Decizie nr. 471 din 17 mai 2007

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Paulescu şi Valeria Paulescu în Dosarul nr. 34.361/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal răspund autorii excepţiei Ioan Paulescu şi Valeria Paulescu, asistaţi de avocat, cu împuternicire avocaţială depusă în şedinţă, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, întrucât preşedintele ţării nu poate ordona nici procurorilor, nici funcţionarilor publici să execute o hotărâre judecătorească.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile criticate au o formă sacramentală, ce reprezintă o formulă executorie, potrivit căreia, în numele preşedintelui ţării funcţia supremă în stat -, se execută hotărârile judecătoreşti, în condiţiile legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 34.361/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 269 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ioan Paulescu şi Valeria Paulescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că preşedintele ţării, ales prin vot universal, egal, direct şi secret, nu poate ordona niciunei instituţii din România, cu atât mai mult judecătorilor, procurorilor, organelor de executare sau organelor administrative, fără să încalce principiul separaţiei puterilor în stat.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât se învestesc cu formulă executorie doar hotărârile judecătoreşti care au devenit irevocabile, fapt ce presupune că activitatea de judecată a luat sfârşit.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia criticată prevede o formulă sacramentală care constă într-un ordin dat forţei publice să execute o hotărâre judecătorească definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat, fără nicio imixtiune din partea vreunei autorităţi. Totodată, această formulă este un ordin dat, în numele Preşedintelui României, organelor de executare, agenţilor administrativi şi procurorilor, ca, după caz, să procedeze la executarea hotărârii sau să sprijine această executare. Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 80 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arată că formula executorie prevăzută de textul criticat nu reprezintă o încălcare a atribuţiilor preşedintelui, ci apare ca o garanţie a bunei funcţionări a autorităţilor publice, preşedintele fiind un mediator în sens politic, iar nu în sens juridic.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 269 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006, dispoziţii care au următorul cuprins:

Hotărârile judecătoreşti vor fi învestite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are următorul cuprins:

«Noi, Preşedintele României»

(Aici urmează cuprinsul hotărârii).

«Dam împuternicire şi ordonăm organelor de executare să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenţilor forţei publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea ei la îndeplinire, în condiţiile legii. Spre credinţă, prezenta (hotărâre) s-a semnat de .......... (Urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului.)»

Hotărârea învestită se va da numai părţii care a câştigat sau reprezentantului ei.

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 51, 52, 73, 80, 84, 100, 102, 124-126, 131-134, 148, 154 şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă consacră formula executorie a hotărârilor judecătoreşti, formulă ce reprezintă un ordin dat, în numele Preşedintelui României, organelor de executare să pună în executare hotărârea judecătorească, agenţilor forţei publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea ei la îndeplinire.

Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 269 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 80 din Constituţie şi la principiul separaţiei puterilor în stat, s-a pronunţat prin Decizia nr. 163/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că Preşedintele României dă structurilor menţionate un ordin care are semnificaţia colaborării puterilor statului la aplicarea Constituţiei şi a legilor, ceea ce nu înfrânge principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Având în vedere acestea, Curtea constată că nici celelalte prevederi din Constituţie invocate de autorii excepţiei nu sunt încălcate prin reglementarea formulei executorii a hotărârilor judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Paulescu şi Valeria Paulescu în Dosarul nr. 34.361/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean