Convenție
Convenţie din 25 octombrie 2007
pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale
- Emitent
- Consiliul Europei
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 885 din 29 decembrie 2010
Textul actului · 50 de articole
100%
pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale
Notă *) Traducere.
Lanzarote, 25 octombrie 2007
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei şi alţi semnatari ai prezentei convenţii,
considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai strânsă unitate între membrii săi,
considerând că orice copil are dreptul, din partea familiei, a societăţii şi a statului, la măsurile de protecţie decurgând din condiţia sa de minor,
constatând că exploatarea sexuală a copiilor, în special sub forma pornografiei infantile şi a prostituţiei, precum şi toate formele de abuz sexual asupra copiilor, inclusiv faptele comise în străinătate, pun în pericol grav sănătatea şi dezvoltarea psihosocială a copilului,
constatând că exploatarea sexuală şi abuzurile sexuale comise asupra copiilor au luat proporţii îngrijorătoare la nivel atât naţional, cât şi internaţional, în special prin utilizarea tot mai extinsă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) atât de către copii, cât şi de către autorii de infracţiuni şi că prevenirea şi combaterea exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale asupra copiilor necesită cooperare internaţională,
considerând că bunăstarea şi interesul superior ale copilului sunt valori fundamentale împărtăşite de toate statele membre, care trebuie promovate fără niciun fel de discriminare,
reamintind Planul de acţiune adoptat în cadrul celei de-a treia Reuniuni la vârf a şefilor de stat şi de guvern din cadrul Consiliului Europei (Varşovia, 16-17 mai 2005), care preconiza elaborarea de măsuri menite să stopeze exploatarea sexuală a copiilor,
reamintind, în special, Recomandarea nr. R (91) 11 a Comitetului de Miniştri referitoare la exploatarea sexuală, pornografia, prostituţia şi traficul de copii şi tineri, Recomandarea Rec(2001)16 privind protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi Convenţia privind criminalitatea informatică (ETS nr. 185), în special art. 9 din aceasta, precum şi Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (ETS nr. 197),
având în vedere Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (1950, ETS nr. 5), Carta socială europeană revizuită (1996, ETS nr. 163), Convenţia europeană privind drepturile copiilor (1996, ETS nr. 160),
ţinând cont de Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi, în special, de art. 34 din aceasta, de Protocolul facultativ privind vânzarea de copii, prostituţia infantilă şi pornografia infantilă, precum şi de Protocolul adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii organizate transnaţionale, vizând prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii, precum şi de Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind interzicerea celor mai grele forme de muncă infantilă şi acţiunea imediată în vederea eliminării acestora,
având în vedere Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene cu privire la combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pedopornografiei (2004/68/JAI), Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene privind statutul victimelor în procesele penale (2001/220/JAI) şi Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene referitoare la lupta împotriva traficului de fiinţe umane (2002/629/JAI),
luând în considerare şi alte instrumente juridice şi programe internaţionale pertinente în acest domeniu, cu deosebire Declaraţia şi Programul de acţiune de la Stockholm, adoptate în cadrul primului Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial (27-31 august 1996), Angajamentul mondial de la Yokohama, adoptat în cadrul celui de-al doilea Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial (17-20 decembrie 2001), Angajamentul şi Planul de acţiune de la Budapesta, adoptate în cadrul Conferinţei pregătitoare a celui de-al doilea Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial (20-21 noiembrie 2001), Rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite S-27/2 "O lume demnă pentru copii" şi Programul trienal "Construirea unei Europe cu şi pentru copii", adoptat în urma celei de-a treia Reuniuni la vârf a şefilor de stat şi de guvern şi lansat de către Conferinţa de la Monaco (4-5 aprilie 2006),
fiind hotărâte să contribuie efectiv la realizarea scopului comun al protejării copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, indiferent de autori, şi să asigure asistenţă victimelor,
ţinând cont de necesitatea de a elabora un instrument internaţional cuprinzător axat pe aspecte de prevenţie, protecţie şi de drept penal ale luptei împotriva tuturor formelor de exploatare sexuală şi de abuz sexual împotriva copiilor şi pe înfiinţarea unui mecanism special de monitorizare,
au convenit următoarele:
1.Scopurile prezentei convenţii sunt:
a)prevenirea şi combaterea exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale comise asupra copiilor;
b)protejarea drepturilor copiilor care sunt victime ale exploatării sexuale şi ale abuzurilor sexuale;
c)promovarea cooperării la nivel naţional şi internaţional împotriva exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale comise asupra copiilor.
2.Pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a prevederilor sale de către părţi, prezenta convenţie instituie un mecanism special de monitorizare.
Punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii de către părţi, în special a beneficiului măsurilor vizând protecţia drepturilor victimelor, trebuie asigurată fără nicio discriminare bazată pe motive de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice ori de altă natură, naţionalitate sau origine socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, orientare sexuală, stare de sănătate, existenţa unui handicap sau orice altă situaţie.
În sensul prezentei convenţii:
a)prin termenul copil se înţelege orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani;
b)expresia exploatare şi abuz sexual asupra copiilor include comportamentele prevăzute la art. 18-23;
c)prin victimă se înţelege orice copil victimă a exploatării sexuale sau a abuzurilor sexuale.
Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a preveni orice formă de exploatare sexuală şi de abuz sexual asupra copiilor şi pentru protecţia acestora.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a încuraja conştientizarea referitoare la protecţia şi drepturile copiilor în rândul persoanelor care lucrează în mod regulat cu copiii în sectoarele învăţământ, sanitar, protecţie socială, justiţie, forţe de ordine, precum şi în domeniile sportiv, cultural şi divertisment.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că persoanele prevăzute la paragraful 1 au cunoştinţe adecvate privind exploatarea sexuală a copiilor şi abuzurile sexuale comise asupra acestora, mijloacele pentru a le identifica şi posibilitatea menţionată la art. 12 paragraful 1.
3.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare, în conformitate cu dreptul său intern, pentru a se asigura, prin condiţiile impuse candidaţilor la ocuparea acelor profesii care implică, în mod regulat, contactul cu copiii, că aceştia nu au fost condamnaţi pentru fapte de exploatare sau de abuz sexual asupra copiilor.
Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că toţi copiii primesc, în cadrul învăţământului primar şi secundar, informaţii cu privire la riscurile exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale, precum şi cu privire la mijloacele prin care se pot apăra, în funcţie de nivelul lor de dezvoltare. Aceste informaţii, asigurate, după caz, în colaborare cu părinţii, vor fi furnizate în contextul unei informări mai generale asupra sexualităţii şi vor acorda o atenţie specială situaţiilor de risc, în special celor care implică folosirea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor.
Fiecare parte se va asigura că persoanele care au temerea că ar putea săvârşi oricare dintre infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie pot avea acces, după caz, la programe sau măsuri eficiente de intervenţie menite să evalueze şi să prevină riscul comiterii infracţiunilor.
1.Fiecare parte va promova sau organiza campanii de conştientizare adresate publicului larg cu privire la fenomenul exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale asupra copiilor şi privind măsurile preventive ce pot fi luate.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a preveni sau a interzice răspândirea de materiale publicitare pentru infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie.
1.Fiecare parte va încuraja participarea copiilor, în conformitate cu nivelul lor de dezvoltare, la elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor, programelor sau altor iniţiative legate de lupta împotriva exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale asupra copiilor.
2.Fiecare parte va încuraja sectorul privat, în special sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, industria turismului şi a transportului, sectoarele bancare şi financiare, precum şi societatea civilă să participe la elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor de prevenire a exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale asupra copiilor şi să pună în aplicare norme interne prin autoreglementare sau prin colaborare în materia reglementării.
3.Fiecare parte va încuraja mass-media să furnizeze informaţii corespunzătoare privind toate aspectele exploatării şi abuzului sexual comise asupra copiilor, cu respectarea independenţei mass-mediei şi a libertăţii presei.
4.Fiecare parte va încuraja finanţarea, după caz, inclusiv prin crearea de fonduri, a unor proiecte şi programe desfăşurate de către societatea civilă şi menite să prevină şi să îi apere pe copii de exploatarea sexuală şi de abuzuri sexuale.
1.Fiecare parte va lua măsurile necesare pentru a se asigura coordonarea la nivel naţional sau local dintre diferitele autorităţi cu competenţe în domeniul protecţiei copiilor, al prevenirii şi luptei împotriva exploatării şi abuzurilor sexuale comise asupra acestora, în special în sectorul învăţământului şi al sănătăţii, al serviciilor sociale, forţelor de ordine şi al autorităţilor judiciare.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru înfiinţarea sau desemnarea:
a)unor instituţii naţionale sau locale independente care să promoveze şi să apere drepturile copilului, asigurându-le resursele şi stabilindu-le responsabilităţile specifice;
b)unor mecanisme sau centre de colectare a datelor, la nivel naţional ori local şi în colaborare cu societatea civilă, cu scopul observării şi evaluării fenomenului exploatării sexuale şi al abuzurilor sexuale comise asupra copiilor, cu respectarea cerinţelor de protecţie a datelor cu caracter personal.
3.Fiecare parte va încuraja cooperarea dintre autorităţile publice competente, societatea civilă şi sectorul privat pentru o mai bună prevenire şi combatere a exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor.
1.Fiecare parte va stabili programe sociale eficiente şi va înfiinţa structuri multidisciplinare care să asigure sprijinul necesar pentru victime, pentru părinţii şi rudele apropiate ale acestora şi pentru orice persoană care răspunde de îngrijirea lor.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că, atunci când vârsta victimei nu este cunoscută cu certitudine şi există motive să se creadă că este vorba despre un copil, măsurile de protecţie şi asistenţă care sunt prevăzute pentru copii vor fi acordate victimei (el sau ea) până la determinarea vârstei sale.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că regulile de confidenţialitate impuse de dreptul intern anumitor practicieni care sunt solicitaţi să lucreze cu copiii nu constituie un obstacol pentru posibilitatea acestora de a semnala serviciilor de protecţie a copilului orice situaţie în care există motive rezonabile să creadă că un copil este victima exploatării sau a abuzului sexual.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a încuraja orice persoană care, cu bunăcredinţă, cunoaşte sau are bănuieli despre existenţa exploatării sexuale sau a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor să sesizeze serviciile competente.
Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a încuraja şi sprijini înfiinţarea de servicii de comunicare, cum ar fi posturi telefonice sau de internet care să permită consilierea solicitanţilor, chiar confidenţial sau cu respectarea anonimatului acestora.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura asistenţă victimelor, pe termen scurt şi lung, în vederea recuperării fizice şi psihosociale a acestora. Măsurile luate în aplicarea prezentului paragraf trebuie să aibă în vedere opiniile, nevoile şi preocupările copilului.
2.Fiecare parte va lua măsuri, în condiţiile prevăzute de dreptul său intern, în vederea cooperării cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente sau cu alte structuri ale societăţii civile care acordă asistenţă victimelor.
3.Dacă părinţii sau persoanele în a căror îngrijire se află copilul sunt implicate în exploatarea sexuală sau în abuzuri sexuale comise asupra acestuia, procedurile de intervenţie adoptate în aplicarea art. 11 paragraful 1 vor include:
–posibilitatea îndepărtării autorului prezumat al faptei;
–posibilitatea retragerii victimei din mediul său familial.
Condiţiile şi durata acestei separări se stabilesc în conformitate cu interesul superior al copilului.
4.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că persoanele apropiate victimei pot beneficia, dacă este cazul, de asistenţă terapeutică, în special de asistenţă psihologică de urgenţă.
1.Fiecare parte va asigura sau promova, în conformitate cu dreptul său intern, programe ori măsuri eficiente de intervenţie pentru persoanele prevăzute la art. 16 paragrafele 1 şi 2, în vederea prevenirii şi reducerii la minimum a riscurilor de repetare a infracţiunilor de natură sexuală comise asupra copiilor. Aceste programe sau măsuri trebuie să fie accesibile în orice etapă a procesului, în mediul carceral şi în libertate, în condiţiile prevăzute de dreptul intern.
2.Fiecare parte va asigura sau promova, în conformitate cu dreptul său intern, dezvoltarea de parteneriate ori de alte forme de cooperare între autorităţile competente, în special între serviciile de sănătate şi cele sociale, şi autorităţile judiciare şi alte organe care răspund de monitorizarea persoanelor prevăzute la art. 16 paragrafele 1 şi 2.
3.Fiecare parte va prevedea, în conformitate cu dreptul său intern, efectuarea unei evaluări a gradului de pericol şi de risc posibil de repetare a infracţiunilor prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie de către persoanele prevăzute la art. 16 paragrafele 1 şi 2, cu scopul identificării programelor sau măsurilor adecvate.
4.Fiecare parte va prevedea, în conformitate cu dreptul său intern, efectuarea unei evaluări a eficienţei programelor şi măsurilor puse în aplicare.
1.Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul său intern, că persoanele care sunt urmărite pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie pot avea acces la programele sau măsurile menţionate la art. 15 paragraful 1, în condiţii care nu aduc prejudicii şi care nu sunt contrare drepturilor la apărare şi cerinţelor unui proces echitabil şi imparţial, în special cu respectarea regulilor ce guvernează principiul prezumţiei de nevinovăţie.
2.Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul său intern, că persoanele condamnate pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie pot avea acces la programele sau măsurile prevăzute la art. 15 paragraful 1.
3.Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul său intern, că programele sau măsurile de intervenţie sunt aplicate ori adaptate pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare ale copiilor care au comis infracţiuni de natură sexuală, inclusiv celor ale copiilor care nu au împlinit încă vârsta răspunderii penale, în scopul soluţionării problemelor lor de comportament sexual.
1.Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul său intern, că persoanele prevăzute la art. 16 şi cărora li s-au propus programe sau măsuri de intervenţie sunt pe deplin informate referitor la motivele pentru care li s-a făcut propunerea şi că ele consimt să beneficieze de programul ori de măsura respectivă în deplină cunoştinţă de cauză.
2.Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul său intern, că persoanele cărora li s-au propus programe sau măsuri de intervenţie le pot refuza, iar în cazul persoanelor condamnate, că acestea sunt informate cu privire la consecinţele posibile ale unui eventual refuz.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura de incriminarea următoarelor fapte comise cu intenţie:
a)activităţi sexuale cu un copil care, potrivit prevederilor în vigoare ale dreptului naţional, nu a împlinit vârsta legală pentru viaţa sexuală;
b)activităţi sexuale cu un copil dacă:
–se folosesc constrângerea, forţa ori ameninţările; sau
–se abuzează de o poziţie recunoscută ca fiind de încredere, de autoritate sau de influenţă asupra copilului, inclusiv în cadrul familiei; sau
–se abuzează de o situaţie de vulnerabilitate deosebită a copilului, mai ales datorită unui handicap psihic sau fizic ori datorită unei situaţii de dependenţă.
2.În scopul aplicării paragrafului 1, fiecare parte va decide vârsta până la care este interzisă desfăşurarea de activităţi sexuale cu un copil.
3.Prevederile paragrafului 1 lit. a) nu se aplică activităţilor sexuale consimţite între minori.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura de incriminarea următoarelor fapte comise cu intenţie:
a)recrutarea unui copil pentru a practica prostituţia sau determinarea unui copil să participe la prostituţie;
b)constrângerea unui copil să se prostitueze sau obţinerea unui profit din această activitate ori exploatarea în altă manieră a unui copil în asemenea scopuri;
c)recurgerea la prostituţia infantilă.
2.În sensul prezentului articol, sintagma prostituţie infantilă desemnează faptul de a folosi un copil pentru activităţi sexuale atunci când se oferă ori se promit sume de bani sau orice altă formă de remuneraţie ori de răsplată, indiferent dacă această plată, promisiune sau răsplată se oferă copilului ori unei terţe persoane.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru incriminarea următoarelor fapte comise cu intenţie şi fără drept:
a)producţia de pornografie infantilă;
b)oferirea sau punerea la dispoziţie a pornografiei infantile;
c)distribuirea sau transmiterea pornografiei infantile;
d)procurarea de pornografie infantilă pentru sine sau pentru altul;
e)deţinerea de pornografie infantilă;
f)obţinerea accesului cu bună ştiinţă, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, la pornografia infantilă.
2.În sensul prezentului articol, sintagma pornografie infantilă desemnează orice material care înfăţişează, în manieră vizuală, un copil care desfăşoară un comportament sexual explicit, real ori simulat, sau orice reprezentare a organelor sexuale ale unui copil, în principal pentru scopuri sexuale.
3.Fiecare parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica, integral sau parţial, prevederile paragrafului 1 lit. a) şi e) în ceea ce priveşte producţia şi deţinerea:
–de materiale pornografice ce constau exclusiv în reprezentări simulate sau imagini realiste ale unui copil inexistent;
–de materiale pornografice care implică copii care au împlinit vârsta prevăzută în aplicarea art. 18 paragraful 2, dacă aceste imagini sunt produse şi deţinute de către aceştia cu consimţământul lor şi numai pentru a fi folosite de către aceştia în intimitate.
4.Fiecare parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica, integral sau parţial, prevederile paragrafului 1 lit. f).
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a incrimina următoarele fapte comise cu intenţie:
a)recrutarea unui copil în vederea participării la spectacole pornografice sau favorizarea participării unui copil la asemenea spectacole;
b)constrângerea unui copil să participe la spectacole pornografice sau obţinerea unui profit din această activitate ori exploatarea în altă manieră a unui copil în asemenea scopuri;
c)faptul de a asista, în cunoştinţă de cauză, la spectacole pornografice care implică participarea copiilor.
2.Fiecare parte îşi poate rezerva dreptul de a limita aplicarea paragrafului 1 lit. c) la cazurile în care copiii au fost recrutaţi sau constrânşi în conformitate cu paragraful 1 lit. a) sau b).
Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru incriminarea faptei de a determina cu intenţie, în scopuri sexuale, un copil care nu a împlinit vârsta prevăzută de art. 18 paragraful 2 să asiste la comiterea unui abuz sexual sau la desfăşurarea de activităţi sexuale, chiar dacă nu este obligat să participe la acestea.
Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a incrimina propunerea făcută cu intenţie de către un adult, prin intermediul tehnologiilor de comunicare şi informare, pentru a întâlni un copil care nu a împlinit vârsta prevăzută de art. 18 paragraful 2, în scopul comiterii asupra acestuia a oricărei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 18 paragraful 1 lit. a) sau la art. 20 paragraful 1 lit. a), dacă propunerea a fost urmată de fapte materiale care conduc la o asemenea întâlnire.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a incrimina, atunci când este săvârşită cu intenţie, complicitatea la comiterea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute în prezenta convenţie.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a prevedea ca infracţiune, atunci când este săvârşită cu intenţie, tentativa de comitere a infracţiunilor prevăzute în prezenta convenţie.
3.Fiecare parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica, integral sau în parte, prevederile paragrafului 2 în legătură cu infracţiunile prevăzute la art. 20 paragraful 1 lit. b), d), e) şi f), art. 21 paragraful 1 lit. c), art. 22 şi art. 23.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a-şi stabili competenţa în legătură cu orice infracţiune prevăzută în conformitate cu prezenta convenţie, atunci când infracţiunea este comisă:
a)pe teritoriul său; sau b) la bordul unei nave aflate sub pavilionul părţii respective; sau c) la bordul unei aeronave înregistrate conform legilor părţii respective; sau d) de către unul dintre cetăţenii săi; sau e) de către o persoană care îşi are reşedinţa obişnuită pe teritoriul său.
2.Fiecare parte se va strădui să ia măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a-şi stabili competenţa în legătură cu orice infracţiune prevăzută în conformitate cu prezenta convenţie atunci când aceasta este comisă împotriva unuia dintre cetăţenii săi sau împotriva unei persoane care îşi are reşedinţa obişnuită pe teritoriul său.
3.Fiecare parte poate, la momentul semnării sau la depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, să declare că îşi rezervă dreptul de a nu aplica ori de a aplica numai în anumite cazuri sau cu anumite condiţii regulile de competenţă prevăzute la paragraful 1 lit. e) din prezentul articol.
4.În vederea urmăririi infracţiunilor prevăzute la art. 18, 19, art. 20 paragraful 1 lit. a) şi art. 21 paragraful 1 lit. a) şi b), fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că competenţa sa în ceea ce priveşte prevederile paragrafului 1 lit. d) nu este supusă condiţiei ca faptele să fie incriminate la locul comiterii lor.
5.Fiecare parte poate, la momentul semnării sau la depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, să declare că îşi rezervă dreptul de a limita aplicarea prevederilor paragrafului 4 din prezentul articol, în ceea ce priveşte infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 18 paragraful 1 lit. b) pct. 2 şi 3, la cazurile în care cetăţeanul său îşi are reşedinţa obişnuită pe teritoriul său.
6.În vederea urmăririi infracţiunilor stabilite în conformitate cu art. 18, 19, art. 20 paragraful 1 lit. a) şi art. 21, fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru ca stabilirea competenţei sale în ceea ce priveşte paragraful 1 lit. d) şi e) să nu fie supusă condiţiei ca urmărirea să fie precedată de o plângere din partea victimei sau de un denunţ efectuată/efectuat de către statul pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea.
7.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a-şi stabili competenţa cu privire la infracţiunile prevăzute în prezenta convenţie, în cazurile în care autorul prezumat se află pe teritoriul său şi nu poate fi extrădat către o altă parte din motive de cetăţenie.
8.Dacă mai multe părţi se consideră competente cu privire la o infracţiune presupusă a fi stabilită în conformitate cu prezenta convenţie, părţile implicate se consultă, după caz, în vederea stabilirii celei mai adecvate competenţe pentru urmărirea infracţiunii respective.
9.Fără a afecta normele generale de drept internaţional, prezenta convenţie nu exclude nicio competenţă penală exercitată de către o parte în conformitate cu dreptul său intern.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru ca persoana juridică să poată fi trasă la răspundere pentru infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie, atunci când au fost comise în beneficiul său de către orice persoană fizică care a acţionat fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, care exercită o funcţie de conducere în cadrul persoanei juridice, în baza:
a)împuternicirii de reprezentare a persoanei juridice;
b)autorităţii de a lua decizii în numele persoanei juridice;
c)autorităţii de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.
2.În afară de cazurile prevăzute la paragraful 1, fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că persoana juridică poate răspunde pentru cazul în care lipsa de supraveghere ori control din partea unei persoane fizice dintre cele menţionate la paragraful 1 a făcut posibilă comiterea unei infracţiuni prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie, în folosul acelei persoane juridice, de către o persoană fizică ce acţiona sub autoritatea persoanei juridice.
3.În conformitate cu normele juridice ale părţii, răspunderea persoanei juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.
4.Această răspundere nu afectează răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis infracţiunea.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru ca infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie să fie pedepsite cu sancţiuni efective, proporţionale şi descurajante, ţinând seama de gravitatea lor. Aceste sancţiuni vor include pedepse privative de libertate care pot face obiectul unei proceduri de extrădare.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru ca persoanele juridice răspunzătoare potrivit art. 26 să fie pasibile de sancţiuni efective, proporţionale şi descurajante, care includ amenzi penale sau nepenale şi alte măsuri, în special:
a)excluderea de la un beneficiu sau ajutor public;
b)interzicerea temporară sau permanentă a desfăşurării de activităţi comerciale;
c)punerea sub supraveghere judiciară;
d)o dispoziţie judiciară privind dizolvarea.
3.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru:
a)a permite reţinerea şi confiscarea:
–bunurilor, documentelor şi altor instrumente folosite pentru săvârşirea sau care au facilitat săvârşirea infracţiunilor prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie;
–produselor infracţiunilor sau a contravalorii acestora;
b)a permite închiderea temporară sau permanentă a oricărei unităţi folosite pentru săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta convenţie, fără a afecta drepturile terţilor de bună-credinţă, sau a interzice temporar ori permanent ca făptaşul să mai exercite profesia sau activitatea voluntară care implică contactul cu copiii şi în cadrul căreia s-a săvârşit infracţiunea.
4.Fiecare parte poate adopta şi alte măsuri în legătură cu autorii de infracţiuni, cum ar fi decăderea acestora din drepturile părinteşti sau monitorizarea ori supravegherea persoanelor condamnate.
5.Fiecare parte poate prevedea că produsele infracţiunii sau bunurile confiscate potrivit prevederilor prezentului articol pot fi transferate într-un fond special pentru finanţarea programelor de prevenire şi asistenţă pentru victimele oricăror infracţiuni dintre cele prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie.
Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că următoarele împrejurări, în măsura în care nu fac deja parte din elementele constitutive ale infracţiunii, pot, în conformitate cu prevederile dreptului intern, să fie luate în considerare ca circumstanţe agravante la stabilirea sancţiunilor pentru infracţiunile prevăzute în prezenta convenţie:
a)infracţiunea a adus o atingere gravă sănătăţii fizice sau psihice a victimei;
b)infracţiunea a fost precedată ori însoţită de acte de tortură sau de violenţă gravă;
c)infracţiunea a fost comisă asupra unei victime deosebit de vulnerabile;
d)infracţiunea a fost comisă de către un membru al familiei, de către o persoană care locuia împreună cu copilul sau de către o persoană care a abuzat de autoritatea sa;
e)infracţiunea a fost comisă de către mai multe persoane ce au acţionat împreună;
f)infracţiunea a fost comisă în cadrul unui grup infracţional organizat;
g)autorul a mai fost condamnat pentru infracţiuni de aceeaşi natură.
Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a prevedea posibilitatea luării în considerare, la stabilirea pedepsei, a condamnărilor definitive pronunţate de către altă parte la prezenta convenţie în legătură cu infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că cercetările şi procedurile penale se desfăşoară în interesul superior al copilului şi cu respectarea drepturilor acestuia.
2.Fiecare parte va adopta o abordare protectoare faţă de victime, asigurându-se că cercetările şi procesele penale nu agravează trauma trăită de copil şi că răspunsul justiţiei penale este urmat de acordarea de asistenţă, dacă este cazul.
3.Fiecare parte se va asigura că cercetările şi procesele penale sunt soluţionate cu prioritate şi se desfăşoară fără întârzieri nejustificate.
4.Fiecare parte se va asigura că măsurile adoptate în conformitate cu prezentul capitol nu afectează dreptul la apărare şi exigenţele unui proces echitabil şi imparţial, în conformitate cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
5.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare, în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului său intern:
–pentru a garanta cercetarea şi urmărirea eficientă a infracţiunilor prevăzute în prezenta convenţie, stipulând, acolo unde este cazul, posibilitatea desfăşurării de anchete sub acoperire;
–pentru a permite organelor sau serviciilor de cercetare să identifice victimele infracţiunilor stabilite în conformitate cu art. 20, în special prin analizarea materialelor de pornografie infantilă, cum ar fi fotografiile şi înregistrările audiovizuale transmise sau puse la dispoziţie prin folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a apăra drepturile şi interesele victimelor, cu deosebire ale martorilor, pe parcursul tuturor etapelor cercetării şi procesului penal, în special prin:
a)informarea lor cu privire la drepturile pe care le au şi la serviciile care le stau la dispoziţie şi, cu excepţia cazului în care nu doresc să primească asemenea informaţii, cu privire la modul în care este examinată plângerea lor, la acuzaţiile formulate, la evoluţia generală a cercetărilor sau a procesului şi la rolul lor în cadrul acestora, precum şi cu privire la soluţia pronunţată în cauza lor;
b)asigurarea, cel puţin în cazurile în care victimele şi familiile lor ar putea fi în pericol, că acestea vor putea fi informate, dacă este necesar, atunci când persoana urmărită sau condamnată este pusă în libertate temporar ori definitiv;
c)acordarea permisiunii victimelor, într-o manieră conformă cu regulile procedurale ale dreptului intern, de a fi ascultate, de a furniza dovezi şi de a alege modul de prezentare şi examinare a opiniilor, nevoilor şi preocupărilor lor, direct sau prin intermediar;
d)asigurarea de servicii de asistenţă adecvate pentru victime, pentru ca drepturile şi interesele lor să fie prezentate şi luate în considerare în mod corespunzător;
e)protejarea vieţii private, a identităţii şi a imaginii victimelor, prin luarea de măsuri în conformitate cu dreptul intern, în vederea prevenirii răspândirii în public a oricăror informaţii care ar putea duce la identificarea lor;
f)garantarea siguranţei victimelor, precum şi a familiilor şi a martorilor care depun mărturie în favoarea victimelor, împotriva intimidării, răzbunării şi a unei noi victimizări;
g)asigurarea evitării contactului dintre victime şi infractori în sediile instanţelor şi ale autorităţilor de anchetă, cu excepţia cazului în care autorităţile competente stabilesc altfel în interesul superior al copilului sau atunci când cercetările ori procesul necesită acest contact.
2.Fiecare parte va garanta victimelor, încă de la primul contact cu autorităţile competente, accesul la informaţii privind procedurile judiciare şi administrative pertinente.
3.Fiecare parte se va asigura că victimele au acces gratuit, dacă acest lucru se justifică, la asistenţă juridică, atunci când este posibil ca ele să aibă calitatea de părţi la procesul penal.
4.Fiecare parte va prevedea posibilitatea ca autorităţile judiciare să desemneze un reprezentant special pentru victimă atunci când, conform dreptului intern, aceasta poate avea calitatea de parte în procedura judiciară, iar deţinătorii răspunderii părinteşti nu pot reprezenta copilul în proces din pricina unui conflict de interese existent între ei şi victimă.
5.Fiecare parte va prevedea, prin intermediul unor măsuri legislative sau de altă natură, în conformitate cu condiţiile prevăzute de dreptul intern, posibilitatea ca grupurile, fundaţiile, asociaţiile sau organizaţiile guvernamentale ori neguvernamentale să acorde asistenţă şi/sau sprijin victimelor, cu consimţământul acestora, pe parcursul proceselor penale referitoare la infracţiuni prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie.
6.Fiecare parte se va asigura că informaţiile furnizate victimelor în conformitate cu prevederile prezentului articol vor fi într-o manieră adaptată vârstei lor şi gradului lor de maturitate şi într-o limbă pe care acestea o înţeleg.
Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că cercetarea ori urmărirea infracţiunilor prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie nu este condiţionată de existenţa unei plângeri sau acuzaţii formulate de către victimă şi că procesul poate continua chiar dacă victima şi-a retras declaraţiile.
Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că termenul de prescripţie pentru iniţierea procedurilor în legătură cu infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 18, art. 19 paragraful 1 lit. a) şi b) şi art. 21 paragraful 1 lit. a) şi b) continuă pe o perioadă de timp suficientă pentru a permite demararea eficientă a urmăririi după ce victima a împlinit vârsta majoratului şi că este proporţională cu gravitatea infracţiunii respective.
1.Fiecare parte va adopta măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele, unităţile sau serviciile care răspund de efectuarea cercetărilor sunt specializate în domeniul combaterii exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor ori că persoanele respective sunt pregătite profesional în acest scop. Unităţile sau serviciile trebuie să beneficieze de resurse financiare adecvate.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că incertitudinea în legătură cu vârsta reală a victimei nu împiedică iniţierea procesului penal.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că:
a)audierile copilului au loc fără întârzieri nejustificate după ce faptele au fost sesizate autorităţilor competente;
b)interviurile cu copilul au loc, dacă este necesar, în spaţii concepute sau amenajate în acest scop;
c)audierile copilului sunt desfăşurate de către profesionişti pregătiţi anume pentru aceasta;
d)aceleaşi persoane, dacă este posibil şi adecvat, desfăşoară toate audierile cu copilul;
e)numărul audierilor este cât mai limitat posibil, menţinându-se în limitele minime necesare pentru scopurile procesului penal;
f)copilul poate fi însoţit de către reprezentantul său legal ori, dacă este adecvat, de către un adult ales de către copil, cu excepţia cazului în care o decizie motivată prevede contrariul în legătură cu persoana respectivă.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că toate audierile victimei ori, după caz, ale unui martor care este copil pot fi înregistrate video şi că aceste înregistrări pot fi acceptate ca probe în instanţă, în conformitate cu regulile prevăzute de dreptul său intern.
3.Dacă vârsta victimei este incertă şi există motive să se creadă că este vorba despre un copil, măsurile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 se aplică până la confirmarea vârstei acesteia.
1.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare, în conformitate cu normele interne care reglementează autonomia profesiilor juridice, pentru a se asigura că toate persoanele implicate în derularea procedurii şi, în special, judecătorii, procurorii şi avocaţii beneficiază de pregătire profesională în materia drepturilor copilului, a combaterii exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale asupra copiilor.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura, în conformitate cu dreptul său intern, că:
a)judecătorul poate dispune desfăşurarea şedinţei de judecată cu uşile închise;
b)victima poate fi audiată fără a fi prezentă în sala de judecată, în special prin folosirea tehnologiilor de comunicaţii adecvate.
1.În scopul prevenirii şi reprimării infracţiunilor prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie, fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru colectarea şi stocarea, în conformitate cu prevederile în vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal şi cu alte reguli şi garanţii adecvate prevăzute de dreptul intern, de date referitoare la identitatea şi profilul genetic (ADN) ale persoanelor condamnate pentru infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie.
2.La momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, fiecare parte va comunică secretarului general al Consiliului Europei denumirea şi adresa unei singure autorităţi naţionale care răspunde de implementarea prevederilor paragrafului 1.
3.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că informaţiile menţionate la paragraful 1 pot fi transmise autorităţii competente a unei alte părţi, în conformitate cu condiţiile prevăzute de dreptul său intern şi cu instrumentele internaţionale în materie.
1.Părţile vor coopera, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, şi prin aplicarea instrumentelor pertinente aplicabile la nivel internaţional şi regional, a aranjamentelor încheiate în baza legislaţiei uniforme sau pe bază de reciprocitate şi a legilor interne, în cea mai mare măsură posibilă, în vederea:
a)prevenirii şi combaterii exploatării sexuale a copiilor şi a abuzurilor sexuale comise asupra acestora;
b)protejării şi asigurării de asistenţă victimelor;
c)desfăşurării cercetărilor sau proceselor având ca obiect infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie.
2.Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că victimele unei infracţiuni prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie, aflate pe teritoriul unei alte părţi decât cea în care îşi au reşedinţa, pot formula plângere la autorităţile competente din statul lor de reşedinţă.
3.Dacă o parte care condiţionează asistenţa judiciară reciprocă în materie penală sau extrădarea de existenţa unui tratat primeşte o cerere de asistenţă judiciară ori de extrădare din partea unei părţi cu care nu a încheiat un astfel de tratat poate considera prezenta convenţie drept bază juridică pentru acordarea asistenţei judiciare în materie penală sau a extrădării în legătură cu infracţiunile prevăzute în conformitate cu prezenta convenţie.
4.Fiecare parte se va strădui să integreze, dacă este cazul, prevenirea şi lupta împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor în programe de asistenţă pentru dezvoltare furnizate unor terţe state.
1.Comitetul părţilor se compune din reprezentanţi ai părţilor la prezenta convenţie.
2.Comitetul părţilor va fi convocat de către secretarul general al Consiliului Europei. Prima sa reuniune va avea loc în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru cea de-a zecea parte semnatară care a ratificat-o. Ulterior, acesta se va reuni la solicitarea a cel puţin o treime dintre părţi sau a secretarului general.
3.Comitetul părţilor îşi adoptă propriile reguli de procedură.
1.Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, Comisarul pentru Drepturile Omului, Comitetul European pe Probleme Penale (CDPC), precum şi alte comitete interguvernamentale competente ale Consiliului Europei vor numi fiecare câte un reprezentant în Comitetul părţilor.
2.Comitetul de Miniştri poate invita şi alte organe ale Consiliului Europei să numească un reprezentant în Comitetul părţilor, după consultarea cu acesta.
3.Reprezentanţii societăţii civile şi, în special, ai organizaţiilor neguvernamentale pot fi admişi în calitate de observatori în Comitetul părţilor, potrivit procedurii stabilite de regulile Consiliului Europei.
4.Reprezentanţii numiţi potrivit prevederilor paragrafelor 1-3 vor participa la reuniunile Comitetului părţilor fără a avea drept de vot.
1.Comitetul părţilor va monitoriza implementarea prezentei convenţii. Regulile de procedură ale Comitetului părţilor trebuie să stabilească procedura de evaluare a implementării prezentei convenţii.
2.Comitetul părţilor va facilita colectarea, analiza şi schimbul de informaţii, experienţă şi bune practici între state, spre îmbunătăţirea capacităţii lor de prevenire şi combatere a exploatării sexuale a copiilor şi a abuzurilor sexuale comise asupra acestora.
3.Comitetul părţilor mai are, după caz, următoarele atribuţii:
a)facilitează sau îmbunătăţeşte folosirea şi implementarea eficientă a prezentei convenţii, inclusiv identificarea oricăror probleme şi a efectelor oricărei declaraţii sau rezerve formulate conform prezentei convenţii;
b)îşi exprimă opinia asupra oricărei chestiuni legate de aplicarea prezentei convenţii şi facilitează schimbul de informaţii asupra progreselor juridice, de politici sau tehnologice importante.
4.În îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute de prezentul articol, Comitetul părţilor va fi asistat de către Secretariatul Consiliului Europei.
5.Comitetul European pe Probleme Penale (CDPC) va fi informat periodic despre activităţile menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3.
Relaţia cu Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi cu Protocolul facultativ la aceasta, referitor la vânzarea de copii, prostituţia infantilă şi pornografia infantilă Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor decurgând din prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi ale Protocolului facultativ la aceasta, referitor la vânzarea de copii, prostituţia infantilă şi pornografia infantilă, şi este menită să sporească protecţia acordată de către aceste prevederi şi să dezvolte şi să completeze standardele cuprinse în acestea.
1.Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care decurg din alte instrumente internaţionale la care părţile la prezenta convenţie sunt părţi sau vor deveni părţi şi care conţin prevederi legate de chestiunile guvernate de prezenta convenţie şi asigură mai multă protecţie şi asistenţă pentru copiii care sunt victime ale exploatării sau abuzurilor sexuale.
2.Părţile la prezenta convenţie pot încheia acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele reglementate de prezenta convenţie, în scopul completării ori consolidării prevederilor sale sau facilitării aplicării principiilor pe care le consacră.
3.Părţile care sunt membre ale Uniunii Europene vor aplica în relaţiile dintre ele regulile comunitare şi cele ale Uniunii Europene, în măsura în care există reguli comunitare sau ale Uniunii Europene, care guvernează subiectul vizat şi sunt aplicabile în speţă, fără a afecta obiectul şi scopul prezentei convenţii şi fără a afecta aplicarea sa integrală cu alte părţi.
1.Orice propunere de modificare a prezentei convenţii prezentată de către o parte se comunică secretarului general al Consiliului Europei, care o înaintează statelor membre ale Consiliului Europei, oricărui alt stat semnatar, oricărui stat parte, Comunităţii Europene, oricărui stat invitat să semneze prezenta convenţie potrivit prevederilor art. 45 paragraful 1 şi oricărui stat invitat să adere la prezenta convenţie potrivit prevederilor art. 46 paragraful 1.
2.Orice modificare propusă de către o parte se comunică Comitetului European pe Probleme Penale (CDPC), opinia acestuia asupra modificării propuse fiind depusă apoi la Comitetul de Miniştri.
3.Comitetul de Miniştri examinează modificarea propusă şi opinia depusă de către CDPC şi, după consultarea cu părţile la prezenta convenţie care nu sunt membre, poate adopta modificarea.
4.Textul oricărei modificări adoptate de către Comitetul de Miniştri în conformitate cu paragraful 3 din prezentul articol se înaintează părţilor spre acceptare.
5.Orice modificare adoptată potrivit paragrafului 3 din prezentul articol intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării termenului de o lună de la data la care toate părţile au informat secretarul general despre acceptarea acesteia.
1.Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor care nu sunt membre şi care au participat la elaborarea acesteia, precum şi Comunităţii Europene.
2.Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la secretarul general al Consiliului Europei.
3.Prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării termenului de 3 luni de la data la care 5 state semnatare, dintre care cel puţin 3 state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţământul în legătură cu obligativitatea prevederilor prezentei convenţii în conformitate cu prevederile paragrafului precedent.
4.Pentru orice stat menţionat la paragraful 1 sau Comunitatea Europeană care îşi exprimă ulterior consimţământul în legătură cu obligativitatea prevederilor acesteia, prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării termenului de 3 luni de la data depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare.
1.După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, după consultarea cu părţile la prezenta convenţie şi după ce a obţinut consimţământul unanim al acestora, poate invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei şi care nu a participat la elaborarea prezentei convenţii să adere la prezenta convenţie, prin intermediul unei decizii adoptate de către majoritatea prevăzută la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi prin votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul de a face parte din Comitetul de Miniştri.
2.Pentru orice stat care aderă la prezenta convenţie, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării termenului de 3 luni de la data depunerii instrumentului său de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
1.Orice stat sau Comunitatea Europeană poate, fie la momentul semnării, fie la cel al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să precizeze teritoriul ori teritoriile cărora urmează să li se aplice prezenta convenţie.
2.Orice parte poate, la orice dată ulterioară, prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu precizat în declaraţie ale cărui relaţii internaţionale şi le asumă sau în numele căruia este împuternicită să facă angajamente. Pentru un asemenea teritoriu, prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării termenului de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
3.Orice declaraţie făcută potrivit paragrafelor 1 şi 2 poate fi retrasă, în legătură cu oricare teritoriu precizat în aceasta, prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea începe să producă efecte în prima zi a lunii ce urmează expirării termenului de 3 luni de la data primirii notificării respective de către secretarul general.
Nu se admite nicio rezervă referitoare la prevederile prezentei convenţii, cu excepţia celor prevăzute în mod expres. Orice rezervă poate fi retrasă în orice moment.
1.Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei.
2.Denunţarea produce efecte începând cu prima zi a lunii ce urmează expirării termenului de 3 luni de la data primirii notificării respective de către secretarul general.
Secretarul general al Consiliului Europei notifică statele membre ale Consiliului Europei, orice stat semnatar, orice stat parte, Comunitatea Europeană, orice stat invitat să semneze prezenta convenţie potrivit prevederilor art. 45 şi orice stat invitat să adere la prezenta convenţie potrivit prevederilor art. 46 în legătură cu:
a)orice semnare a prezentei convenţii;
b)depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c)orice dată a intrării în vigoare a prezentei convenţii în conformitate cu art. 45 şi 46;
d)orice modificare adoptată potrivit prevederilor art. 44 şi data la care modificarea respectivă intră în vigoare;
e)orice denunţare formulată potrivit prevederilor art. 49;
f)orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenţie;
g)orice rezervă formulată potrivit art. 48.
Drept care subsemnaţii, fiind împuterniciţi în mod corespunzător, au semnat prezenta convenţie.
Adoptată la Lanzarote, astăzi 25 octombrie 2007, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind autentice, într-un singur exemplar care se depune la arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei transmite copii certificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, Comunităţii Europene şi oricărui stat invitat să adere la prezenta convenţie.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.