Decizie nr. 202 din 13 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Başchir et Exox SNC din Tulcea în Dosarul nr. 137/2006 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 137/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Başchir et Exox SNC din Tulcea în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că existenţa unor termene diferite de prescripţie a executării silite în funcţie de natura bunurilor supuse acestei executări (aparţinând proprietăţii publice, respectiv celei private) încalcă "dispoziţia constituţională [...] potrivit căreia proprietatea privată şi cea publică sunt în aceeaşi măsură garantate."

Judecătoria Tulcea consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "instituirea unor termene speciale de prescripţie nu poate conduce la ideea că proprietatea publică s-ar bucura de o protecţie suplimentară faţă de proprietatea privată sau că ar beneficia de un regim juridic diferenţiat, deoarece durata unui termen de prescripţie nu este un element esenţial şi definitoriu al regimului juridic al proprietăţii."

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, astfel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, având următorul cuprins:

Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.

Autoarea excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind ocrotirea egală a proprietăţii private, indiferent de titular.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în ceea ce urmează.

Astfel, art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care stabileşte un termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, diferit de cel general, nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Soluţia adoptată de textul de lege criticat este determinată de natura specială a creanţelor fiscale, care reprezintă surse ale bugetului de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Întrucât reglementarea legală criticată vizează realizarea veniturilor publice, nu se poate reţine incidenţa principiului consacrat de art. 44 alin. (2) din Constituţie. De altfel, motivarea excepţiei este fundamentată pe o interpretare eronată a acestui text constituţional care, în opinia autoarei excepţiei, se referă la garantarea în mod egal a proprietăţii publice şi a proprietăţii private. Or, art. 44 din Legea fundamentală, în ansamblul său, se referă la Dreptul de proprietate privată, alin. 2 al acestui articol stabilind că "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.[...]"

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Başchir et Exox SNC din Tulcea în Dosarul nr. 137/2006 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta