Decizie nr. 299 din 8 iulie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, introduse prin art. 16 din Legea nr. 64/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zip 7 Imcom." - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.656/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale privind garantarea proprietăţii, prezumţia caracterului licit al dobândirii averii şi libertatea comerţului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 13.656/2002, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 10 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 astfel cum a fost acesta introdus prin art. 16 din Legea nr. 64/2002". Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Zip 7 Imcom." - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauza având ca obiect contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, întocmit de Garda Financiară - Secţia Cluj.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin art. 41 alin. (1), (2) şi (7), art. 134 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, prin aceea ca se aduce atingere dreptului de proprietate, precum şi prezumţiei de dobândire licita a averii, instituind o "prezumţie absolută de ilegalitate asupra provenientei unor sume de bani la punctele de lucru ale agenţilor economici".

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele criticate nu încalcă prevederile Constituţiei cu privire la garantarea dreptului de proprietate, libertatea comerţului, prezumţia caracterului licit al dobândirii averii, ocrotirea proprietăţii şi la inviolabilitatea proprietăţii private. Se considera ca o astfel de prezumţie apare şi se manifesta doar în situaţia în care persoana controlată nu poate justifica dobândirea licita a respectivelor bunuri.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca statul acţionează în interes public şi este legitimat sa ia măsurile legale de protejare a acestui interes în activitatea economică, financiară şi valutară, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Or, prin dispoziţiile criticate se reglementează măsurile necesare asigurării disciplinei fiscale şi realizării veniturilor publice, în concordanta cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie. În plus, conform art. 41 alin. (8) din Legea fundamentală, bunurile rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii.

Avocatul Poporului considera ca textul criticat este constituţional, întrucât, potrivit art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege şi, ca atare, agentul economic poate dispune neingradit de sumele obţinute din livrări de bunuri sau prestări de servicii, dar cu respectarea obligaţiilor prevăzute prin lege. Textul vizat de excepţia de neconstituţionalitate, referindu-se la confiscarea veniturilor obţinute prin săvârşirea unei contravenţii, constituie o aplicare legală a art. 41 alin. (8) din Constituţie, întrucât se referă la venituri obţinute prin săvârşirea unei contravenţii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Prin Încheierea din 4 februarie 2002, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, introduse prin art. 16 din Legea nr. 64/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002. Aceste prevederi au următorul cuprins: "Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (5), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confisca, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confisca sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14." Se observa ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, iar dispoziţia criticata este incorporată la art. 11 alin. (3). Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile acestui articol, care, potrivit criticii formulate de autorul excepţiei, contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1), (2) şi (7), art. 134 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:

–Art. 41 alin. (1), (2) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...] (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

–Art. 134 alin. (2): "(2) Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b)protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

c)stimularea cercetării ştiinţifice naţionale;

d)exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional;

e)refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

f)crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.";

–Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...]

(6)Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională retine ca dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, sunt criticate, în esenta, întrucât instituie o "prezumţie absolută de ilegalitate asupra provenientei unei sume de bani la punctele de lucru ale agenţilor economici". Curtea constata însă ca în realitate textul de lege supus controlului de constituţionalitate reprezintă o norma coercitivă, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respecta dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Asa fiind, textul criticat nu instituie o răspundere obiectivă, întrucât, fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii, nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului vinovatiei, care este de esenta acesteia. Existenta sau inexistenta vinovatiei este un element al stării de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecată. În acelaşi sens s-a mai pronunţat Curtea Constituţională în jurisprudenta sa, de exemplu: Decizia nr. 151 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 20 august 2001.

În plus, Curtea Constituţională constata ca dispoziţiile criticate dau expresie prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", şi sunt în deplina concordanta cu art. 41 alin. (1), (2) şi (7) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Legea fundamentală.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia aceleaşi prevederi contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Constituţie, referitoare la obligaţiile statului, Curtea retine ca şi aceasta este nefondata, urmând să fie respinsă. Astfel, din interpretarea sistematica a dispoziţiilor constituţionale rezultă ca, ţinând seama de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căreia "România este stat de drept, democratic şi social, în care [...] dreptatea [...]" reprezintă o valoare suprema, fiind garantată, se impune cu necesitate ca statul să-şi exercite funcţiile prevăzute la art. 134 alin. (2) din Constituţie, promovand valoarea de dreptate, ceea ce presupune ca, prin norme juridice, sa instituie sancţiuni pentru cei care nu-şi îndeplinesc obligaţiile legale ce le incumba, aducând atingere, în acest fel, interesului general.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1), (2), (7) şi (8), art. 134 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (6), art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zip 7 Imcom." - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.656/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu