invocate ca fiind încălcate "fie nu au legătură cu materia, fie sunt interpretate eronat". Se susţine, totodată, că din dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicată, care stabilesc că, în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid politic, nu rezultă că acesta nu poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru obţinerea unui mandat de deputat sau senator. În continuare, se arată că "faptul că Preşedintele candidează pe listele unui partid politic are doar semnificaţia însuşirii doctrinei acelui partid sau alianţe politice, fără a fi membru al acestuia, beneficiind, ca toţi cetăţenii României, de drepturile prevăzute de art. 29 şi art. 37 din Constituţie", republicată. Potrivit punctului de vedere prezentat, din coroborarea textelor "se observă cu uşurinţă că Preşedintele României în funcţie nu este inclus în sfera celor care nu pot candida, respectiv nu există nici o prevedere expresă în acest sens, aşa cum există prevăzut în art. 40 alin. (3) din Constituţie, republicată, pentru judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică". În opinia Preşedintelui Senatului, acceptarea tezei autorilor sesizării "ar însemna că Preşedintele României este decăzut din exerciţiul unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, şi anume dreptul de a fi ales [...]".

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că art. 5 alin. (7) nu cuprinde "nici o interdicţie sau un impediment ori o altfel de reglementare cu privire la exercitarea funcţiei de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, de către Preşedintele României". Pentru ca Preşedintele să vegheze la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice şi, mai ales, să exercite funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, funcţie prevăzută de art. 80 alin. (2) din Constituţie, republicată, se arată de către preşedintele Camerei Deputaţilor că "trebuie să fie neutru din punct de vedere politic". Potrivit punctului de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, "înscrierea Preşedintelui pe listele de candidaţi ale unui partid pe durata campaniei electorale, nu ca membru al acelui partid, ci ca independent, îi asigură libertatea necesară pentru a fi echidistant în îndeplinirea funcţiei de mediere, cât şi a celorlalte prerogative". Se consideră, totodată, că "neutralitatea nu trebuie interpretată ca o interdicţie pentru persoana în cauză de a se exprima politic după expirarea mandatului şi este firesc ca Preşedintele în funcţie să poată fi inclus în perspectivele politice ale ţării". În punctul de vedere prezentat se consideră că un alt mod de interpretare a textelor "ar însemna o abordare rigidă a Constituţiei şi mai ales o suspendare nejustificată a exerciţiului drepturilor electorale pentru un mandat care începe, de fapt, la expirarea mandatului prezidenţial". Se susţine, de asemenea, că "adoptarea unei alte soluţii ar însemna ca dreptul şi justiţia electorală să cedeze în faţa unor oportunităţi politice de moment."

Cât priveşte susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicată, în punctul de vedere prezentat se arată, în esenţă, că legea electorală nu stabileşte "expressis verbis că persoana înscrisă pe lista de candidaturi a unui partid politic trebuie să fie membru al acelui partid". De asemenea, textul de lege ce face obiectul sesizării "nu cuprinde referiri la asocierea [Preşedintelui României] la un partid politic, ci permite candidatura, ca independent, a Preşedintelui pe lista unui partid", ceea ce "este o chestiune de ordin exclusiv politic, ce priveşte acordul existent între reprezentanţii partidului politic care susţin un candidat independent pe listele partidului respectiv, în detrimentul propriilor membri, pe de o parte, şi candidatul independent, pe de altă parte". Se consideră că este "firesc ca un partid politic să promoveze în Parlament, pe listele sale, personalităţi cunoscute, fără ca acestea să facă parte formal din partidul respectiv". În continuare, se apreciază că "o astfel de candidatură nu poate fi încadrată juridic în categoria incompatibilităţilor". Justificarea dreptului Preşedintelui în funcţie de a participa la scrutinul parlamentar se întemeiază, în concepţia punctului de vedere prezentat, pe aceleaşi raţiuni care justifică candidatura oricărei persoane, concomitent, atât pentru mandatul prezidenţial, cât şi pentru cel de parlamentar. "Depunerea candidaturii ca independent pe listele unui partid politic sau ale unei alianţe politice ori electorale nu se poate confunda cu calitatea de membru de partid", acestea fiind noţiuni distincte, care impun proceduri diferite pentru dobândirea statutului de "candidat independent" sau de "membru de partid". Aşadar, se apreciază că Preşedintele României îşi poate exercita dreptul de a fi ales, "drept garantat de art. 37 din Constituţie, republicată, acesta îndeplinind şi exigenţele statuate la art. 16 alin. (3) din Constituţie", republicată.

În legătură cu susţinerile potrivit cărora art. 5 alin. (7) din lege încalcă dispoziţiile art. 37 din Constituţie, republicată, referitoare la "Dreptul de a fi ales", preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că "autorii sesizării fac aceeaşi confuzie între noţiunea de candidat independent pe lista unui partid politic şi cea de membru de partid". Aceasta, deoarece Preşedintele României nu este inclus în prevederile constituţionale ale art. 40 alin. (3) care stabilesc interdicţii privind dreptul de asociere în partide politice judecătorilor Curţii Constituţionale, avocaţilor poporului, magistraţilor, membrilor activi ai armatei, poliţiştilor şi altor categorii de funcţionari publici. Excepţiile fiind de "strictă interpretare", se apreciază că "nu pot fi coroborate prevederile art. 84 alin. (1) cu cele ale art. 37 şi art. 40 alin. (3) din Constituţie, republicată, în vederea constatării neconstituţionalităţii art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului [...]". În plus, se mai arată că nici o dispoziţie din Constituţie nu stabileşte conţinutul listelor de candidaţi, astfel că "pe listele de candidaţi poate fi inclusă orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 37 coroborat cu art. 40 alin. (3) din Constituţie", republicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că obiecţiile de neconstituţionalitate formulate prin sesizarea grupului de deputaţi sunt neîntemeiate. Astfel, în legătură cu susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 80 alin. (2) din Constituţie, republicată, în ipoteza în care Preşedintele României devine candidat pe listele unui partid politic pentru Camera Deputaţilor sau pentru Senat, se arată că o atare situaţie "nu ar impieta asupra îndeplinirii mandatului său constituţional", deoarece art. 80 alin. (2) din Constituţie, republicată, nu vizează "o mediere între partidele politice angajate în lupta electorală". Guvernul mai susţine că, dacă s-ar admite "că prin candidatura pe lista unui partid este afectată îndeplinirea responsabilităţilor constituţionale ale Preşedintelui, ar trebui să admitem că aceasta ar fi afectată în egală măsură şi de o eventuală candidatură independentă a Preşedintelui, situaţie pe care autorii sesizării o consideră legală şi constituţională".

În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicată, se apreciază că "prezenţa Preşedintelui României pe lista de candidaţi depusă de un partid politic nu îi conferă calitatea de membru de partid". Calitatea de membru de partid se dobândeşte "în urma exprimării voinţei în acest sens de către o persoană (prin depunerea unei cereri de adeziune, de exemplu) şi a aprobării cererii de către forurile partidului care, potrivit statutului, au această competenţă".

În sfârşit, Guvernul consideră că normele constituţionale ale art. 37, coroborate cu cele ale art. 40 alin. (3) şi ale art. 80 alin. (1), "nu au nici o implicaţie asupra instituţiei prezidenţiale". Se susţine că art. 80 alin. (1) din Constituţie, republicată, în virtutea căruia Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid politic, "nu creează o circumstanţiere în aplicarea prevederilor art. 37, care sunt de strictă interpretare" şi care "delimitează sfera persoanelor care au dreptul să fie alese (şi, deci, dreptul de a candida), fără nici o referire la modalitatea depunerii candidaturii - pe lista unui partid sau individual". Guvernul consideră că este aplicabil adagiul "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus". Potrivit punctului de vedere exprimat, neincluderea Preşedintelui României între categoriile de persoane prevăzute de art. 40 alin. (3) cărora le este interzisă asocierea în partide politice "denotă faptul că, în situaţia sa, nu avea de-a face cu o interdicţie de asociere în partide politice, ci cu o incompatibilitate între funcţia de Preşedinte al României şi calitatea de membru al unui partid politic, ceea ce implică un alt regim juridic aplicabil".

Guvernul precizează că Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului "este actul normativ care îi permite Preşedintelui României să candideze pe lista unui partid politic", arătând că, "dacă ar fi fost în intenţia legiuitorului constituant împiedicarea Preşedintelui României de a candida în acest fel, interdicţia respectivă ar fi trebuit să se regăsească explicit în textul Constituţiei, printre prevederile care reglementează instituţia prezidenţială". Se arată, de asemenea, că, "prin coroborare cu art. 80 alin. (1) din Constituţie, republicată, prevederea art. 5 alin. (6) teza a doua din legea în discuţie, potrivit căreia nu se admit candidaturi independente pe listele de candidaţi, ar fi condus la crearea unei interdicţii totale pentru Preşedintele României de a candida pe lista unui partid, interdicţie care ar fi excedat prevederilor constituţionale referitoare la instituţia prezidenţială". Or, art. 5 alin. (7) din lege, potrivit căruia Preşedintele României poate candida pe lista unui partid politic, "dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului", nu face decât să corecteze "acest exces, având totuşi grijă ca o eventuală candidatură a Preşedintelui pentru funcţia de senator sau deputat să nu perturbe bunul mers al instituţiilor statului, ţinând cont şi de decalarea datelor alegerilor pentru Parlament şi pentru Preşedinte, care va surveni ca urmare a duratelor diferite ale mandatului Preşedintelui şi al Parlamentului. Astfel, art. 5 alin. (7) prevede că Preşedintele României poate candida pe lista unui partid politic dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului".

CURTEA,

examinând sesizarea depusă de cei 51 de deputaţi, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, reţine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, care au următorul cuprins: "Preşedintele României, în funcţie la data alegerii Camerei Deputaţilor şi Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru obţinerea unui mandat de deputat sau senator. În cazul în care este ales deputat sau senator, Preşedintele României este obligat ca, după validare, să opteze între calitatea de deputat sau senator şi aceea de preşedinte."

Dispoziţiile constituţionale considerate de autorii sesizării ca fiind încălcate prin textul de lege criticat sunt, în ordinea invocării, art. 80 alin. (2), art. 84 alin. (1), precum şi art. 37, care au următorul cuprins:

–Art. 80 alin. (2): "Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate."

–Art. 84 alin. (1): "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată."

–Art. 37: "(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2)Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României."

Textele constituţionale la care fac trimitere dispoziţiile art. 37 din Constituţie au următorul cuprins:

–Art. 16 alin. (3): "Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi."

–Art. 40 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică."

În esenţă, critica de neconstituţionalitate formulată de cei 51 de deputaţi cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului constă în susţinerea că, în condiţiile în care Preşedintele României poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru obţinerea unui mandat de deputat sau de senator, "nu-şi poate păstra neutralitatea şi echidistanţa" necesare "pentru a-şi îndeplini responsabilitatea constituţională de a media între puterile statului, între acestea şi societate". De asemenea, se susţine că în calitate de candidat pe lista unui partid politic, chiar ca "independent", "Preşedintele României va fi implicat partinic, va fi identificat cu partidul pe listele căruia candidează, cu doctrina, programul politic şi electoral, cu mesajul şi acţiunea politică-publică a acelui partid, cu acţiunile lui de campanie electorală". În acelaşi timp, autorii sesizării de neconstituţionalitate, coroborând dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicată, privind incompatibilitatea dintre funcţia de Preşedinte al României şi calitatea de membru al unui partid politic, cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi ale art. 40 alin. (3) susţin că Preşedintelui "îi este restrâns în virtutea acestei funcţii - şi dreptul de a fi ales pe lista unui partid politic".

Examinând textul de lege criticat, prin raportare la dispoziţiile din Constituţie invocate de autorii sesizării ca fiind încălcate, Curtea Constituţională constată că între acestea nu există nici un fel de incompatibilitate.

Dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei nu interzic, nici explicit, nici implicit, posibilitatea ca Preşedintele României, în funcţie la data alegerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, să candideze ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru un mandat de deputat sau de senator.

Problema care se pune în cauză este aceea dacă, în condiţiile textului de lege criticat, Preşedintele României are sau nu dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituţie, republicată.

Una dintre condiţiile prevăzute de art. 37 alin. (1) din Constituţie, republicată, pentru dreptul fundamental de a fi ales este corelată cu dreptul de asociere. Din coroborarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) şi ale art. 40 alin. (3) din Constituţie, republicată, rezultă în mod clar că dreptul de a fi ales este interzis judecătorilor Curţii Constituţionale, avocaţilor poporului, magistraţilor, membrilor activi ai armatei, poliţiştilor şi altor categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică, care nu pot face parte din partide politice.

Curtea constată că Preşedintele României nu este prevăzut între categoriile de cetăţeni, stabilite limitativ de cele două texte constituţionale, cărora le este interzis dreptul fundamental de a fi ales, deşi, pe durata mandatului, nu poate fi membru al unui partid, conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicată.

În virtutea principiului că excepţiile sunt de strictă interpretare, Curtea nu poate considera că situaţia prevăzută de art. 84 alin. (1) din Constituţie care stabileşte o incompatibilitate politică temporară pentru Preşedintele României, ar putea, în lipsa unei prevederi constituţionale, să aibă consecinţa interzicerii dreptului de a fi ales pentru Preşedintele României, în condiţiile în care acesta nu devine membru al unui partid politic.

Curtea reţine că numai printr-o interpretare forţată prin adăugare la normele constituţionale - situaţia prevăzută în textul de lege criticat ar putea fi convertită în incompatibilitatea prevăzută de art. 84 alin. (1) şi în interdicţia dreptului de a fi ales stabilită de art. 37 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (3) din Constituţie, republicată, astfel cum se susţine în sesizarea de neconstituţionalitate. O asemenea interpretare, care ar disimula o veritabilă creare a unei norme constituţionale, contravine principiului supremaţiei Constituţiei, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, precum şi statutului constituţional şi legal al Curţii, care îi interzice rolul de legislator pozitiv.

În calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei, prevăzută de art. 142 alin. (1) din Constituţie, republicată, Curţii Constituţionale îi este interzis, potrivit dispoziţiilor art. 2 din legea sa organică, în exercitarea controlului de constituţionalitate, să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului. Cu atât mai mult, Curţii îi este interzis să procedeze, chiar printr-un act necesar de interpretare, la modificarea şi completarea dispoziţiilor constituţionale, operaţiuni supuse exclusiv regimului strict reglementat al revizuirii constituţionale.

În legătură cu susţinerea autorilor sesizării de neconstituţionalitate, în sensul că posibilitatea oferită în textul criticat Preşedintelui României de a candida ca independent pe lista unui partid politic pentru un loc de deputat sau senator ar face ca acesta să nu-şi păstreze neutralitatea şi echidistanţa necesare exercitării funcţiei de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, Curtea constată că această susţinere nu reprezintă un motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiei de lege supusă controlului. De altfel, textul invocat al art. 80 alin. (2) din Constituţie, republicată, nici nu are conţinutul arătat de autorii sesizării, decât parţial, şi nu priveşte relaţiile dintre preşedinte şi partidele politice. În realitate, textul se referă numai la rolul ce revine Preşedintelui României în cadrul statului. Problema modului în care Preşedintele îşi exercită acest rol ţine de măsura în care Preşedintele îşi îndeplineşte obligaţiile, de etica exercitării mandatului prezidenţial, care, în caz că este încălcată grav, atrage răspunderea constituţională a titularului acestui mandat. De altfel, mutatis mutandis, problema ridicată de autorii sesizării s-ar putea pune şi cu privire la situaţia în care Preşedintele României ar candida pentru un al doilea mandat succesiv, astfel cum prevede art. 81 alin. (4) din Constituţie, republicată. Cu toate acestea, nici nu se poate concepe să se interzică Preşedintelui în funcţie să candideze pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru cel de al doilea mandat succesiv, întrucât, astfel, textul respectiv ar deveni inaplicabil, lipsit de conţinut.

Pentru considerentele expuse, Curtea Constituţională constată că prevederile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului nu contravin prevederilor Constituţiei.

La dosarul Curţii au fost depuse de către Cabinetul individual de avocatură "Poenaru Liliana", cu faxul nr. 4.688 din 15 septembrie 2004 şi cu adresele nr. 4.716 din 16 septembrie 2004 şi nr. 4.737 din 17 septembrie 2004, "Cerere de intervenţie accesorie", iar, de către Liga Apărării Drepturilor Omului, "Obiecţiuni la proiectul de lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului". Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, republicată, şi ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, are a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, "la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori".

Ţinând seama de faptul că în cadrul controlului prealabil, abstract, de constituţionalitate, dreptul de sesizare aparţine numai subiectelor prevăzute de textul constituţional indicat, Curtea reţine că cererile respective nu pot fi examinate.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţie, republicată, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a), art. 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt constituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc în şedinţa din data de 17 septembrie 2004 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu şi Şerban Viorel Stănoiu, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu