Decizie nr. 319 din 9 septembrie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 64/2002. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "IPCOM" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 4.600/2002 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 154C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Asociaţia Familială "Popescu Dumitru" din localitatea Carjelari în Dosarul nr. 4.604/2002 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 154C/2003 la Dosarul nr. 153C/2003.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arata ca asupra constituţionalităţii prevederilor criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, iar în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 apreciază ca acestea nu sunt contrare, asa cum susţine autorul excepţiei, art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 7 februarie 2003, pronunţate în dosarele nr. 4.600/2002 şi nr. 4.604/2002, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 64/2002. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "IPCOM" - S.R.L. din Tulcea şi de Asociaţia Familială "Popescu Dumitru" din localitatea Carjelari, în cauze civile.

În motivarea excepţiilor, al căror conţinut identic, se susţine ca prevederile art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, modificată, contravin prevederilor art. 23 alin. (8) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, raportat la prevederile art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, se susţine ca prevederile art. 10 lit. b) coroborat cu art. 9 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 64/2002, contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În ceea ce priveşte nivelul amenzii prevăzut la art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, se considera ca prin aplicarea acestor dispoziţii se ingradeste libertatea comerţului, deoarece sancţiunile stabilite de textul criticat trebuie aplicate procentual, în funcţie de cifra de afaceri a agenţilor economici, şi nu uniform.

Tribunalul Tulcea apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în ambele dosare se arata ca dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu încalcă prezumţia de nevinovatie, dat fiind faptul ca domeniul contraventional este extrapenal, precum şi datorită caracterului "instantaneu al contravenţiei, care se săvârşeşte la momentul constatării acesteia de către agentul constatator". Se considera că nu este încălcat nici accesul liber la justiţie, întrucât dispoziţiile speciale ale legii oferă părţii posibilitatea de a ataca procesul-verbal şi de a propune probe în apărare, în faţa instanţei de judecată, precum şi posibilitatea exercitării caii de atac împotriva soluţiei pronunţate. În ceea ce priveşte referirile la procedura de drept comun care reglementează sarcina probei în materie contravenţională, precum şi la nivelul amenzii contravenţionale stabilite de legiuitor, instanţa arata ca acestea nu sunt probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, de competenţa instanţei de fond.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arata ca principiul prezumţiei de nevinovatie prevăzut de art. 23 alin. (8) din Constituţie este aplicabil exclusiv în dreptul penal, nu şi în materia contravenţiilor, iar situarea ilicitului contraventional în afară sferei dreptului penal inlatura posibilitatea stabilirii neconstitutionalitatii acestei norme. Mai arata că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia în materie contravenţională sarcina probei revine contravenientului, deoarece Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu conţine dispoziţii speciale cu privire la sarcina probei, iar dispoziţiile din dreptul comun referitoare la acest aspect nu sunt criticate sub aspectul constituţionalităţii. În legătură cu aprecierea privind necesitatea ca stabilirea cuantumului amenzii să se realizeze diferenţiat în funcţie de puterea economică a fiecărui agent economic considera ca prin aceasta s-ar încalcă principiul constituţional prevăzut la art. 16 alin. (1). Subliniaza ca, dimpotriva, "inegalitatea economică dintre agenţii economici reprezintă o latura normală şi intrinseca a unei economii de piaţa, (...), legea trebuind să ofere acelaşi tratament sanctionator indiferent de puterea economică a contravenientului".

Avocatul Poporului apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arata ca prezumţia de nevinovatie, consacrată de art. 23 alin. (8) din Constituţie, este proprie doar procesului penal, iar expresia "contravenient" continuta de textele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 caracterizează persoana care a săvârşit o contravenţie - fapta ilegala cu un pericol social mai redus decât al unei infracţiuni - şi nu are sensul de "invinuit" sau "inculpat" din legislaţia penală, de care se leagă prezumţia de nevinovatie. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea reglementării privind sarcina probei, arata ca în cazul formulării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pot fi aplicate regulile de drept comun, potrivit cărora aceasta sarcina revine celui care contesta legalitatea şi temeinicia măsurii. Apreciază ca nici criticile formulate în legătură cu dispoziţiile care stabilesc cuantumul amenzii nu pot fi reţinute, întrucât "diferenţele create între agenţii economici în funcţie de cifra de afaceri sunt relevante pentru activităţile fiscale, nu pentru aplicarea sancţiunilor în cazul nerespectării legii".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, precum şi prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 64/2002. Textele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au următorul conţinut:

–Art. 14 alin. (3): "Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, dacă contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.";

–Art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7): "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac şi organul la care se depune plângerea. [...]

(5)În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6)În situaţia în care contravenientul este persoana juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7)În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica lt; lt;Alte menţiuni gt; gt;, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";

–Art. 17: "Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata şi din oficiu.";

–Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de faţa, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnatura acestuia.";

–Art. 21 alin. (3): "Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";

–Art. 24 alin. (2) şi (3): "(2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.

(3)Agentul constatator are obligaţia sa stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila.";

–Art. 25 alin. (1) şi (3): "(1) Procesul-verbal se va inmana sau, după caz, se va comunică, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate. [...]

(3)În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal acestuia i se va comunică şi înştiinţarea de plată. În înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.";

–Art. 26 alin. (1) şi (3): "(1) Dacă agentul constatator aplica şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. [...]

(3)În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuza să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii.";

–Art. 27: "Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor."

–Art. 28: "Contravenientul poate achită, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor aceasta posibilitate trebuie menţionată în mod expres.

(2)Plata amenzii se face la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la trezoreria finanţelor publice, iar o copie de pe chitanţa se preda de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte, în termenul prevăzut la alin. (1).

(3)În cazul în care contravenientul a achitat jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvârşită, orice urmărire încetează.";

–Art. 29: "Dispoziţiile art. 28 se aplică şi în cazurile prevăzute la art. 10 alin. (2), dacă contravenientul achită jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fără ca prin totalizare să se depăşească maximul prevăzut pentru contravenţia cea mai grava.";

–Art. 31 alin. (2): "Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.";

–Art. 33 alin. (1): "Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsura să contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.";

–Art. 38 alin. (1): "Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este aplicată de agentul constatator.";

–Art. 39 alin. (2): "În vederea executării amenzii organele prevăzute la alin. (1) vor comunică din oficiu organelor de specialitate ale direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi unităţilor subordonate acestora, în a căror rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea.";

–Art. 44 alin. (2): "Dacă prin contravenţia săvârşită de un militar în termen s-a produs o paguba sau dacă sunt bunuri supuse confiscării, organul competent potrivit legii va stabili despăgubirea pe bază de tarif şi va dispune asupra confiscării. Câte o copie de pe procesul-verbal se comunică contravenientului, părţii vătămate şi celui căruia îi aparţin bunurile confiscate."

Articolul 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 64/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, criticat, de asemenea, ca fiind neconstitutional, prevede: "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]

b)neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (5), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnica până în momentul stergerii memoriei operative."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (8) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, raportat la prevederile art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), care prevăd:

–Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

–Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";

–Art. 134 alin. (2): "Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională retine următoarele:

I. Dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, 28 şi art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi, în esenta, cu aceeaşi motivare ca în prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo reţinute, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea soluţiei pronunţate.

În plus, în acest dosar sunt criticate sub aceleaşi aspecte ca şi celelalte dispoziţii din ordonanţa ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi prevederile art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (5) şi (6), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 26 alin. (1), art. 29, art. 31 alin. (2), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. Întrucât şi cu privire la aceste din urma texte de lege susţinerile de neconstituţionalitate sunt aceleaşi, se menţin soluţia şi considerentele Deciziei nr. 183 din 8 mai 2003. Asadar, Curtea respinge şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste dispoziţii de lege.

II. Şi susţinerile autorului excepţiei cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 64/2002, urmează să fie respinse. Potrivit acestor sustineri nivelul amenzii, stabilit prin textul criticat, ingradeste libertatea comerţului, incalcand astfel dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Curtea retine ca stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitima a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanţa criticata, da expresie preocuparii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 64/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "IPCOM" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 4.600/2002 al Tribunalului Tulcea şi de Asociaţia Familială "Popescu Dumitru" din localitatea Carjelari în Dosarul nr. 4.604/2002 al aceluiaşi tribunal.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 septembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu