Decizie nr. 628 din 6 mai 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Elena Preda, Alexandru Paraschiv, Mihaela Elena Paraschiv, Octavian Răcătaian şi Nicolae Cârjaru în dosarele nr. 716/281/2008, nr. 21.223/3/2008, nr. 22.542/299/2009 şi nr. 23.197/3/2005 ale Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, Curţii de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 29 aprilie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, la cererea d-lui Nicolae Cârjaru, a amânat pronunţarea la data de 6 mai 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 30 noiembrie 2009, 17 decembrie 2009, 7 ianuarie 2010 şi din 2 noiembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 716/281/2008, nr. 21.223/3/2008, nr. 22.542/299/2009 şi nr. 23.197/3/2005, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Elena Preda, Alexandru Paraschiv, Mihaela Elena Paraschiv, Octavian Răcătaian şi Nicolae Cârjaru.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 480 din Codul civil contravin dispoziţiilor art. 20, 21, 27 şi 44 din Constituţie, întrucât, prin sintagma "limitele determinate de lege", instituie limitări ale dreptului de proprietate impuse de drepturi concurente preexistente sau de constituirea ori menţinerea unor drepturi - cum ar fi dezmembrămintele dreptului de proprietate aparţinând altor persoane. Se mai susţine că prin aplicarea lor prilejuiesc dobânditorului unui imobil să solicite instanţei de judecată evacuarea transmiţătorului şi a celorlalte persoane care au drept asupra bunului, mai înainte de a se fi soluţionat litigiul dintre părţi cu privire la validitatea actului de transmitere a proprietăţii.

Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră excepţia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 480 din Codul civil, potrivit cărora "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege".

Autorii excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 27 referitoare la inviolabilitatea domiciliului, art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată.

De asemenea, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Analizând excepţia, Curtea constată că prevederile art. 480 din Codul civil au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care s-a statuat că acest text de lege este constituţional. În acest sens, este Decizia nr. 584 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, sau Decizia nr. 1.570 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 11 decembrie 2009, prin care Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii.

Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi, de asemenea, se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.

Cu privire la celelalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

Totodată, în subsidiar, Curtea observă că motivarea autorilor excepţiei cuprinde şi critici privind raţionamentele avute în vedere de instanţa de fond privind operaţiunea juridică a comparării titlurilor părţilor şi a modului de interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, aspecte care excedează competenţei Curţii Constituţionale.

De altfel, cu privire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, atunci când intervine concursul dintre legea specială şi legea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Elena Preda, Alexandru Paraschiv, Mihaela Elena Paraschiv, Octavian Răcătaian şi Nicolae Cârjaru în dosarele nr. 716/281/2008, nr. 21.223/3/2008, nr. 22.542/299/2009 şi nr. 23.197/3/2005 ale Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, Curţii de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu