Decizia nr. 560 din 17 noiembrie 2022

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 133 Anexa nr. 1 punctul 12 teza finală“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, respectiv ale „art. 133 (Anexa nr. 1) punctul 12 ultimul alineat“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepție ridicată de Teodor Chelaru în Dosarul nr. 1.505/207/2018 al Judecătoriei Caracal, de Nicolae Nica în Dosarul nr. 1.292/207/2018 al Judecătoriei Caracal - Secția civilă, de Valentin-Ștefan Mușete în Dosarul nr. 1.419/223/2018 al Judecătoriei Drăgășani, de Marian Pătru în Dosarul nr. 3.884/223/2017 al Judecătoriei Drăgășani și de Florea Cioroianu în Dosarul nr. 1.633/183/2019 al Tribunalului Dolj - Secția I civilă și care formează obiectul dosarelor nr. 1.522D/2018, nr. 1.668D/2018, nr. 880D/2019, nr. 881D/2019 și nr. 2.238D/2020. 2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 iulie 2022, în prezența autorului excepției, domnul Valentin-Ștefan Mușete, din Dosarul nr. 880D/2019, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere obiectul dosarelor, Curtea a dispus conexarea acestora. Întrucât s-a formulat cerere de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 22 septembrie 2022. La această dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului care a participat la dezbateri, potrivit art. 57 și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 12 octombrie 2022, apoi, pentru același motiv, pentru data de 9 noiembrie 2022 și, în final, pentru data de 17 noiembrie 2022, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

3.Prin Decizia nr. 2 din 27 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.505/207/2018/a1, Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 133 Anexa nr. 1 pct. 12 teza finală“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Curtea a fost sesizată de Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal care a admis recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Caracal prin care aceasta a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată de Teodor Chelaru într-o cauză având ca obiect contestația împotriva executării silite deschise la cererea creditoarei Direcția Silvică Olt ca urmare a necontestării actului de control de fond prin care autorului excepției i s-a imputat o sumă ce reprezintă pagubă adusă fondului forestier.

4.Prin Încheierea din 27 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.292/207/2018, Judecătoria Caracal - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 133 Anexa nr. 1 pct. 12 teza finală“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepția a fost ridicată de Nicolae Nica într-o cauză având ca obiect contestația împotriva executării silite deschise la cererea creditoarei Direcția Silvică Olt ca urmare a necontestării actului de control de fond prin care autorului excepției i s-a imputat o sumă ce reprezintă pagubă adusă fondului forestier.

5.Prin încheierile din 14 februarie 2019 și din 16 noiembrie 2018, pronunțate în dosarele nr. 1.419/223/2018 și nr. 3.884/223/2017, Judecătoria Drăgășani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 133 (Anexa nr. 1) punctul 12 ultimul alineat“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepția a fost ridicată de Valentin Ștefan-Mușete și Marian Pătru în cauze având ca obiect contestații împotriva executărilor silite deschise la cererea creditoarei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Vâlcea ca urmare a necontestării actelor de control de fond prin care autorilor excepției li s-au imputat sume ce reprezintă pagube aduse fondului forestier.

6.Prin Încheierea din 16 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.633/183/2019, Tribunalul Dolj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 133 (Anexa nr. 1) punctul 12 ultimul alineat“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepția a fost ridicată de Florea Cioroianu într-o cauză având ca obiect contestația împotriva executării silite deschise la cererea creditoarei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Dolj ca urmare a necontestării actului de control de fond prin care autorului excepției i s-a imputat o sumă ce reprezintă pagubă adusă fondului forestier.

7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, fiind neclar, echivoc și imprevizibil. De asemenea, se susține că acesta încalcă și principiul accesului liber la justiție, care impune cu necesitate ca regulile de procedură să fie clare, astfel încât justițiabilii să poată avea reprezentarea drepturilor lor procesuale. Actul de control la care se referă textul criticat nu respectă garanțiile înscrise în art. 21 și 24 din Constituție și nici pe cele din art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale deoarece nu asigură garanțiile unui proces echitabil și ale unui recurs efectiv în fața instanței naționale. De asemenea, nici din cuprinsul legii și nici din cel al anexei nu reiese care este natura juridică a acestui control de fond, nu se indică autoritatea administrativă sau instanța de judecată căreia i se poate adresa contestația împotriva controlului de fond, căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate și nici nu se face trimitere la alte dispoziții ori acte normative, lăsând loc incertitudinii și arbitrarului, astfel că dispoziția criticată încalcă dreptul de acces la justiție și nu asigură garanțiile unui proces echitabil.

8.Totodată, autorii susțin că Legea nr. 46/2008 - Codul silvic nu este singura reglementare specifică silviculturii, domeniul fiind reglementat și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, precum și prin Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază al fondului forestier. Prin art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2009 s-a stipulat că pagubele produse fondului forestier național se impută celor responsabili, în solidar cu pădurarul titular de canton silvic, iar prin art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 s-a stabilit că personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.

9.De asemenea, autorii arată că prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că „[…] acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art. 1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă“. Ca urmare a acestei decizii, nu mai există posibilitatea emiterii unui act unilateral împotriva angajatului/fostului angajat, care să îmbrace forma unui titlu executoriu și prin intermediul căruia să se constate un prejudiciu înainte ca respectivul act să fi fost supus cenzurii instanțelor sau înainte ca angajatul/fostul angajat să își fi dat acordul pentru plată. În forma tipizată a actului de control nu este inserată mențiunea că acesta este titlu executoriu sau că trebuie contestat într-un anumit termen, nefiind indicate nici calea de atac, nici caracterul acestui înscris. Din interpretarea sistematică a textelor invocate prin raportare la Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, rezultă că actul intitulat „control de fond“ nu poate avea caracterul unui titlu executoriu împotriva personalului silvic, așa cum prevede textul de lege criticat, fără ca în cuprinsul său să se prevadă modalitatea de contestare.

10.De asemenea, textul de lege criticat nu respectă dispozițiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ și să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere, deoarece dispozițiile criticate nu își au corespondentul în Codul silvic, neexistând în cuprinsul acestuia referiri la noțiunea de „titlu executoriu“ atribuită controlului de fond. Totodată, nu sunt respectate nici prevederile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, deoarece textul este neclar și echivoc.

11.Concomitent, autorii arată că prin Legea nr. 175/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, precum și pentru modificarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere și a lucrărilor de corectare a torenților din domeniul public al statului și din administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unități administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale ale acestora, adoptată după emiterea actelor de control, s-a introdus alin. (2^1) în cuprinsul art. 51 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic care prevede că personalul silvic cu atribuții de pază răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, pentru pagubele produse pe suprafețele de fond forestier sau în terenurile din afara fondului forestier pe care le are în pază, în situația în care în termen de 24 de ore de la constatarea pagubelor nu informează, în scris, ocolul silvic. Textul de lege criticat nu a fost pus în acord cu această modificare, nefiind integrat în contextul normativ anterior evocat, astfel că nu sunt respectate nici dispozițiile art. 13 din Legea nr. 24/2000.

12.În final, se apreciază că textul criticat înfrânge și principiul unicității de reglementare și condiția evitării paralelismelor legislative, conducând la posibilitatea de interpretare diferită și contradictorie în activitatea instanțelor judecătorești, aplicarea sa efectivă fiind viciată de existența unor dispoziții contradictorii, neclare, incomplet formulate, de natură să încalce textele constituționale și convenționale invocate. Se încalcă și dreptul la un proces echitabil prin imprevizibilitatea, neclaritatea și inexistența reglementării specifice referitoare la o eventuală contestare, ceea ce conduce la imposibilitatea contestării efective a unui act/a unei proceduri nereglementat/e efectiv în corpul legii din care face parte.

13.Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Caracal - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit textului de lege criticat, actul de control dobândește caracter de titlu executoriu după expirarea termenului de contestare în justiție, ceea ce înseamnă că acesta poate fi contestat în fața unei instanțe independente și imparțiale. Persoana căreia i se impută pierderile își poate face toate apărările pe care le consideră necesare, instanța fiind competentă să analizeze legalitatea și temeinicia actului de control. Sunt garantate astfel dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

14.Judecătoria Drăgășani și Tribunalul Dolj - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată din perspectiva lipsei de corelare a prevederii legale criticate cu alte dispoziții legale, respectiv cele care prevăd că răspunderea patrimonială poate fi angajată doar în condițiile prevăzute de art. 254 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile susținute oral de autorul excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 880D/2019, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în actele de sesizare, îl constituie prevederile „art. 133 Anexa nr. 1 punctul 12 teza finală“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, respectiv ale „art. 133 (Anexa nr. 1) punctul 12 ultimul alineat“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Întrucât, potrivit art. 133 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din această lege rezultă că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile pct. 12 teza finală din anexa nr. 1 la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, care au următorul conținut: „Controlul de fond devine titlu executoriu, după comunicare și necontestarea acestuia în termen de 15 zile.“19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 24 - Dreptul la apărare, precum și celor ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a fost introdus în Codul silvic prin Legea nr. 133/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2015. Prin art. I pct. 91 din Legea nr. 133/2015 a fost modificat și art. 105 din Codul silvic în sensul că prejudiciul adus fondului forestier național, indiferent de natura juridică a proprietății, se evaluează de către personalul silvic, în condițiile legii. În situațiile în care prejudiciul adus fondului forestier național nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea fondului forestier, potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta se recuperează, în baza procesului-verbal, actului de control de fond forestier/parțial întocmit de personalul silvic, de către organele fiscale competente subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor juridice. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat, iar pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor fizice de către organele fiscale ale unităților administrativ-teritoriale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.

21.Totodată, Curtea constată că, potrivit pct. 12 din anexa nr. 1 - Definiții la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, „controlul de fond“ reprezintă totalitatea acțiunilor efectuate în fondul forestier, în condițiile legii, de către personalul silvic care asigură administrarea pădurilor sau controlul regimului silvic, în scopul:

a)verificării stării limitelor și bornelor amenajistice;

b)verificării suprafeței de pădure în scopul identificării, inventarierii și evaluării valorice a arborilor tăiați în delict, a semințișurilor utilizabile distruse sau vătămate, a oricăror altor pagube aduse pădurii, precum și stabilirii cauzelor care le-au produs;

c)verificării oportunității și calității lucrărilor silvice executate;

d)identificării lucrărilor silvice necesare;

e)verificării stării bunurilor mobile și imobile aferente pădurii respective;

f)inventarierii stocurilor de produse ale pădurii existente pe suprafața acesteia;

g)stabilirii pagubelor și/sau daunelor aduse pădurii, precum și propunerea de recuperare a acestora. Constatările realizate în urma controlului de fond se înscriu într-un act de control, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4 la Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 26 octombrie 2009.22. Curtea observă că, potrivit textului de lege criticat, „controlul de fond“ devine titlu executoriu după comunicare și necontestarea acestuia în termen de 15 zile. În fapt, Curtea observă că este vorba despre actul juridic de control de fond.

23.Textul de lege criticat a fost introdus prin Legea nr. 133/2015, așa cum s-a reținut la paragraful 20, ulterior pronunțării Deciziei nr. 3 din 12 mai 2014, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 18 iunie 2014.24. Referitor la răspunderea pădurarilor (toți autorii fiind pădurari), Curtea reține că prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că „[…] acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art. 1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă“. În motivarea deciziei antereferite, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „personalul silvic cu atribuții de pază a pădurilor, având gradul profesional de pădurar debutant și pădurar, respectiv brigadier silvic debutant și brigadier silvic nu are calitatea de funcționar public“ și că „personalul silvic care își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, având atribuții de pază a vegetației forestiere și gradul profesional prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 (pădurar debutant și pădurar, respectiv brigadier silvic debutant și brigadier silvic) nu îndeplinește o funcție publică în sensul prevederilor Legii nr. 188/1999“.

25.Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, așadar, că, prin voința legiuitorului, art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 a creat „o situație mai favorabilă personalului cu atribuții de pază a pădurilor, prin instituirea răspunderii patrimoniale, reglementată de Codul muncii, comparativ cu răspunderea civilă reglementată de Legea nr. 188/1999, aplicabilă funcționarului public“ și că norma de trimitere la Legea nr. 53/2003 - Codul muncii din art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 are în vedere nu doar procedura recuperării contravalorii pagubei prin acordul părților, ci și procedura ulterioară momentului în care se constată că procedura prin acordul părților a eșuat.

26.Curtea constată că, potrivit art. 254 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor după ce se solicită salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.

27.Din analiza cadrului legislativ anterior menționat și a celor reținute în Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Curtea reține că prin actul de control de fond se stabilesc pagubele și/sau daunele aduse pădurii atât de persoane juridice, cât și de persoane fizice. Actul de control de fond nu constituie însă titlu executoriu, potrivit textului de lege criticat, pentru anumite categorii de angajați, respectiv pădurarul și pădurarul debutant și brigadierul silvic și brigadierul silvic debutant care nu au calitatea de funcționari publici, ci de angajați în condițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. Răspunderea patrimonială a acestor persoane este guvernată de regulile din dreptul muncii, fără a fi permisă angajarea unei duble răspunderi patrimoniale (atât administrativă, prin aplicarea textului de lege criticat, cât și de dreptul muncii) în repararea aceluiași prejudiciu.

28.În concluzie, Curtea reține că actele de control fond vor fi folosite în angajarea răspunderii patrimoniale potrivit dreptului muncii și că nu toate actele de control devin titluri executorii ca urmare a neatacării acestora în fața instanțelor de contencios administrativ.

29.Totodată, Curtea reține că dezlegarea problemelor de drept prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție antereferită este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, atât pentru Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, cât și pentru executorii judecătorești și pentru instanțele de judecată care au încuviințat executările actelor de control potrivit textului de lege criticat, deși ar fi trebuit să respingă cererea de încuviințare a executării silite pentru motivul prevăzut de art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: […] hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu“.

30.Curtea constată astfel că problema de drept ridicată sub forma unei excepții de neconstituționalitate este, în realitate, o problemă de identificare, interpretare și aplicare a normelor pertinente în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată.

31.Or, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, așa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14.32. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 142 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției“, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, în virtutea cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum și faptul că instanța de contencios constituțional nu se pronunță asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înțelesului său contrar Constituției dedus din raportarea la norme și principii constituționale, excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată în prezentele cauze, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 148 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 18 august 2020, paragrafele 15 și 16).

33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 12 teza finală din anexa nr. 1 la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepție ridicată de Teodor Chelaru în Dosarul nr. 1.505/207/2018 al Judecătoriei Caracal, de Nicolae Nica în Dosarul nr. 1.292/207/2018 al Judecătoriei Caracal - Secția civilă, de Valentin-Ștefan Mușete în Dosarul nr. 1.419/223/2018 al Judecătoriei Drăgășani, de Marian Pătru în Dosarul nr. 3.884/223/2017 al Judecătoriei Drăgășani și de Florea Cioroianu în Dosarul nr. 1.633/183/2019 al Tribunalului Dolj - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Caracal - Secția civilă, Judecătoriei Drăgășani și Tribunalului Dolj - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Cristina-Cătălina Turcu