Decizie nr. 385 din 15 octombrie 2003

Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, de 27 de senatori aparţinând Grupului parlamentar al Partidului România Mare, în vederea exercitării controlului de constituţionalitate asupra Legii de revizuire a Constituţiei României.

Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstituţionalitate, cei 27 de senatori sunt următorii: Dumitru Badea, Angela Mihaela Balan, Ioan Aurel Rus, Gheorghe Acatrinei, Ionel Alexandru, Corneliu Bichinet, Constantin Biciu, Gheorghe Bunduc, Gheorghe Buzatu, Ion Carciumaru, Eugen Marius Constantinescu, Carol Dina, Valentin Dinescu, Viorel Dumitrescu, Eugeniu Constantin Florescu, Constantin Gaucan, Ilie Ilascu, Nicolae Iorga, Mihail Lupoi, Ion Marcu, Ştefan Gheorghe Margineanu, Mircea Mihordea, Ioan Pastiu, Nicolae Patru, Ilie Petrescu, Mihai Ungheanu, Gheorghe Zlavog.

Sesizarea a fost trimisa Curţii Constituţionale prin Adresa nr. L297 din 9 octombrie 2003 a secretarului general al Senatului şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.657 din 9 octombrie 2003, formând obiectul Dosarului nr. 449A/2003. Sesizarea înaintată Curţii cuprinde critici de neconstituţionalitate cu privire la adoptarea Legii de revizuire a Constituţiei României prin încălcarea procedurii prevăzute la art. 147 alin. (1) din Constituţie şi cu privire la revizuirea dispoziţiilor prevăzute la: art. 1 alin. (4) şi (5); art. 4 alin. (1); art. 11 alin. (3); art. 16 alin. (4); art. 19 alin. (1^1); art. 21 alin. (4); art. 23 alin. (4), (4^1), (4^2) şi (4^3); art. 33^1; art. 35^1; art. 37 alin. (1); art. 38 alin. (1) şi (2); art. 39 alin. (2) lit. a); art. 41 alin. (2); art. 55 alin. (2); art. 62 lit. f); art. 69 alin. (2); art. 72 lit. p) şi r); art. 73^1 alin. (2); art. 91; art. 114 alin. (4^1); art. 117 alin. (1) şi (2); art. 118; art. 119 alin. (1) şi (2); art. 122 alin. (1), (2) şi (3^1); art. 124 alin. (1^1); art. 127 alin. (2), (3) şi (4); art. 129; art. 130 alin. (3); art. 132 alin. (1)-(6); art. 135 alin. (3); art. 136 alin. (2); art. 138 alin. (3); art. 145 alin. (1) şi (4); art. 145^1 şi 145^2.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 72-78, art. 144 lit. a) şi g), art. 146, 147 şi ale art. 148 din Constituţie, ale Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, retine:

Legea de revizuire a Constituţiei României a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat la 18 septembrie 2003 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003, urmând să fie supusă aprobării prin referendumul ale cărui organizare şi desfăşurare au fost stabilite prin Legea nr. 375/2003, publicată în acelaşi număr al Monitorului Oficial al României.

Curtea Constituţională a mai fost sesizată, la data de 22 septembrie 2003, de un număr de 69 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului România Mare, în vederea exercitării controlului de constituţionalitate asupra Legii de revizuire a Constituţiei României. Prin Decizia nr. 356 din 23 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 30 septembrie 2003, Curtea Constituţională a constatat ca soluţionarea acestei sesizări nu este de competenţa sa.

Examinând prezenta sesizare, Curtea constata, de asemenea, că nu intră în atribuţiile sale controlul constituţionalităţii Legii de revizuire a Constituţiei României, după adoptarea acesteia de către Parlament şi care urmează să fie supusă aprobării prin referendum, cu motivarea cuprinsă în decizia anterioară, pe care Curtea o reitereaza şi în prezenta decizie.

În conformitate cu prevederile art. 146 şi 147 din Constituţia României, revizuirea acesteia are loc în cadrul unui proces legislativ care începe prin iniţierea revizuirii şi se termina după aprobarea prin referendum a legii de revizuire adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.

Atribuţiile Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte initiativele de revizuire a Constituţiei sunt limitativ prevăzute în art. 144 lit. a) teza finala din Constituţia României, în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, şi în Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000.

Potrivit art. 144 lit. a) teza finala din Constituţia României, Curtea Constituţională se pronunţa din oficiu asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. La lit. g) a aceluiaşi articol se prevede atributia Curţii Constituţionale de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmarea rezultatelor acestuia.

Pentru exercitarea atributiei stabilite prin art. 144 lit. a) teza finala din Constituţie, prevederile art. 36 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, stabilesc ca, înainte de sesizarea Parlamentului cu o iniţiativă de revizuire a Constituţiei, proiectul de lege sau propunerea legislativă se depune la Curtea Constituţională, care este obligată să se pronunţe în termen de 10 zile asupra constituţionalităţii sale. Decizia Curţii Constituţionale se pronunţa în plen, cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curţii, şi se comunică celor care au initiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, după caz, reprezentantului acestora. Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În exercitarea atributiei prevăzute de art. 144 lit. g) din Constituţie, potrivit art. 45 din Legea nr. 3/2000, Curtea Constituţională confirma rezultatele referendumului naţional, pe care le publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Legea de revizuire a Constituţiei României intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatelor referendumului.

Curtea Constituţională şi-a exercitat atribuţiile privind controlul constituţionalităţii iniţiativelor de revizuire a Constituţiei, prevăzute de art. 144 lit. a) teza finala din Constituţie, pronunţându-se, din oficiu, asupra constituţionalităţii sale prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003.

Nici Legea fundamentală, nici alte legi nu prevăd atributia Curţii Constituţionale de a se pronunţa şi la sesizare asupra constituţionalităţii Legii de revizuire a Constituţiei României, adoptată de Parlament în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Nu s-ar putea retine atributia Curţii Constituţionale de a examina sesizarea privind neconstituţionalitatea legii de revizuire, pe baza dispoziţiilor cuprinse în prima teza a art. 144 lit. a) din Constituţie, dat fiind ca acest text se referă în mod explicit la legile supuse promulgării după adoptarea acestora de către Parlament, adică la legile organice şi la cele ordinare, cu privire la care procesul legislativ este reglementat prin art. 73-78 din Legea fundamentală. Or, Legea de revizuire a Constituţiei României face parte din categoria legilor constituţionale, potrivit art. 72 alin. (2) din Constituţie, iar procedura de adoptare şi de intrare în vigoare a acesteia este reglementată prin dispoziţiile cu caracter special ale art. 146 şi 147 din Constituţie, care nu prevăd procedura promulgării legii de către Preşedintele României. Această lege devine definitivă ca urmare a referendumului şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatului referendumului.

De principiu, atunci când poporul, deţinătorul suveranităţii naţionale, este chemat să se pronunţe prin referendum asupra Legii de revizuire a Constituţiei României şi din momentul în care Parlamentul a adoptat legea respectiva, cu respectarea procedurii şi limitelor stabilite de Constituantă, nici o autoritate publică nu se mai poate pronunţa. Astfel se explica faptul ca instanţa de contencios constituţional, în cadrul unui control a priori, potrivit art. 144 lit. a) teza finala din Constituţie, se pronunţa, din oficiu, numai asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 72-78, art. 144 lit. a) teza finala şi lit. g), ale art. 146, 147 şi 148 din Constituţie, ale Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca soluţionarea sesizării privind neconstituţionalitatea Legii de revizuire a Constituţiei României, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţele din 18 septembrie 2003, nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale.

Decizia se trimite preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă.

Dezbaterea a avut loc la data de 15 octombrie 2003 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu, Ioan Vida, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat asistent,

Claudia Miu

────────────