Decizie nr. 132 din 18 aprilie 2002

I. Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, în vederea declanşării controlului de constituţionalitate asupra prevederilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, de către un grup de 56 de deputaţi, şi anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Ştefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Ioan Mogos, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica şi Radu Stroe.

Sesizarea a fost transmisă prin Adresa nr. 51/184 din 4 aprilie 2002 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 1.496 din 4 aprilie 2002, formând obiectul Dosarului nr. 144A/2002.

Prin sesizare se solicită să se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, întrucât contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţia României.

În motivarea sesizării se susţine ca prevederile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române sunt neconstituţionale, deoarece: "Constituţia României precizează în mod clar ca privarea de libertate a persoanei, fără mandat de arestare (emis de judecător sau procuror), nu se poate face decât sub forma reţinerii cel mult 24 de ore. Prin măsura conducerii la sediul poliţiei, ca măsura administrativă, organul de poliţie îşi aroga dreptul de a dispune de viaţa şi libertatea persoanei timp de 24 de ore peste reglementările legale. Or, este cunoscut faptul ca regulile cu privire la libertatea şi siguranţa persoanei sunt de stricta interpretare şi, în fond, reţinerea - ca măsura administrativă - este tot o privare de libertate şi adauga la textul Constituţiei.

Potrivit Constituţiei, libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile (art. 23 alin. 1) şi, în consecinţa, orice reglementări care extind reglementările constituţionale cu privire la reţinerea unei persoane nu pot fi apreciate decât ca neconstituţionale."

În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta în scris punctele lor de vedere.

Preşedintele Senatului a comunicat prin Adresa nr. I/409 din 15 aprilie 2002 punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea de neconstituţionalitate este nefondata.

În motivarea acestui punct de vedere se arata ca: "Sesizarea celor 56 de deputaţi face o grava confuzie între instituţiile legale privind lipsirea de libertate a persoanei fizice şi măsurile administrative de evidenta şi control privind ordinea şi liniştea publică în stat şi în societate. [...] În orice societate organizată, organele de poliţie legitimează, controlează, verifica persoanele fizice în anumite situaţii, în anumite locuri, la anumite evenimente, stări de fapt de tulburare a ordinii şi liniştii publice şi alte asemenea situaţii. Orice persoană este obligată, sub somaţia constrângerii de către autoritatea publică, să se supună dispoziţiei, să se legitimeze, să execute ordinele impuse de situaţia data. Acei care refuza a se legitima, nu au legitimatie, nu sunt cunoscuţi notoriu, sunt suspecti de a fi comis o infracţiune, de a fi prezenţi în acel loc în vederea unei fapte antisociale, sunt cunoscuţi ca raufacatori etc. trebuie identificati, legitimati pentru ca pot să fie participanţi la fapte antisociale - şi pot sa dispara, sa rămână necunoscuţi. [...] Nu este vorba de reţinere ca măsura legală privativă sau restrictiva de libertate, prevăzută de art. 23 lit. c) din Constituţie şi dezvoltata de Codul de procedură penală. Este vorba de măsura de fapt, fizica şi inerenta a verificării, a controlului, a identificarii persoanelor - suspecte şi necunoscute. [...] Aceasta activitate de fapt a politistului nu are alta reglementare în lege şi trebuie să fie reglementată, tocmai ca garanţie legală pentru drepturile cetăţeanului."

Preşedintele Camerei Deputaţilor a comunicat prin Adresa nr. 51/184/RG din 11 aprilie 2002 punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca: "Art. 23 din Constituţia României reglementează libertatea individuală în raport cu măsurile preventive (reţinerea şi arestarea) ce pot fi dispuse conform dispoziţiilor Codului de procedura penală. [...]

În interpretarea data, textul constituţional stabileşte ca reţinerea, ca măsura preventivă, nu trebuie să depăşească 24 de ore, art. 31 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române neincalcandu-l întrucât el nu stipulează o asemenea măsura, ci o măsura administrativă.

Nu poate fi acceptată opinia autorilor sesizării conform căreia reţinerea persoanei fără mandat de arestare depăşeşte reglementările legale de 24 de ore, întrucât, neaflandu-se în prezenta aceleiaşi categorii de măsuri, perioada de timp stabilită în art. 31 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române nu poate fi cumulată cu cea determinata prin măsura reţinerii ca măsura preventivă incidenţa în cazul art. 23 alin. (3) din Constituţia României, nedepasind astfel termenul de 24 de ore prevăzut în reglementările legale aplicabil reţinerii ca măsura preventivă.

Diferenţa dintre cele doua măsuri, una administrativă şi cealaltă preventivă, este evidenta; prima măsura se aplică următoarelor categorii de persoane:

a)acelora care, prin acţiunile lor, periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale;

b)persoanelor suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii.

Faţa de prima categorie organul de poliţie va putea dispune măsura reţinerii prevăzută de Codul de procedură penală, dar faţă de a doua categorie, termenul de 24 de ore apare ca un termen destinat organului de poliţie, necesar pentru ca acesta sa stabilească identitatea făptuitorului, în vederea aplicării măsurii legale de reţinere, ca măsura preventivă. Asadar, verificarea situaţiei celei de-a două categorii de persoane, vizata de art. 31 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi, inclusiv, luarea măsurilor legale (respectiv măsura reţinerii) se realizează în termen de 24 de ore, dar ca măsura administrativă, obligatorie pentru cunoaşterea identităţii persoanei pentru ca aceasta să poată fi invinuita, întrucât identificarea persoanei este o condiţie esenţială pentru ca acesteia sa i se aplice măsura reţinerii prevăzută de Codul de procedură penală."

Guvernul României a transmis Curţii Constituţionale punctul sau de vedere prin Adresa nr. 5/4039 A.N. din 11 aprilie 2002, în sensul că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În motivarea punctului de vedere al Guvernului se releva ca, deosebit de cazurile de reţinere avute în vedere de art. 23 alin. (3) din Constituţie, în sistemul nostru de drept mai sunt admise şi altele, cum ar fi: reţinerea contravenţională prevăzută de Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată, precum şi măsurile prevăzute de art. 183, 215 şi 465 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 2, 12 şi 17 din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunţe asupra sesizării de neconstituţionalitate.

Obiectul sesizării îl constituie prevederile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, care au următorul cuprins: "În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, politistul este investit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi atribuţii principale:

[...]

b)sa conducă la sediul poliţiei pe cei care, prin acţiunile lor, periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii; în cazurile nerespectării dispoziţiilor date de poliţist, acesta este îndreptăţit sa folosească forta; verificarea situaţiei acestor categorii de persoane şi luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsura administrativă;"

În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se susţine ca aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Constituţie, conform cărora "Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore".

Curtea constata ca sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române este neîntemeiată în sensul celor ce se vor arata în continuare.

Noţiunea de libertate individuală, utilizata în cuprinsul art. 23 din Constituţia României, desemnează posibilitatea fizica a persoanei de a se manifesta în limitele sale naturale, fără a fi supusă altor restrangeri sau oprelisti decât cele stabilite prin ordinea de drept.

La fel ca şi celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale libertatea individuală nu are un caracter absolut, astfel ca exerciţiul acesteia poate fi restrâns în cazurile prevăzute de art. 49 alin. (1) din Constituţie, şi anume "pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Restrangerea în aceste cazuri trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.

În concordanta cu aceste principii art. 23 din Constituţie, invocat de autorii sesizării de neconstituţionalitate, reglementează condiţiile în care autorităţile competente ale statului pot fi abilitate prin lege sa restrângă exerciţiul libertăţii individuale, pe calea măsurilor de reţinere şi de arestare preventivă. Astfel, în ceea ce priveşte măsura reţinerii unei persoane, potrivit art. 23 alin. (2) din Constituţie, această măsură este permisă "numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege", iar potrivit art. 23 alin. (3), durata ei nu poate depăşi 24 de ore.

Constituţia se referă în prevederile citate la toate cazurile în care autorităţile publice competente sunt autorizate prin lege sa ia măsura reţinerii unei persoane, fie ca este vorba despre o măsura preventivă dispusă în procesul penal, despre una luată în cadrul procedurii contravenţionale sau despre o alta măsura de reţinere cu caracter administrativ. În toate aceste cazuri reţinerea nu poate depăşi 24 de ore, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea fundamentală, eliberarea celui reţinut este obligatorie dacă motivele acestei măsuri au dispărut.

Prin art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române se instituie un complex de activităţi specifice organelor de poliţie, şi anume conducerea la sediul poliţiei - dacă este cazul, prin folosirea forţei - a categoriilor de persoane prevăzute în textul de lege, identificarea acestora, verificarea datelor care le fac "suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale" ori, după caz, urmează "luarea măsurilor legale" faţă de acestea.

Deşi în cuprinsul textului nu se prevede expres luarea măsurii de reţinere împotriva persoanelor supuse verificării, este neîndoielnic faptul ca activitatea de verificare efectuată de poliţie - activitate definită ca o "măsura administrativă" implica restrangerea exerciţiului libertăţii individuale şi poate fi caracterizată, în termenii art. 23 din Constituţie, ca o reţinere.

Măsura administrativă prevăzută de textul de lege criticat nu contravine însă prevederilor art. 23 alin. (3) din Constituţie, astfel cum fără temei susţin autorii sesizării, dat fiind ca activitatea denumita astfel "se realizează în cel mult 24 de ore", adică în limitele de timp prevăzute de acest text constituţional.

Nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia prin cumularea măsurii administrative prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române cu măsura reţinerii prevăzute la art. 136 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală se ajunge la depăşirea duratei de 24 de ore, prevăzută la art. 23 alin. (3) din Constituţie, întrucât prin textul de lege criticat nu se prevede o asemenea posibilitate.

Având în vedere aceste considerente, dispoziţiile art. 23 alin. (3), art. 49 alin. (1), ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 2 alin. (3), art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.a), art. 17, 18, art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române sunt constituţionale, întrucât nu permit depăşirea duratei reţinerii prevăzute la art. 23 alin. (3) din Constituţia României.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă.

Dezbaterea a avut loc la 18 aprilie 2002 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu şi Ioan Vida, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,

Claudia Miu