Decizie nr. 412 din 3 mai 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi "a celorlalte dispoziţii" ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Gheorghe Coroianu în Dosarul nr. 29.230/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 833D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 990D/2011 şi nr. 1.397D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Alexandru Vlaicu în Dosarul nr. 12.134/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă şi de Gheorghe Ţone în Dosarul nr. 44.172/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 990D/2011, personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 990D/2011 şi nr. 1.397D/2011 la Dosarul nr. 833D/2011.

Partea prezentă, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 990D/2011 şi nr. 1.397D/2011 la Dosarul nr. 833D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 990D/2011, care arată că măsura legală criticată constituie un abuz de drept şi îl lipseşte de beneficiile ce decurg din obţinerea certificatului de revoluţionar. Se arată că sunt încălcate astfel prevederile art. 54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la abuzul de drept, precum şi art. 11 şi art. 148 din Constituţie.

Reprezentantului Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate prevăd instituirea unui calendar de executare eşalonată a indemnizaţiilor acordate în temeiul Legii nr. 341/2004. Se susţine că plata sumelor restante se asigură în conformitate cu criterii obiective, iar norma criticată este clară şi previzibilă. Se invocă în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 714 din 31 mai 2011 şi Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 aprilie, 9 mai şi 28 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 29.230/118/2010, nr. 12.134/118/2010 şi nr. 44.172/3/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi "a celorlalte dispoziţii" ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, respectiv ale art. 1-3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, excepţie ridicată de Gheorghe Coroianu, Alexandru Vlaicu şi Gheorghe Ţone în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de eşalonare a plăţii sumelor restante cu titlu de indemnizaţii acordate în temeiul Legii nr. 341/2004.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul legal criticat este retroactiv, întrucât dispune cu privire la cererile de plată depuse anterior intrării sale în vigoare. Or, plata sumelor de bani aferente deciziilor corespunzătoare emise ca urmare a depunerii acestor cereri, indiferent de data la care au fost emise aceste decizii, nu poate fi eşalonată printr-un act normativ ulterior datei de depunere.

Se mai apreciază că este încălcat şi art. 16 din Constituţie, întrucât efectuarea plăţilor restante datorate persoanelor îndreptăţite se realizează în mod diferenţiat, respectiv în funcţie de momentul obţinerii deciziei de plată a indemnizaţiilor, şi anume înainte sau după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010.

Totodată, se arată că, prin eşalonarea prevăzută de actul normativ criticat, este încălcat şi dreptul de proprietate privată.

Tribunalul Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se susţine că eşalonarea dispusă nu are caracter retroactiv, nu afectează dreptul subiecţilor îndrituiţi la plata indemnizaţiei prevăzute de lege şi că discriminarea invocată nu este reală, categoriile de persoane comparate aflându-se în situaţii diferite.

Avocatul Poporului, în dosarele nr. 990D/2011 şi nr. 1.397D/2011, consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se apreciază că legiuitorul este în drept să modifice şi să completeze legislaţia în materia indemnizaţiilor restante şi să stabilească data de la care operează producerea efectelor, cu respectarea principiului neretroactivităţii legilor. Totodată, se arată că normele legale contestate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa şi nu instituie privilegii sau discriminări. În fine, apreciază că art. 78 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu este incident în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 3 şi "celelalte dispoziţii" ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, respectiv art. 1-3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile întregii Ordonanţe de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010, dispoziţii asupra cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acestea vizează eşalonarea pe o perioadă de până la 3 ani a indemnizaţiilor menţionate în titlul ordonanţei de urgenţă.

Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 714 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, instanţa constituţională a statuat că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 stabilesc perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizaţiile restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului a stabili procedura şi măsurile necesare pentru executarea acestora, ţinând seama de realităţile economico-financiare cu care se confruntă statul. De asemenea, Curtea a constatat că, departe de a nega dreptul beneficiarilor Legii nr. 341/2004 la plata acestor indemnizaţii, textul stabileşte un calendar unitar de executare, iar eşalonarea dispusă pe parcursul anilor 2012-2014, după caz, nu vizează în mod evident trecutul, ci executarea pe viitor a efectelor unui raport juridic născut în temeiul Legii nr. 341/2004. Aşadar, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 nu modifică niciun raport de drept substanţial stabilit anterior intrării sale în vigoare, ci doar eşalonează plata indemnizaţiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 şi luna în care se solicită efectuarea plăţii acestora la instituţiile competente. În consecinţă, Curtea a reţinut conformitatea textului criticat cu art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate care vizează încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, a constatat că actul normativ se aplică în egală măsură persoanelor beneficiare ale indemnizaţiei acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, nu stabileşte excepţii de la reeşalonarea dispusă, iar aspectul că unele persoane şi-au încasat drepturile anterior emiterii ordonanţei de urgenţă ţine de faptul că în acea perioadă era în vigoare o altă normă ce reglementa modalitatea de plată a acestora. Or, a nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice aţării şi să ia măsuri în consecinţă.

Curtea a constatat şi că sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă, are de asemenea dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor viitoare (a se vedea, în acest sens, art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Însă în cauză se pune o problemă ce priveşte numai modalitatea de executare pentru drepturi legale datorate, situaţie în care legiuitorul are, de asemenea, o largă marjă de apreciere şi va ţine seama atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). Or, amploarea cuantumului acestor indemnizaţii, precum şi numărul mare de persoane cărora li se datorează indemnizaţii restante afectează în mod esenţial latura de cheltuieli a bugetului de stat, astfel încât statul a fost nevoit să prevadă plata eşalonată a acestora. Mai mult, indemnizaţiile restante nu se datorează culpei exclusive a statului, ci, în mare măsură, şi persoanelor care s-au adresat cu întârziere autorităţilor competente, iar acestea au constatat îndrituirea lor de a beneficia de aceste drepturi de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004.

Curtea a mai reţinut că reglementarea criticată priveşte numai indemnizaţiile restante, nu şi plata în sine a indemnizaţiilor care se datorau lunar - până la 31 decembrie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Gheorghe Coroianu şi Alexandru Vlaicu în dosarele nr. 29.230/118/2010 şi nr. 12.134/118/2010 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă şi de Gheorghe Ţone în Dosarul nr. 44.172/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 mai 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly