Decizie nr. 714 din 7 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Gondal Bilal Ahmad în Dosarul nr. 7.675/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului nr. 35D/2009 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 199D/2009, nr. 311D/2009, nr. 312D/2009, nr. 313D/2009 şi nr. 459D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ali Ansar şi Muhammad Nawaz în dosarele nr. 7.676/2/2008 şi, respectiv, nr. 7.677/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Zargar Javed Iqbal, Muhammad Zaman şi Muhammed Shabbir Hussain în dosarele nr. 1.431/59/2008, nr. 1.430/59/2008 şi, respectiv, nr. 1.429/59/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 201D/2009 şi nr. 636D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, excepţie ridicată de Zahid Hussain şi Arshad Mahmood în dosarele nr. 7.680/2/2008 şi, respectiv, nr. 7.679/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, observând identitatea parţială de obiect a dosarelor strigate, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 199D/2009, nr. 201D/2009, nr. 311D/2009, nr. 312D/2009, nr. 313D/2009, nr. 459D/2009 şi nr. 636D/2009 la Dosarul nr. 35D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile pronunţate în dosarele nr. 7.675/2/2008, nr. 7.676/2/2008, nr. 7.680/2/2008, nr. 7.677/2/2008 şi nr. 7.679/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi în dosarele nr. 1.431/59/2008, nr. 1.430/59/2008 şi nr. 1.429/59/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, precum şi a prevederilor art. 97 alin. (5) şi (7) din acelaşi act normativ.

Excepţiile au fost ridicate de Gondal Bilal Ahmad, Ali Ansar, Zahid Hussain, Muhammad Nawaz, Arshad Mahmood şi, respectiv, de Zargar Javed Iqbal, Muhammad Zaman şi Muhammed Shabbir Hussain în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor formulate în vederea prelungirii duratei de luare în custodie publică a acestora de către Oficiul Român pentru Imigrări.

În motivarea excepţiilor, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul la apărare şi dreptul de acces liber la justiţie, întrucât nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică şi deoarece limitează durata procedurii. Se arată că se aduce o gravă atingere independenţei judecătorului, care nu pronunţă soluţia în urma examinării tuturor susţinerilor părţilor şi probelor administrate, aceasta fiind impusă de însuşi textul de lege criticat. În opinia autorilor excepţiilor, este nesocotit şi principiul egalităţii părţilor în proces, întrucât textul de lege criticat exceptează Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusă. Se susţine că, în cadrul procesului prin care se solicită prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor, nu se respectă toate garanţiile procesuale prevăzute de lege. În fine, precizează că măsura este privativă de libertate, constituind şi o restrângere a libertăţii de circulaţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 95 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu încalcă dispoziţiile din Constituţie invocate de autorii excepţiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază, în punctele de vedere trimise în dosarele nr. 35D/2009, 199D/2009 şi 459D/2009, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului opinează că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 97 alin. (5) şi (7): "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanţei este irevocabilă.

..............................................................

(7)În situaţia în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1) sau acesta formulează pentru prima dată o cerere pentru acordarea unei forme de protecţie, măsura luării în custodie publică încetează de drept. La formularea unei a doua cereri, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la o nouă procedură."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care stabileşte că libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. De asemenea, invocă şi dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevăd că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazului în care este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, atât în varianta anterioară republicării din 2008, cât şi în forma actuală, care, de altfel, a consacrat aceeaşi soluţie legislativă. În acest sens, pot fi menţionate, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Decizia nr. 28 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, sau Decizia nr. 384 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009. Prin deciziile amintite, analizând criticile prin prisma aceloraşi dispoziţii constituţionale ca cele invocate în cauza de faţă, Curtea a statuat, în esenţă, că prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României constituie o măsură solicitată unei instanţe de judecată, respectiv curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, şi hotărâtă de aceasta în cadrul unui proces care întruneşte toate exigenţele cerute unui proces echitabil într-o societate democratică. Sunt astfel garantate atât accesul liber la justiţie al pârâtului şi exercitarea dreptului la apărare, cât şi independenţa judecătorului, acesta urmând să hotărască în mod liber, nicio prevedere din textele de lege criticate nefiind de natură să îl direcţioneze în mod automat spre o anumită soluţie.

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la exceptarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrări, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusă, Curtea constată că autorii excepţiei sunt de fapt nemulţumiţi de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a unor prevederi care să impună acestei autorităţi obligaţia plăţii unei astfel de taxe. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu poate să modifice sau să completeze textele de lege ce îi sunt supuse controlului, asemenea atribuţii intrând în competenţa exclusivă a puterii legislative.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, ridicată de Gondal Bilal Ahmad, Ali Ansar, Zahid Hussain, Muhammad Nawaz şi Arshad Mahmood în dosarele nr. 7.675/2/2008, nr. 7.676/2/2008, nr. 7.680/2/2008, nr. 7.677/2/2008 şi, respectiv, nr. 7.679/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Zargar Javed Iqbal, Muhammad Zaman şi Muhammed Shabbir Hussain în dosarele nr. 1.431/59/2008, nr. 1.430/59/2008 şi, respectiv, nr. 1.429/59/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu