Decizie nr. 691 din 27 noiembrie 2014

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27, art. 31, art. 32, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Romeo Siderache, Florica Siderache şi Andra Ioana Irina Siderache în Dosarul nr. 9.327/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 313D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent învederează Curţii că părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au transmis la dosar punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în redactarea anterioară modificării survenite prin Legea nr. 368/2013, precum şi a prevederilor art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27, art. 31, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, ca urmare a lipsei de legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată. De asemenea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 32 din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Decizia nr. 803 din 6 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.327/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27, art. 31, art. 32, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Romeo Siderache, Florica Siderache şi Andra Ioana Irina Siderache într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să comunice stadiul de soluţionare a dosarului de despăgubire pentru un imobil care nu mai poate fi restituit în natură şi să emită decizia conţinând titlul de despăgubire, iar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a fost obligată să le plătească despăgubirile stabilite prin raportul de expertiză, actualizate cu indicele de inflaţie. Acţiunea a fost introdusă la 31 octombrie 2011, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Curtea Constituţională a fost sesizată chiar prin decizia prin care Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul introdus de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca urmare a modificării cadrului legislativ pe parcursul soluţionării litigiului, respectiv apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi, mai apoi, a Legii nr. 165/2013.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc că dispoziţiile legii se aplică cererilor aflate pe rolul instanţelor, precum şi prevederile art. 22 din aceeaşi lege, potrivit cărora aceasta se aplică şi deciziilor emise - în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 - anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, încalcă principiul neretroactivităţii legii. Se arată că este încălcat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prevede ca unică măsură reparatorie în echivalent compensarea prin puncte, în condiţiile în care, până la apariţia Legii nr. 165/2013 se acordau despăgubiri în numerar sau acţiuni. Totodată, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 creează inegalităţi între persoanele îndreptăţite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, deoarece până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 se aplica principiul restitutio in integrum şi se evaluau imobilele la valoarea de piaţă, iar după acest moment valoarea imobilelor se stabileşte în funcţie de grila notarială. De asemenea precizează că art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013 introduc o inegalitate între cetăţeni după cum notificările acestora au fost soluţionate înainte sau după apariţia legii. Mai arată că art. 32 din Legea nr. 165/2013 condiţionează obţinerea calităţii de persoană îndreptăţită şi, implicit, valorificarea dreptului de proprietate, de depunerea într-un termen de decădere de 90 de zile a unor înscrisuri care se găsesc în posesia unor autorităţi ale statului care nu au niciun interes să le elibereze. În ceea ce priveşte art. 33 din Legea nr. 165/2013 arată că nesocoteşte dreptul de acces liber la justiţie, întrucât prevede termene între 1 şi 3 ani de soluţionare a unor cereri depuse în urmă cu 12 ani. Se susţine că art. 35 din Legea nr. 165/2013 este neconstituţional întrucât prevede că persoana îndreptăţită se poate adresa justiţiei după intervale de ani de zile, timp în care dreptul de proprietate nu poate fi valorificat.

7.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală invocate. Arată că prevederile de lege criticate sunt de natură să asigure obţinerea despăgubirilor ce se cuvin persoanelor îndreptăţite, chiar dacă într-o perioadă mai lungă de timp, soluţie legislativă confirmată şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, întrucât, în baza acestor norme, coroborate cu alte dispoziţii din acelaşi act normativ, cele mai multe acţiuni formulate au fost respinse ca prematur introduse. Arată că s-a acţionat asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. În ce priveşte art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 precizează că, faţă de varianta iniţială a legii, care prevedea numai compensarea în puncte, s-a introdus o nouă măsură reparatorie în echivalent, şi anume compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererilor formulate în baza Legilor nr. 10/2001, nr. 18/1991 şi nr. 1/2000. Cu toate acestea, apreciază că noile dispoziţii nu au rezolvat decât în parte neconstituţionalitatea acestui text de lege, întrucât nu prevăd şi compensarea cu servicii, aşa cum era prevăzut în Legea nr. 10/2001. Apreciază că prevederile art. 21 alin. (6), art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013 nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi prin faptul că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul al despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire. Noile dispoziţii pot conduce la acordarea de despăgubiri într-un cuantum diferit faţă de cel stabilit în temeiul legii vechi, dar consideră că această măsură este justificată şi de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din actul de sesizare şi din motivarea scrisă a excepţiei, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27, art. 31, art. 32, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Textele criticate au, în prezent, următorul conţinut:

–Art. 1 alin. (2): "(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";

–Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...), cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

–Art. 22: "Prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege.";

–Art. 27: "(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2)Licitaţiile de imobile se organizează săptămânal la sediul central al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi se desfăşoară în regim de videoconferinţă.

(3)Participarea la licitaţie a deţinătorilor de puncte este gratuită, cu condiţia înscrierii prealabile la sediile teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

(4)Regulamentul de organizare a licitaţiei se aprobă de către Comisia Naţională până la data de 1 iulie 2015 şi se publică pe pagina de internet a Agenţiei Domeniilor Statului, a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(5)Comisia de licitaţie va fi compusă din 7 membri, astfel: a) 2 reprezentanţi ai Agenţiei Domeniilor Statului; b) 2 reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară; c) 3 reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(6)În vederea evitării unor posibile fraude sau tentative de corupere, membrii comisiei de licitaţie beneficiază de o indemnizaţie lunară reprezentând 50% din indemnizaţia lunară a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.";

–Art. 31: "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar.

(2)În aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3)Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4)Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.

(5)Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.";

–Art. 32: "(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.

(2)Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptăţită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entităţii învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situaţia în care persoana care se consideră îndreptăţită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituţii.

(3)Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului prevăzut la alin. (1) şi va fi însoţită de dovada demersurilor întreprinse.

(4)Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.";

–Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2)Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. (3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";

–Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2)În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4)Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5)Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

13.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1) referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, în ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, că autorii acesteia critică soluţia legislativă prevăzută iniţial de către textul de lege menţionat, potrivit căreia singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă pentru situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă este compensarea prin puncte. Ulterior invocării excepţiei, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, dobândind un conţinut normativ diferit. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă şi compensarea prin bunuri.

15.Sub aspectul incidenţei în cauză a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în forma lor iniţială, din documentele aflate la dosarul cauzei reiese că acestea nu au fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului de constituţionalitate şi, deci, nu au produs efecte juridice în cauză, astfel că nu se poate face aplicarea considerentelor Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011. Aşadar, de vreme ce noua soluţie legislativă se aplică imediat şi cauzelor aflate în curs de judecată, rezultă că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor iniţială, nu mai sunt în vigoare şi nici nu îşi mai produc efecte juridice în cauză. Prin urmare, în condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în forma iniţială, din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

16.În ce priveşte prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, faţă de obiectul litigiului în care a fost invocată excepţia şi a stadiului său procesual, şi excepţia având acest obiect apare ca inadmisibilă, prin raportare la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, dispoziţiile art. 21 alin. (6) - referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, ale art. 22 - potrivit cărora, prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 şi propune Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege, precum şi cele ale art. 27 şi ale art. 31 - referitoare la modalitatea şi termenele de valorificare a punctelor acordate prin decizia de compensare, nu îndeplinesc condiţia legăturii lor cu soluţionarea cauzei, întrucât nu poate fi apreciată incidenţa lor în cauza în care a fost invocată excepţia.

17.În acest sens, Curtea reţine că acţiunea autorilor excepţiei a fost admisă în primă instanţă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind obligată să emită decizia conţinând titlul de despăgubire. Curtea Constituţională a fost, însă, sesizată prin decizia civilă prin care a fost admis recursul formulat de Comisie, pe motiv că nu mai subzistă cadrul legal necesar în vederea executării obligaţiilor fixate în sarcina Comisiei. Aşadar, în prezenta cauză nu s-a procedat încă la o evaluare a imobilului revendicat, pentru a se putea pretinde că au fost folosite alte criterii de evaluare decât cele conţinute de legea veche, întrucât, la data sesizării Curţii Constituţionale, dosarul administrativ de despăgubiri al autorilor excepţiei se afla înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În consecinţă, incidenţa textelor legale criticate poate fi apreciată abia ulterior emiterii deciziei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) la finalul acestei proceduri. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27 şi ale art. 31 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. (A se vedea, în sensul acestei soluţii, şi Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014).

18.De altfel, referitor la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi, criticate întrucât acesta ar crea inegalităţi între persoanele îndreptăţite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, că modificarea criteriilor de evaluare a imobilelor reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională obligaţiile impuse statului român prin Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, în vederea urgentării şi finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv.

19.În ce priveşte prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 32 din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunţat din perspectiva unor critici similare şi într-o cauză ale cărei coordonate sunt similare celei în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, precitată, Curtea a observat că, potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, "Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate". În plus, art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din aceeaşi lege prevede că "nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege" constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei. Curtea a constatat, aşadar, că legiuitorul a stabilit suficiente garanţii care să protejeze dreptul persoanei care se consideră îndreptăţită de a obţine, în termenul de 30 de zile, actul doveditor solicitat în vederea completării dosarului. Din această perspectivă, Curtea a constatat că pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din legea examinată faţă de garanţiile dreptului de proprietate privată prevăzute de art. 44 alin. (1) din Constituţie se bazează doar pe ipoteza relei-credinţe sau a abuzului de putere a autorităţii publice, situaţie ce este însă sancţionată legal, astfel că aceste critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute. Considerentele deciziei amintite îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, textul de lege fiind criticat din aceeaşi perspectivă.

20.În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acest din urmă text de lege instituie în sarcina entităţilor învestite de lege obligaţia de a soluţiona notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora. Or, faţă de împrejurarea că autorii prezentei excepţii s-au îndreptat împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în scopul emiterii de către aceasta a deciziei conţinând titlul de despăgubire, rezultă că etapa administrativă desfăşurată în faţa entităţii învestite de lege a fost depăşită prin soluţionarea notificării formulate de aceştia. Ca atare, art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu mai este incident în cauză, etapa în care acesta ar fi fost aplicabil fiind depăşită. În consecinţă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

21.În fine, în ce priveşte art. 4 teza a doua raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, ţinând cont de obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile criticate nu au legătură cu soluţionarea acesteia în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Romeo Siderache, Florica Siderache şi Andra Ioana Irina Siderache în Dosarul nr. 9.327/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, art. 21 alin. (6), art. 22, art. 27, art. 31, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu