Decizie nr. 233 din 5 iunie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Sorin Gornoviceanu în Dosarul nr. 14.746/2001 al Judecătoriei Constanta şi Augustin Baciu în Dosarul nr. 7.089/2002 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Lavinia Svanovici, prin avocat Daniela Cealera. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 11C/2003 şi 84C/2003 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Avocatul părţii prezente arata ca este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 84C/2003 la Dosarul nr. 11C/2003, care este primul înregistrat.

Cauza se afla în stare de judecată.

Avocatul solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocand Decizia Curţii Constituţionale nr. 127 din 27 martie 2003, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, în măsura în care se referă şi la taxele judiciare de timbru stabilite de instanţele judecătoreşti, arata ca norma cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 este o norma de trimitere, astfel ca, pentru identitate de ratiune, pune concluzii de admitere a excepţiei ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 14 octombrie 2002 şi din 11 februarie 2003, pronunţate în dosarele nr. 14.746/2001 şi 7.089/2002, Judecătoria Constanta şi, respectiv, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Sorin Gornoviceanu şi Augustin Baciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin ca dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 125 şi 128, precum şi principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece se creează posibilitatea ca hotărârea instanţei, prin care s-a stabilit taxa de timbru, să fie cenzurata de un organ administrativ, subordonat puterii executive.

Judecătoria Constanta considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.

Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât competenţa soluţionării unei contestaţii privind taxa judiciară de timbru, după ce a fost supusă controlului de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor, revine instanţei de judecată, situaţie ce se deduce din însăşi cauza aflată pe rolul sau.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la obiectul excepţiei, precizează ca împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru se pot formula contestaţii care se soluţionează conform Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2001. Prin aceasta procedura jurisdicţională nu se încalcă însă dispoziţiile constituţionale ale art. 123 alin. (2) şi ale art. 125 alin. (1) şi nici principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, deoarece decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. Apreciază ca introducerea contestaţiei mai întâi la organele fiscale da posibilitatea ca acestea sa examineze în mod operativ taxa contestată şi, când este cazul, sa dispună corectarea ei. Este vorba de o procedură obligatorie, fără îndeplinirea căreia, când este cazul, nu se poate trece la sesizarea instanţei judecătoreşti, astfel cum stabilesc, ca regula de principiu, dispoziţiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arata ca normele legale criticate fac trimitere la reguli de procedura administrativ-jurisdicţională, prealabilă contenciosului administrativ, fără a constitui o imixtiune în sfera atribuţiilor judecătoreşti, cu atât mai mult cu cat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată este de competenţa legiuitorului. De altfel, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Curtea Constituţională a statuat ca instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale atât timp cat decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa instanţei judecătoreşti. Referitor la critica privind încălcarea principiului independenţei justiţiei, Avocatul Poporului arata ca art. 123 alin. (2) din Constituţie nu are incidenţa în cauza, deoarece dispoziţiile legale criticate nu se referă la independenta judecătorilor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispoziţii care au următorul conţinut: "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contestaţie potrivit dispoziţiilor aplicabile în materie fiscală."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca prin dispoziţiile legale criticate se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 123 alin. (2): "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";

–Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.";

–Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie, România este un stat de drept, iar acest principiu implica separarea puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească.

În ceea ce priveşte puterea judecătorească, Legea fundamentală prevede în art. 125 alin. (1) ca justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. De asemenea, prin alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că procedura de judecată, care cuprinde şi căile de atac la care se referă art. 128, este stabilită de lege.

Având în vedere exigenţele acestor principii constituţionale şi luând în considerare faptul ca taxele judiciare de timbru se stabilesc de către instanţele judecătoreşti prin încheieri pronunţate în cadrul procesului, fiind supuse căilor de atac prevăzute de lege, Curtea Constituţională constata că nu se poate admite, fără riscul încălcării principiilor şi normelor constituţionale, ca modul de stabilire a taxei judiciare de timbru să fie cenzurat pe calea procedurii administrative prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu trimitere la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001.

În ordinea principiilor menţionate este irelevanta împrejurarea ca, potrivit art. 12 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, deciziile organelor de jurisdicţie administrativă prevăzute în acest act normativ "pot fi atacate, potrivit legii, la instanţa judecătorească", deoarece exercitarea acestei cai de atac poate avea ca efect înlăturarea unei erori comise de organul de jurisdicţie administrativă în soluţia data contestaţiei împotriva modului de stabilire de către instanţa de judecată a taxei judiciare de timbru, dar nu este de natura sa desfiinteze însăşi imixtiunea autorităţii administrative în sfera justiţiei. De altfel, în toate cazurile în care nu s-ar exercita calea de atac menţionată, împotriva deciziilor prin care organele de jurisdicţie administrativă prevăzute de ordonanţa - direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat sau, după caz, Ministerul Finanţelor Publice - au modificat taxele judiciare de timbru stabilite de instanţele judecătoreşti, încheierile prin care instanţele au stabilit taxele judiciare de timbru ar rămâne fără efect.

În sensul considerentelor de mai sus, se retine împrejurarea ca, prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, în conformitate cu care se solutionau, potrivit dispoziţiilor ordonanţei, "şi contestaţiile împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru". În motivarea deciziei, Curtea a reţinut ca dispoziţia legală menţionată contravine prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie şi principiului separaţiei puterilor în stat.

Curtea observa ca ratiunile care au motivat decizia menţionată, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, subzistă şi în cazul dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Sorin Gornoviceanu în Dosarul nr. 14.746/2001 al Judecătoriei Constanta şi Augustin Baciu în Dosarul nr. 7.089/2002 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ, şi constata ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care se referă şi la taxele judiciare de timbru stabilite de instanţele judecătoreşti.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman