Lege nr. 285 din 14 august 1947

MIHAI I,

Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României,

La toţi de faţă şi viitori, sănătate:

Adunarea Deputaţilor a votat şi adoptat, iar Noi sancţionăm ce urmează:

LEGE

pentru modificarea şi completarea unor dispoziţiuni din legea pentru comerţul de devize din 1 Octomvrie 1932 şi a altor legi pentru reglementarea schimburilor cu străinătatea

Articolul I

Art. 5, 6 şi 7 din legea pentru comerţul de devize din 1 Octomvrie 1932, se modifică după cum urmează:

Art. 5. – Cei ce vor face operaţiuni cu mijloace de plată străine fără autorizaţie prealabilă vor fi sancţionaţi potrivit dispoziţiunilor prevăzute în prezentul articol.

1.Prin mijloacele de plată străină se înţeleg:

a)monetele de metal sau hârtie, precum şi biletele de bancă de orice fel, bătute şi emise în străinătate;

b)ordinele de plată, acreditivele, mandatele, cecurile, biletele la ordin, cambiile, precum şi orice alte efecte de comerţ exprimate în monetă străină;

c)acţiunile, obligaţiunile, titlurile, rentele, bonurile de tezaur, scrisorile de credit simple sau circulare, precum şi orice alte titluri şi valori mobiliare, inclusiv cupoanele lor exprimate în monetă străină plătite în străinătate;

d)disponibilul de conturi şi creanţe în valute străine în ţară şi străinătate;

e)sumele în lei datorate străinătăţii sub orice formă şi în orice mod, precum şi creanţele în lei asupra străinătăţii;

f)bancnotele Băncii Naţionale a României şi valorile prevăzute la punctele b şi c de mai sus exprimate în lei, în măsura în care fac obiectul unei operaţiuni cu străinătatea.

2.Prin "operaţiuni cu mijloace de plată străine", se înţelege orice act sau fapt de vânzare-cumpărare, schimb, depunere sau primire în gaj, lăsare sau primire în depozit, transport şi în genere orice schimbare, cu orice titlu, oneros sau gratuit a proprietăţii sau posesiunii mijloacelor de plată străine, precum şi contractarea de obligaţiuni în mijloace de plată străine sau cu referire la mijloace de plată străine.

Prin transport se înţelege atît transportul ca act juridic, cât şi transportul ca act material, făcut, fie de proprietar fie de alte persoane, indiferent de existenţa vreunui act juridic în baza căruia s'ar face transportul material.

3.Mijloacele de plată străine, provenite din exporturi vor fi cedate integral Băncii Naţionale a României, ca mandatară legală a Statului Român, în termenul prevăzut de dispoziţiunile legale în vigoare.

4.De asemenea mijloacele de plată străine provenite din credite obţinute în străinătate din prestaţiuni de servicii sau obţinute prin orice alt mod, cu titlul oneros sau gratuit, fie că are caracter civil sau comercial, vor fi cedate Băncii Naţionale a României ca mandatară legală a Statului, într'un termen maxim de 15 zile dela data realizării lor în devize. Dispoziţiunile din acest alineat interpretează art. 12 din regulamentul de aplicare a legii pentru comerţul de devize devenit lege la 15 Aprilie 1937.

5.Exportul şi importul de orice fel de mijloace de plată străine, monetă română sau orice valori mobiliare româneşti, precum şi mărci poştale româneşti sau străine, fără autorizaţie prealabilă, este interzis.

Se exceptează cetăţenii români sau străini care vor putea introduce în ţară mijloacele de plată străine, prevăzute la al. 1, lit. a, precum şi ordinele de plată, acreditivele, scrisorile de credit simple sau circulare, mandatele şi cecurile exprimate în monetă străină, fără autorizaţie prealabilă, dacă le declară organelor vamale la intrarea în ţară. Organele vamale vor trece aceste valori în paşaport.

6.Cetăţenii străini pot exporta fără autorizaţie prealabilă mijloace de plată străine înscrise în paşaport de organele vamale la intrarea în ţară, dacă părăsesc ţara în treizeci (30) zile dela data intrării. Ei nu vor putea să schimbe aceste mijloace de plată străine decât la Banca Naţională a României sau la cei autorizaţi de aceasta.

7.Cetăţenii români sînt obligaţi ca în termen de 15 zile dela data intrării în ţară, să cedeze Băncii Naţionale a României mijloacele de plată străine trecute în paşaport.

Cetăţenii străini care au reşedinţa (domiciliul) în ţară, au aceleaşi obligaţiuni de cedare a mijloacelor de plată străine ca şi cetăţenii români.

8.Mijloacele de plată străine, monetă română sau orice valori mobiliare române sau străine, declarate organelor vamale de cetăţenii străini, la intrarea sau ieşirea din ţară, pentru care aceştia nu posedă autorizaţia prealabilă sau nu sînt exceptaţi conform dispoziţiunilor dela punctul 5, alin. 2 şi punctul 6, se vor reţine de organele vamale, eliberându-se chitanţa, iar apoi se vor depune la Banca Naţională a României, care va proceda pentru fiecare caz în parte conform dispoziţiunilor legale în vigoare.

9.Exportatorii sau importatorii care, fie personal, fie prin intermediari vor face declaraţii neadevărate, vor prezenta documente inexacte sau fictive, în vederea obţinerii autorizaţiilor de export sau import sau nu vor respecta obligaţiile ce şi-au luat cu ocazia obţinerii acestor autorizaţii, se vor pedepsi aplicându-li-se dispoziţiunile pct. 14.

10.Oricine, personal sau prin persoane interpuse, face declaraţii neadevărate, prezintă documente inexacte sau fictive, pentru a obţine orice fel de autorizaţie prealabilă, sau pentru a folosi o astfel de autorizaţie referitoare la mijloace de plată străine, se va pedepsi potrivit dispoziţiunilor punctului 14.

11.Pentru evitarea evaziunilor de devize, contractele de reprezentanţă cu străinătatea vor trebui să fie aprobate în prealabil de Ministerul Industriei şi Comerţului în ceea ce priveşte clauzele referitoare la drepturile cuvenite reprezentanţilor din ţară.

Cei care, la data publicării în Monitorul Oficial a acestei legi au contracte încheiate cu străinătatea, sînt obligaţi a prezenta spre viză, în termen de 15 zile, contractele de reprezentanţă. Prelungirea contractelor în vigoare la data prezentei legi nu se va putea face fără autorizaţia Ministerului Industriei şi Comerţului.

12.Societăţile de transport şi expediţii sînt obligate a prezenta spre aprobare Ministerului Industriei şi Comerţului, Direcţiunea Reglementării Plăţilor cu Străinătatea, în termen de 15 zile dela publicarea în Monitorul Oficial a prezentei legi, contractele ce au încheiate cu străinătatea.

În viitor, nicio societate de transporturi şi expediţii nu va mai putea încheia contracte internaţionale de transporturi şi expediţii fără a obţine autorizaţia prealabilă a Ministerului Industriei şi Comerţului, Direcţiunea Reglementării Plăţilor cu străinătatea.

13.Pentru obţinerea aprobărilor de transfer din partea Ministerului Industriei şi Comerţului a sumelor datorate străinătăţii, societăţile de transporturi şi expediţii sînt obligate a obţine în prealabil aprobarea înregistrărilor în conturile străine din partea Băncii Naţionale a României.

Compensări de sume, în conturile străine nu se pot face fără aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.

14.Cei ce vor face operaţiuni cu mijloace de plată străine, enumerate la punctul 2 de mai sus, precum şi încălcarea dispoziţiunilor prevăzute la punctele 3, 4, 5, 6 şi 7 de mai sus, se vor pedepsi cu închisoare dela 3 - 10 ani şi cu amendă de lei 5.000.000 - 10.000.000, fără a se putea acorda circumstanţe atenuante.

Valorile constituind obiectul infracţiunii vor fi confiscate cu titlu reparatoriu în folosul Statului, iar dacă aceste valori nu s'au găsit în posesia infractorilor, sau nu pot fi confiscate, indiferent din ce cauză, infractorii vor fi condamnaţi să plătească în folosul Statului, cu acelaşi titlu, o sumă cu de cinci ori echivalentul în lei a obiectului infracţiunii.

Pentru stabilirea contravalorii în lei a valorilor constituind obiectul infracţiunii, instanţa de judecată va folosi cursul oficial de vânzare a mijloacelor de plată, străină, la care se adaugă primele şi suplimentele în vigoare la Banca Naţională a României, pentru moneta ţării respective, la data constatării infracţiunii.

15.Acei care vor contraveni oricăror altor dispoziţiuni ale legii de faţă, regulamentul de aplicare a legii devizelor, devenit lege la 15 Aprilie 1937, cu modificările ulterioare şi ale D.L. Nr. 668 din 2 Martie 1940, privitor la stabilirea regimurilor schimburilor cu străinătatea, se vor pedepsi cu închisoare dela 6 luni la doi ani şi cu amendă dela lei 5.000.000 la lei 10.000.000.000, aplicându-se şi dispoziţiunile art. 5, pct. 14 de mai sus, fără a se putea acorda circumstanţe atenuante.

16.Tentativa se pedepseşte ca şi infracţiunea săvîrşită.

Infracţiunile la prezenta lege sînt infracţiunile continue.

17.Se vor aplica maximum pedepselor prevăzute în legea de faţă, dacă:

a)infractorul este recidivist pentru asemenea infracţiuni sau pentru infracţiuni la legea circulaţiei metalelor preţioase;

b)prin faptul comis sau sustras dela cedarea către Banca Naţională a României a mijloacelor de plată străine, în valoare de cel puţin lei 1 miliard la cursul oficial, inclusiv primele şi suplimentele.

Art. 6. - Persoanele fizice, împuternicite în virtutea oricărui titlu, cu conducerea, administrarea sau reprezentarea unei întreprinderi, precum şi orice prepuşi sau funcţionari ai întreprinderii, care comit o infracţiune la legea de faţă în interesul întreprinderii, vor fi pasibili de pedepsele prevăzute la art. 5, pct. 14.

Întreprinderea în favoarea căreia s'a comis infracţiunea, va fi condamnată prin aceeaşi hotărîre la o amendă civilă dela lei 50.000.000 la lei 10.000.000.000.

Complicii, instigatorii, tăinuitorii şi acei care favorizează asemenea infracţiuni, se pedepsesc cu aceleaşi pedepse ca şi infractorii.

Sînt apăraţi de pedeapsă acei care denunţă pe autorii infracţiunilor mai înainte de orice urmărire.

Băncile, întreprinderile de transport, expediţie sau vămuire, care nu-şi vor îndeplini în total obligaţiunile decurgînd din garanţiile date pentru operaţiunea de export sau import, organele de conducere şi personalul în subordine dela aceste întreprinderi, care au omis să ia măsurile necesare pentru asigurarea îndepliniri acestor obligaţiuni sau în orice fel au activat pentru neîndeplinirea acestor obligaţiuni, se vor pedepsi conform dispoziţiunilor art. 5, pct. 15.

La cererea Băncii Naţionale a României, deţinătorii sub orice formă de mijloace de plată străine, în ţară sau în străinătate, sînt obligaţi să justifice titlul licit al deţinerii lor; justificarea trebuie făcută în termen de 15 zile dela cererea Băncii Naţionale a României.

Art. 7. - Reclamaţiunile şi denunţurile, privitoare la infracţiunile care reglementează regimul devizelor şi schimburilor cu străinătatea, se cercetează, instruesc şi se judecă potrivit dispoziţiunilor codului de procedură penală, cu derogările de mai jos:

1.Aceste infracţiuni se constată şi prin procese-verbale, dresate de ofiţerii de poliţie judiciară, chiar în afară de circumscripţia lor, de personalul delegat în acest scop de Banca Naţională a României, de orice alte organe împuternicite a constata astfel de infracţiuni, precum şi de organele vamale şi poliţieneşti, care sînt îndatorate a da concursul lor organelor Băncii Naţionale a României.

2.Pentru constatarea infracţiunilor, organele de constatare pot lua interogatorii presupuşilor infractori şi audia martorii, putându-i cita în acest scop.

3.Organele care constată o infracţiune la prezenta lege, sînt obligate, sub sancţiunea refuzului de serviciu datorat legalmente, să le semnaleze, în termen de 24 ore dela constatare, sediului Băncii Naţionale a României celui mai apropiat, căruia i se va remite în acelaşi timp de pe procesul-verbal de constatare şi declaraţiile date, precum şi mijloacele de plată străine, cu un borderou în care se vor specifică amănunţit elementele necesare identificării lor.

4.Mijloacele de plată străine, găsite asupra infractorilor, se vor trece în procesul-verbal de constatare, specificându-se cât mai amănunţit elementele necesare identificării lor, ca: felul, calitatea, numărul şi seriile bancnotelor străine, data emisiunii, etc., iar apoi se vor depune la Banca Naţională a României cu o copie de pe procesul-verbal dresat în cauză, constituindu-se depozit pînă la terminarea definitivă a procesului.

5.Organele Băncii Naţionale a României, delegate cu controlul aplicării dispoziţiunilor prezentei legi, în exercitarea atribuţiunilor lor, au calitatea de ofiţeri ai poliţiei judiciare.

6.Cercetările în această materie se pot face şi în zilele de sărbători legale.

7.Procesele-verbale de infracţiuni la legea de faţă sînt crezute pînă la înscrierea în fals, cînd constată fapte materiale flagrante, iar în celelalte cazuri pînă la proba contrarie.

Ele nu vor putea fi anulate de instanţele judecătoreşti pentru vicii de formă.

Pe baza lor, ministerul public va deschide acţiune publică.

Prin derogare dela art. 144 cod. pr. pen., declaraţiile infractorilor, date în faţa organelor de constatare, fac dovada deplină împotriva lor, pînă la proba contrarie.

8.Instanţa competentă a judeca infracţiunile prevăzute la legea de faţă în prima şi ultima instanţă este Curtea de Apel.

Aceasta va judeca de urgenţă şi cu precădere, fără drept de opoziţie, ca instanţă de fond în primă şi ultimă instanţă, cu drept de recurs la înalta Curte de Casaţie.

În procesele născute în baza legii de faţă, instanţele nu pot da fără motivare specială termene mai mari de 30 zile.

Ele se judecă de tribunale şi curţi, chiar în timpul vacanţelor judecătoreşti. Absenţa martorilor nu poate împiedica judecarea infracţiunii, dacă instanţa de judecată găseşte că are destule elemente de convingere.

Acestor procese li se aplică dispoziţiunile legii pentru apărarea patrimoniului public, în măsura în care nu sînt contrarii legii de faţă.

9.În toate procesele ce se judecă conform prezentei legi, Banca Naţională a României, va fi citată din oficiu ca parte civilă, atît în nume propriu, cât şi ca mandatară a Statului român, putând susţine şi latura penală în faţa instanţelor de judecată şi aceasta chiar şi în cazul cînd nu s'a constituit parte civilă.

10.În toate procesele născute în baza legii de devize din 1 Octomvrie 1932, cu modificările ei ulterioare, precum şi în baza D.L. Nr. 668 din 2 Martie 1940, privitor la stabilirea regimului schimburilor cu străinătatea, pendinte la data prezentei legi, Banca Naţională a României, va fi introdusă în cauză în locul Ministerului Industriei şi Comerţului, în calitate de mandatară legală a Statului.

Dispoziţiunile art. 47 din D.L. Nr. 668 din 2 Martie 1940, se abrogă, repunându-se în vigoare dispoziţiunile de atribuţiune de poliţie judiciară conferite Băncii Naţionale a României de legea din 1 Octomvrie 1932, cu modificările ulterioare, precum şi calitatea de mandatară a Statului român, acordată Băncii Naţionale a României, prin legea din 15 Aprilie 1937.

11.În cauzele trimise spre cercetare judecătorului de instrucţie, instrucţia va trebui să fie terminată în cel mult 30 zile.

În cazuri excepţionale, camera de punere sub acuzare poate autoriza o prelungire.

Termenul de judecată se va fixa în cel mult 15 zile dela primirea dosarului la grefa Curţii de Apel.

Dosarele vor fi trimise Înaltei Curţi de Casaţie, în caz de recurs, în termen de cel mult 20 zile dela pronunţarea hotărîrii.

12.Cînd instrucţia sau judecata ar avea nevoie de părerea unor experţi, aceştia pot fi citaţi cu procedura prevăzută de art. 338 din pr. pen. pentru martori.

Atît organele de instrucţie, cât şi cele de judecată pot cere expertului, ori de câte ori cauza o permite, şi în vederea accelerării judecăţii, numai un raport verbal, care va fi consemnat de grefierul respectiv, după procedura întrebuinţată la audierea martorilor.

13.În procesele care se judecă conform prezentei legi, odată ce procedura a fost completă faţă de inculpat la unele din termenele de judecată, ea va fi considerată ca atare şi la toate termenele următoare, afară de cazul cînd inculpatul ar fi arestat.

14.Pentru lipsă de apărare, procesul nu poate fi amânat decât o singură dată în faţa unei instanţe.

15.Atît timp cât inculpatului nu i s'a luat interogatoriu, se va emite împotriva lui, pe lîngă citaţie, şi un mandat de aducere, fără ca eventuala neemitere sau neîndeplinire a mandatului de aducere să fie considerată ca viciu de procedură.

16.Facerea expertizei constitue pentru experţii numiţi un oficiu public obligatoriu.

Partea căreia i s'a admis o expertiză este obligată sub sancţiunea decăderii, să depună onorariul fixat în termen de 5 zile dela admitere.

Cînd procesul se amână din cauza unei expertize nedepuse la timp, sau din neprezentarea martorilor sau a experţilor chemaţi pentru explicaţiuni, fără justificare prin petiţii şi dovezi depuse la dosar înainte de termenul de înfăţişare, instanţa va aplica maximum-ul amenzilor prevăzute de art. 160 şi 165 din codul pr. pen. şi se vor lua şi celelalte măsuri prevăzute acolo, atît martorii cât şi experţii vor fi condamnaţi şi la cheltuieli cauzate de amânarea procesului.

Justificarea se va putea face şi ulterior, conf. art 160, aliniat final, din codul pr. pen., numai dacă împiedicarea a fost de aşa natură încît nu a putut fi justificată înainte de termenul de judecată.

În cazul cînd s'a aplicat faţă de experţi măsura prevăzută în primul aliniat al acestui articol, tribunalul poate fie să schimbe pe experţi, fie să dea un termen scurt pentru depunerea expertizei. La acest nou termen, dacă expertiza nu este depusă, se va pronunţa împotriva expertului o amendă dela lei 500.000 la lei 10.000.000.

17.În cazul în care procesul nu se poate judeca din lipsă de procedură sau din orice altă cauză şi se constată că această amânare este datorită unui funcţionar, instanţa va aplica acestui funcţionar o amendă dela lei 100.000 la lei 1.000.000, condamnându-l totodată şi la plata cheltuielilor ocazionate părţilor sau Statului din această amânare.

18.În cazul în care unul sau mai mulţi martori sau experţi se prezintă şi procesul se amână din alte cauze, dar procedura este completă, martorii sau experţii vor fi audiaţi chiar în lipsa părţilor.

Instanţa va amâna procesul pentru ascultarea celorlalţi martori sau experţi, numai dacă constată că soluţionarea lui nu poate fi dată numai pe baza audierii făcute.

19.Cînd inculpatul este în stare de libertate, instanţa care pronunţă o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 6 luni dispune prin aceeaşi hotărîre arestarea preventivă a inculpatului condamnat.

20.Partea civilă va putea face recurs şi pentru aplicarea pedepsei.

Banca Naţională a României, în calitate de parte civilă, prin derogare dela dispoziţiunile art. 448 pr. pen, poate exercita în toate cazurile căile de atac prevăzute de acest articol. Căile de atac exercitate de Banca Naţională a României investesc instanţa cu dreptul de a se putea pronunţa şi asupra pedepsei, chiar în cazul cînd Ministerul public nu a atacat hotărîrea.

De asemenea, prin derogare dela art. 224, alin. 4 din cod pr. pen., în cazul cînd s'a dresat în cauză un proces-verbal de infracţiune la prezenta lege ministerul public dacă nu trimite cauza direct instanţei competente spre judecare, o va trimite judecătorului de instrucţie cu rechizitorul introductiv, neputând decide singur clasarea pricinei.

În contra ordonanţei definitive, dată de judecătorul de instrucţie, Banca Naţională a României, poate uza de toate căile de atac prevăzute de pr. pen., atît pentru partea civilă, cât şi pentru ministerul public.

21.În toate infracţiunile la legea de faţă, sechestrul provizoriu prevăzut de art. 120 şi 121 din cod pr. pen., va fi ordonat de ministerul public, de judecătorul de instrucţie sau de instanţele de judecată, la cererea părţii civile.

Pentru cheltuielile de control şi urmărire a aplicării dispoziţiunilor legii de faţă, se va constitui la Banca Naţională a României un fond al Poliţiei devizelor, alimentat astfel:

a)Din cotele atribuite Băncii Naţionale a României, prevăzute la punctul 23 al prezentului articol;

b)Dintr'o cotă de 2 0/00, calculată asupra sumelor realizate din vînzarea devizelor.

Din acest fond, comisiunea prevăzută în legea de faţă va putea propune acordarea de recompense celor care se disting prin descoperirea şi constatarea infracţiunilor, pentru stimularea zelului şi vigilenţei acestor organe, printr'un referat motivat al Poliţiei devizelor.

Guvernatorul Băncii Naţionale a României sau un membru al consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, desemnat de aceasta, va decide acordarea recompenselor.

23.Mijloacele de plată străine, confiscate în folosul Statului, conform art. 5, pct. 14, vor vor fi lichidate pentru Stat la cursul oficial, plus primele şi suplimentele în vigoare la data lichidării.

Banca Naţională a României va reţine, din contravaloarea în lei a mijloacelor de plată străine, 25% pentru cheltuielile sale de urmărire şi 20% pentru a fi distribuite drept prime, din care: 10% denunţătorului şi 10% constatatorului, afară de cazul cînd agenţii constatatori sînt funcţionari ai Băncii Naţionale a României sau membri ai corpului judecătoresc, în care caz prima cuvenită lor se va vărsa la fondul pentru Poliţia devizelor din Banca Naţională a României.

Cînd nu există denunţător, cota de 10 la sută se reţine de Banca Naţională a României pentru acoperirea cheltuielilor provocate de urmărirea infracţiunilor la legea de faţă.

În cazul cînd constatatorii sînt sesizaţi de un denunţător acoperit, sînt obligaţi să încheie un proces-verbal prevăzut de art. 186 din procedura penală, în care denunţătorul va arăta împrejurările în care a luat cunoştinţă de faptele enunţate.

Acest proces-verbal nu va fi alăturat actelor de cercetare, ci va fi trimis în interval de 24 ore dela încheierea lui - confidenţial - Poliţiei Devizelor din Banca Naţională a României, care va face plata primei cuvenită denunţătorului, pe baza acestui proces-verbal, la lichidarea mijloacelor de plată străine confiscate.

Nu poate avea calitatea de denunţător acel care, prin funcţiunea sau atribuţiunile pe care le are, este obligat a aduce la cunoştinţă autorităţilor în drept călcările dispoziţiunilor prezentei legi şi nici cei care fac denunţul în timpul unei cercetări penale la care sînt supuşi.

24.Denunţătorii a căror calitate rezultă dintr'un denunţ scris şi semnat sau din orice indicaţiuni precise care conduc la descoperirea infracţiunilor, vor primi şi o cotă de 10 la sută din sumele provenite din încasarea amenzilor precum şi din cele rezultate din despăgubirile civile pronunţate de instanţele judecătoreşti.

25.La Banca Naţională a României se va institui printr-o deciziune a consiliului de administraţie B.N.R., în termen de 10 zile dela data publicării în Monitorul Oficial a prezentei legi, o comisiune permanentă, care se va ocupa cu organizarea, coordonarea şi aplicarea măsurilor avînd de obiect combaterea infracţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi alte atribuţiuni date prin alte legi şi regulamente.

La sesizarea ei de către Banca Naţională a României sau de către Ministerul Industriei şi Comerţului, sau din oficiu, comisiunea va da deciziune de interpretare a dispoziţiunilor legii de faţă, interpretare avînd putere de regulament.

Aceste deciziuni intră în vigoare dela data publicării lor în Monitorul Oficial.

Comisiunea va elabora instrucţiuni tehnice şi de colaborare, pentru aplicarea dispoziţiunilor şi îndeosebi, pentru constatarea şi reprimarea infracţiunilor prevăzute de prezenta lege.

Instrucţiunile sînt obligatorii pentru toate organele publice cu atribuţiuni în aplicarea acestei legi.

Neexecutarea cu rea credinţă a instrucţiunilor va fi sancţionată cu pedeapsa prevăzută de codul penal pentru delictul de refuz de serviciu legalmente datorat, independent de aplicarea vreunei sancţiuni disciplinare funcţionarului vinovat.

La cererea comisiunii, Ministerul de Interne va înfiinţa secţii speciale de poliţie a devizelor, care vor lucra în strânsă colaborare cu organele Băncii Naţionale a României.

De asemenea, la cererea comisiunii, Ministerul de Finanţe va înfiinţa în birourile vamale secţii de poliţie de devize, care vor lucra în strânsă colaborare cu organele Direcţiunii Generale a Controlului Economic din M.I.C., şi organele Băncii Naţionale a României.

Comisiunea îşi va da avizul asupra tuturor chestiunilor ce-i vor fi supuse de către M.I.C., în legătură cu cele prevăzute în legea de faţă.

Comisiunea se va compune din 7 membri:

a)Un magistrat membru al Curţi de Apel din Bucureşti, desemnat de Ministerul de Justiţie, ca preşedinte;

b)Un delegat al Ministerului Industriei şi Comerţului (funcţionar superior);

c)Un delegat al Ministerului Finanţelor, funcţionar superior din Direcţiunea Generală a Vămilor;

d)Un delegat al Ministerului de Interne, funcţionar superior din Direcţiunea Generală a Poliţiei;

e)Şeful Serviciului Controlul Devizelor din Banca Naţională a României;

f)Şeful Serviciului Aurului din Banca Naţională a României;

g)Un avocat din Serviciul Contencios al Băncii Naţionale a României.

Comisiunea va lucra valabil, indiferent de numărul membrilor prezenţi, cu condiţia ca deciziile sau avizele ei să fie date cu majoritatea de patru voturi.

Comisiunea va avea un secretariat condus de un secretar şi personalul ajutător, care vor fi desemnaţi din cadrul salariaţilor Băncii Naţionale a României.

Membrii comisiunii, secretarul şi personalul secretariatului vor primi o indemnizaţie fixă lunară, stabilită prin deciziunea Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României şi care va fi plătită de Banca Naţională a României din fondul Poliţiei Devizelor creat prin dispoziţiunile art. 7, pct. 31, prin derogare dela legile şi dispoziţiunile în vigoare.

În deciziunea de numire se vor prevedea şi supleanţii pentru fiecare membru al comisiunii.

Articolul II

1.- Dispoziţiunile legii Nr. 1.061, publicată în M.O. Nr. 298 din 31 Dec. 1946, se aplică şi firmelor exportatoare şi importatoare, regiilor autonome, prefecturilor de judeţ, oficiilor economice jud., primăriilor, cooperativelor şi tuturor acelora care au efectuat exporturi în cadrul operaţiunilor grupate (compensaţie) aprob. de Min. Industriei şi Comerţului în intervalul dela 1 Ianuarie 1942 - 31 Decemvrie 1946, dacă nu au satisfăcut pînă la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial, obligaţiunea de a justifica acestui departament importul corespunzător în contra-partidă potrivit raportului cantitativ de schimb fixat în aprobările respective.

2.Declaraţiunile, prevăzute de art. 1 şi 2 din legea menţionată în alineatul precedent vor fi depuse în termen de 30 zile dela publicarea în Monitorul Oficial a prezentei legi şi trebuie să cuprindă pe lîngă elementele menţionate la art. 1, punctele a-f, (legea Nr. 1.061), următoarele:

a)Cantitatea exprimată în kilograme, metri, etc.;

b)Motivul pentru care nu s'a efectuat importul.

3.Băncile şi casele de expediţie şi transporturi care au garantat Ministerului Industriei şi Comerţului executarea schimbului de mărfuri în cadrul operaţiunilor specificate la alin. 1 al prezentului articol, sînt obligate să depună, tot în termen de 30 zile, aceleaşi declaraţiuni.

4.În cazul regiilor autonome, prefecturilor de judeţ, oficiilor economice judeţene, primăriilor, cooperativelor, răspunzători pentru executarea dispoziţiunilor prezentei legi sînt conducătorii şi funcţionarii de resort ai instituţiunilor respective.

Articolul III

Legea de faţă se aplică cetăţenilor români şi persoanelor juridice cu sediul în România, pentru orice operaţiuni săvîrşite în România sau în legătură cu activitatea lor în România.

Articolul IV

Toate dispoziţiunile contrare prezentei legi sînt şi rămîn abrogate.

Această lege s'a votat de Adunarea Deputaţilor, în şedinţa dela 14 August, anul 1947 şi s'a aprobat cu unanimitate de două sute cinci voturi.

Vicepreşedinte, D. Pop

Secretar, Stelian Moraru

(L.S.A.D.).

Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie învestită cu sigiliul Statului şi publicată în Monitorul Oficial.

Dată în Bucureşti, la 14 August 1947.

MIHAI I

Ministrul industriei şi comerţului,

Gh. Gheorghiu-Dej

Ministrul justiţiei,

Lucreţiu Pătrăşcanu