Decizia nr. 31 din 25 mai 2022

Dosar nr. 675/1/2022

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, în baza art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și respectiv de a stabili dacă o persoană care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală și art. 36 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.

Ședința este prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Daniel Grădinaru.

La ședința de judecată participă doamna Elena Rosana Bota, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.

Judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, domnul Andrei Claudiu Rus, judecător în cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Ecaterina Nicoleta Eucarie, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de către judecătorul- raportor, acesta fiind comunicat părților potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Totodată, a învederat că, urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere asupra problemei de drept supuse dezlegării.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, a solicitat respingerea sesizării ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, în raport cu ambele probleme de drept ridicate de Curtea de Apel Craiova.

S-a susținut că ceea ce se solicită nu este o interpretare de principiu, ci lămurirea unei situații concrete ce face obiectul cauzei pendinte. Or, chestiunea de drept trebuie să privească interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, respectiv o dezlegare cu valoare de principiu, iar nu rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public a mai arătat că niciuna dintre problemele ridicate de instanța de trimitere nu poate primi o rezolvare de principiu, deoarece identificarea soluțiilor în drept presupune o analiză prealabilă a elementelor de fapt specifice cauzei concrete, demers inadmisibil în cadrul procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală.

S-a apreciat că în cuprinsul întrebării ce face obiectul sesizării instanța de trimitere pune în discuție două probleme de drept diferite, ambele privind subiectul activ al infracțiunii de delapidare în varianta atenuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal.

Astfel, o primă circumstanțiere a subiectului activ al infracțiunii de delapidare în varianta atenuată se realizează în raport cu dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal referitoare la stabilirea calității de persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice.

Așadar, chestiunea stabilirii calității la care face referire art. 308 alin. (1) din Codul penal în raport cu o persoană care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, nu poate fi stabilită in abstracto, întrucât concluzia deținerii sau nu a acestei calități este diferită, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.

Cea de-a doua problemă de drept ridicată de instanța de trimitere vizează lămurirea împrejurării dacă administratorul de fapt al unei asociații de proprietari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare.

Deținerea de către persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul persoanei juridice a atribuțiilor de gestionare sau administrare a patrimoniului persoanei juridice reprezintă una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească subiectul activ al infracțiunii de delapidare, în forma atenuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) din același cod.

Reprezentantul Ministerului Public a mai arătat că extinderea categoriei persoanelor ce pot fi trase la răspundere inclusiv la persoanele care exercită o însărcinare de orice natură în cadrul

persoanei juridice, indiferent dacă este sau nu retribuită sau are caracter permanent sau temporar, determină concluzia că, în viziunea legiuitorului, relația de serviciu nu implică obligatoriu un raport contractual de muncă.

Această împrejurare produce consecințe și cu privire la cea de a doua circumstanțiere a subiectului activ al infracțiunii de delapidare, în varianta atenuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) din același cod, în sensul că făptuitorul nu trebuie să aibă o anumită funcție sau un anumit statut în cadrul persoanei juridice, fiind suficient ca, în fapt, să desfășoare activități de gestionare sau administrare a patrimoniului persoanei juridice.

Prin urmare, exercitarea în fapt a activității de administrare a unei asociații de proprietari nu este în sine suficientă pentru a determina concluzia că ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 295 alin. (1) din Codul penal, fiind necesar ca printre activitățile desfășurate în concret de persoana care se ocupă de buna funcționare a asociației de proprietari, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 66 din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, cu modificările ulterioare, să se regăsească și cele de administrare sau gestionare a bunurilor, banilor sau a altor valori aparținând persoanei juridice.

Sub aspectul fondului chestiunii de drept, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că administratorul de fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal.

Constatând că nu sunt alte întrebări de formulat din partea membrilor completului, președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin încheierea de sesizare din data de 16 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 Cod penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și respectiv de a stabili dacă o persoană care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal

II. Expunerea succintă a cauzei

Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori este învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpata M.A. împotriva Sentinței penale nr. 1.535 din data de 17 iunie 2021 a Judecătoriei Craiova, pronunțate în Dosarul nr. 1.497/215/2018.

Prin sentința penală menționată s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul M.B. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură de penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul M.B., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală a fost achitată inculpata P.G., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, a fost achitată inculpata P.G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, a fost condamnată inculpata M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În baza art. 67 alin. (2) din Codul penal raportat la art. 66 din Codul penal, s-a aplicat inculpatei M.A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de art. 66 alin. (1) lit. b) din Codul penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și de art. 66 alin. (1) lit. g) din Codul penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal.

În temeiul art. 65 alin. (1) din Codul penal s-a aplicat inculpatei M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din Codul penal, în modalitatea dispusă mai sus, pe toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal.

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 3 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, și s-a impus persoanei condamnate respectarea mai multor măsuri de supraveghere și obligația de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune D. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, respectiv să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului C., județul D., sau Inspectoratului Județean D.

În temeiul art. 19 din Codul de procedură penală și al art. 397 din Codul de procedură penală raportat la art. 1.357 din Codul civil a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Asociația de proprietari nr. x C.N. și a fost obligată inculpata M.A. la plata sumei de 78.205,27 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.

Instanța de fond a constatat că, sub aspectul infracțiunii de delapidare, cu privire la inculpații M.B. și P.G., prezumția de nevinovăție nu a putut fi răsturnată cu probatoriul administrat în cauză, astfel că nu se poate dispune tragerea la răspundere penală a acestora și, în consecință, s-a dispus achitarea inculpaților în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatei M.A., care în perioada 1.08.2011-31.03.2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, depășindu-și atribuțiile prevăzute în contractul de prestări servicii numărul 4 din 6.06.2011, încheiat între Asociația de proprietari nr. x C.N. și S.C. M. - S.R.L., și-a însușit suma de 78.205,27 lei, cu ocazia administrării în fapt a patrimoniului persoanei vătămate Asociația de proprietari nr. x C.N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.

Instanța de fond a apreciat că inculpata M.A. îndeplinește condițiile impuse de art. 308 din Codul penal, având în vedere că, în perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, aceasta deținea calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, respectiv exercita, permanent ori temporar, cu sau fără remunerație o însărcinare în serviciul unei persoane juridice.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii de delapidare îl reprezintă acțiunile inculpatei de a-și însuși sume de bani în interesul său, cauzând părții civile un prejudiciu total în valoare de 78.205,27 lei, prin neînregistrarea sau operarea greșită, în registrul de casă, a sumelor de bani încasate, cu ocazia administrării în fapt a patrimoniului persoanei vătămate Asociația de proprietari nr. x C.N.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpata M.A.

În ședința publică din data de 7 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a pus în discuția părților cererea formulată de inculpata M.A., prin apărător ales, de sesizare, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, expuse în preambul.

În susținerea cererii, apărătorul ales al apelantei inculpate M.A. a arătat că, deși a fost condamnată de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, inculpata M.A. nu avea un raport de serviciu cu asociația de proprietari care să îi confere calitatea de funcționar public sau cel puțin de funcționar, potrivit dispozițiilor art. 308 din Codul penal.

A precizat că, în baza unui simplu contract de prestări servicii, care este un contract civil, nu se putea reține că între inculpată și asociația de proprietari se născuse un raport contractual care să îi atribuie acesteia o însărcinare în serviciul unei persoane juridice.

S-a susținut că inculpata M.A. care a fost condamnată de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, întrucât aceasta și-a depășit atribuțiile pe care le-a preluat în baza contractului de prestări servicii, a fost considerată în mod greșit subiect activ al acestei infracțiuni.

S-a arătat că, prin contractul de prestări servicii încheiat de Asociația de proprietari nr. x C.N. în data de 6.06.2011 cu inculpata M.A., acesteia din urmă nu i-au fost încredințate atribuții de gestionare a bunurilor materiale și a fondurilor bănești, astfel încât, în mod greșit, instanța de fond i-a atribuit inculpatei M.A. calitatea de administrator de fapt al asociație de proprietari.

În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, legiuitorul a condiționat existența acesteia de o anumită calitate a subiectului activ, pe de o parte, de funcționar care să fie cel puțin în îndeplinirea unei însărcinări din partea persoanei păgubite, în speță asociația de proprietari, iar, pe de altă parte, să aibă calitatea de administrator de bunuri, în baza respectivei însărcinări.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât temeiurile invocate în susținerea acesteia vizează, mai degrabă, o soluționare pe fondul cauzei cu privire la antrenarea răspunderii penale a inculpatei M.A., ci nu a se stabili dacă administratorul în fapt sau în drept al unei asociații de proprietari este subiect activ al infracțiunii de delapidare.

Apărătorul ales al inculpaților M.B. și P.G. a solicitat instanței admiterea sesizării, apreciind că aceasta este întemeiată.

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile a exprimat opinia că administratorul în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, iar persoana care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal, singura condiție impusă de textele mai sus menționate fiind aceea ca persoana să exercite în fapt gestiunea sau administrarea asociației.

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Suceava și Curtea de Apel Timișoara care, după caz, au făcut referire la opiniile unora dintre instanțele arondate.

Într-o primă opinie, majoritară, susținută de Curțile de Apel Alba Iulia, Bacău, București - Secția I penală și Secția a II-a penală, Cluj-Napoca, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Timișoara, Tribunalele Arad, Brașov, București, Caraș-Severin, Covasna, Dolj (opinie majoritară), Galați, Giurgiu, Gorj, Ialomița, Iași, Ilfov, Maramureș, Mehedinți, Olt, Sălaj, Teleorman, Timișoara (opinie majoritară), Vaslui, precum și Judecătoriile Aleșd, Alexandria, Babadag, Bistrița, Bolintin-Vale, Botoșani, Brăila, Buhuși, Caracal (opinie majoritară), Caransebeș, Călărași, Dorohoi, Fălticeni (opinie majoritară), Huși, Iași, Lehliu-Gară, Lugoj, Moinești, Moldova Nouă, Motru, Negrești-Oaș, Novaci, Onești, Oradea, Oravița, Piatra-Neamț, Reșița, Roșiori de Vede, Rupea, Sighetu Marmației, Slobozia, Suceava, Șimleu Silvaniei, Târgu Cărbunești (opinie majoritară), Târgu Jiu, Târgu Neamț, Timișoara, Tulcea, Turnu Măgurele, Vaslui, Vișeu de Sus, Zimnicea, precum și cele arondate Tribunalelor București, Ilfov și Galați, s-a apreciat că administratorul în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, iar persoana care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal.

În argumentarea opiniei exprimate, s-a apreciat, în esență, că norma de incriminare nu condiționează existența acestei infracțiuni de săvârșirea faptei de către o persoană care deține o anumită calitate, cum este cea de administrator de drept al asociației. Subiectul activ al infracțiunii de delapidare poate fi numai un funcționar public (propriu-zis sau asimilat) sau funcționar privat care gestionează (în fapt sau în drept) sau administrează bunurile unei persoane juridice publice, respectiv ale unei persoane juridice private. Administratorul este funcționarul care printre atribuțiile de serviciu le are și pe acelea privind încheierea de acte de dispoziție cu privire la persoana juridică în cadrul căreia își prestează activitatea. Administratorul asociației de proprietari sau de locatari este, de asemenea, subiect activ nemijlocit al infracțiunii de delapidare (funcționar privat). Gestionarul este persoana care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, chiar temporară, a unității unde își desfășoară activitatea. Totodată, poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și un gestionar de fapt, adică angajatul care îndeplinește în fapt atribuțiile principale de serviciu ale gestionarului de drept.

Prin urmare, persoană care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal.

În a doua opinie, minoritară, susținută de judecătoriile Videle și Pogoanele, s-a apreciat că, în ceea ce privește calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare a administratorului în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari, în considerarea obiectului principal al infracțiunii analizate (relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a serviciului), doar administratorul de drept poate săvârși acte materiale care să atragă această încadrare juridică.

În acest sens, s-a reținut că administratorul în fapt nu are prerogativa legală a administrării bunurilor, astfel încât actele întocmite de acesta nu sunt susceptibile de a produce efecte juridice. Or, tocmai această prerogativă, ce îi conferă administratorului posibilitatea manipulării bunurilor fără a realiza contact efectiv cu acestea, justifică incriminarea faptei.

Cu privire la cel de-al doilea aspect supus analizei, s-a considerat că persoana care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, nu poate fi subiectul activ al infracțiunii de delapidare.

În cuprinsul opiniei formulate de Judecătoria Videle, s-a apreciat că această persoană nu are calitate de funcționar privat în înțelesul dispozițiilor art. 308 din Codul penal, iar săvârșirea de acte materiale în modalitatea prevăzută de art. 295 din Codul penal atrage o altă încadrare juridică, respectiv abuzul în serviciu.

O altă opinie a fost exprimată de Tribunalul Neamț și Judecătoria Roman, în sensul că administratorul în fapt al unei asociații de proprietari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, întrucât reprezintă o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare în cadrul asociației, sub rezerva ca exercițiul acestei însărcinări să se întemeieze pe principiul subordonării ori să decurgă dintrun raport de muncă.

În situația în care părțile (persoana și asociația) sunt legate de raporturi contractuale decurgând din contracte de prestări servicii ori asemănătoare (în orice caz, relații care exclud subordonarea), s-a considerat că persoana respectivă nu îndeplinește condițiile pentru a deveni subiect activ al infracțiunii.

O opinie singulară a fost exprimată de Judecătoria Râmnicu Sărat, referitor la subiectul activ al infracțiunii de delapidare, în cazul variantei atenuate a infracțiunii de delapidare (atunci când subiectul activ este o persoană prevăzută la art. 308 din Codul penal). În acest sens, s-a opinat că legea trebuie interpretată în mod restrictiv, răspunderea penală putând fi angajată doar în cazul unei persoane fizice întrucât numai acestea pot lucra în serviciul unei persoane fizice sau juridice, în cazul în care o persoană juridică administrează bunurile altei persoane juridice, relația între cele două entități este una contractuală și nu una de serviciu.

V. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.

V.1. Centrul de cercetări în științe penale al Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara, verificând sesizarea, în raport cu criteriile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, a considerat că, în cazul de față, chestiunea de analizat nu reprezintă o veritabilă problemă de drept, dispozițiile legale aplicabile fiind clare și univoce și nu pot ridica dificultăți de interpretare, motiv pentru care s-a apreciat sesizarea ca fiind inadmisibilă.

Cu privire la fondul sesizării s-a apreciat că pentru a fi incidente prevederile art. 308 din Codul penal se impune a se constata că s-a săvârșit oricare dintre faptele de corupție sau de serviciu indicate de textul legal, iar, pe de altă parte, că autorul acelei fapte este fie o persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public ori o altă persoană care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul unei asemenea persoane, învestită de autoritățile publice sau de o persoană care îndeplinește o însărcinare de orice natură în serviciul oricărei alte persoane juridice.

În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat că gestionarul de fapt se referă la persoana care gestionează în fapt anumite bunuri, deși nu are atribuții de serviciu în acest sens, sau un particular care primește să facă acte de gestiune. Or, în speța de față, persoana cu privire la care se verifică incidența art. 308 din Codul penal avea încheiat un contract de prestări servicii, de natură civilă, în temeiul căruia nu avea și atribuția de a face încasări de sume de bani. Prin urmare, realizând în fapt, în mod repetat, aceste activități, persoana în cauză a depășit atribuțiile prevăzute de contractul de prestări servicii încheiat cu asociația de proprietari.

În cuprinsul opiniei exprimate a fost invocată și Decizia nr. III din 2 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 24 februarie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite, care a stabilit că, în referire la art. 147 alin. 2 din Codul penal din 1968, administratorul asociației de proprietari sau de locatari are calitatea de „funcționar“ în sensul prevederilor art. 147 alin. 2 din Codul penal din 1968, potrivit cărora prin funcționar se înțelege și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte unități decât cele de interes public.

Prin urmare, s-a exprimat opinia în sensul că administratorul în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, iar persoana care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal.

V.2. Specialiștii din cadrul Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca au apreciat că, în ceea ce privește prima întrebare adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că, dacă administratorul în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, această întrebare este inadmisibilă raportat la caracterul general care rezultă din modalitatea de formulare a întrebării.

Astfel, în mod evident, infracțiunea de delapidare este o infracțiune cu subiect activ special (textul de lege cerând calitatea de gestionar sau administrator al funcționarului public pentru a putea fi îndeplinite condițiile de tipicitate ale normei prevăzute de art. 295 din Codul penal).

Raportat la valoarea socială protejată în cazul incriminării prevăzute la art. 295 din Codul penal (îndeplinirea conformă a atribuțiilor de serviciu de către funcționar), calitatea subiectului activ special se va raporta în primul rând la administratorul sau gestionarul de drept, acesta având atribuții de serviciu clar stabilite de legislația incidentă în cazul concret. Din această perspectivă, se poate afirma cu titlu general, într-o primă etapă, faptul că administratorul sau gestionarul de drept poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, urmând ca respectarea atribuțiilor de serviciu să fie verificată în cazul concret, în funcție de starea de fapt.

Având în vedere faptul că noțiunea de „administrator de fapt“ sau cea de „gestionar de fapt“ nu are o conotație juridică proprie, în cazul acestor persoane va trebui să fie verificată existența atribuțiilor de serviciu raportat la situația faptică din speță.

S-a considerat că întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție are un caracter general, astfel încât nu s-ar putea răspunde la prima întrebare fără a se verifica in concreto situația premisă care a determinat existența unei administrări sau gestiuni de fapt (spre exemplu, depășirea atribuțiilor oferite anterior printr-un contract de prestări servicii).

Referitor la cea de a doua întrebare, dacă o persoană care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal, s-a exprimat opinia potrivit căreia o astfel de persoană poate să fie, de lege lata, încadrată în dispozițiile art. 308 din Codul penal.

S-a arătat că, având în vedere faptul că unele dintre textele de incriminare la care trimite art. 308 din Codul penal prevăd ca situație premisă exercitarea atribuțiilor de serviciu sau a îndatoririlor de serviciu (infracțiunea de purtare abuzivă, infracțiunea de abuz în serviciu, folosirea abuzivă a funcției în scop sexual etc.), s-ar putea considera că este necesară existența unui raport de muncă, deoarece doar ca urmare a unei asemenea situații premisă s-ar putea vorbi despre îndeplinirea unor sarcini sau îndatoriri de serviciu.

Pe de altă parte, s-ar putea susține faptul că, de lege lata, legiuitorul nu mai prevede condiția existenței unui contract de muncă, fiind suficientă existența unor însărcinări de orice natură în cadrul asociației de proprietari sau locatari în baza unui contract de prestări servicii. Inclusiv interpretarea literală a definiției legale din art. 308 din Codul penal poate constitui un puternic argument pentru concluzia că nu este necesară existența unui contract de muncă, fiind suficientă existența unui alt contract.

Potrivit punctului de vedere exprimat, deși art. 308 din Codul penal ar trebui să fie incident, din punct de vedere conceptual, doar în cadrul unor raporturi de serviciu, se apreciază că și exercitarea unor însărcinări în cadrul unei asociații de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestării servicii, ar trebui să se plieze pe norma prevăzută de art. 308 din Codul penal.

În concluzie, opinia exprimată este în sensul că persoana angajată în cadrul unei asociații de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi încadrată de lege lata în dispozițiile art. 308 din Codul penal.

V.3. Prin opinia juridică a Departamentului de Drept penal, Facultatea de Drept a Universității din București, s-a susținut că administratorul de fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, iar această posibilitate nu depinde de natura contractului care stă la baza relațiilor cu asociația de proprietari sau locatari, dacă respectiva persoană are și atribuții de administrare sau gestionare cu privire la sumele de bani ori alte bunuri aparținând asociației respective, care pot fi calificate ca relații de serviciu.

S-a arătat că art. 295 din Codul penal nu face distincție între administratorul (sau gestionarul) de drept și cel de fapt. În majoritatea situațiilor, subiectul activ este cel care administrează (sau gestionează) bunurile în temeiul unui raport formal cu persoana juridică, de regulă un contract de muncă. Cu toate acestea, este posibil ca raportul de administrare (sau gestionare) să nu rezulte dintr-un astfel de contract, ci să fie expresia unei simple stări de fapt, mai ales în cazul gestionarilor.

Chiar dacă nu există o definiție legală a administratorului de fapt (spre deosebire de cazul gestionarului, potrivit art. 31 din Legea nr. 22/1969) și indiferent de denumirea calității sub care este cunoscut în cadrul unei persoane juridice (administrator, contabil etc.), este evident că acesta este cel care exercită, în fapt, atribuții specifice de administrare.

În acest context, administratorul (sau gestionarul) de fapt poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, atât în varianta tip prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal, cât și în cea atenuată la care conduce reținerea art. 308 din Codul penal. Dispozițiile art. 308 din Codul penal care se referă la exercitarea unei însărcinări de orice natură, deci chiar fără existența unui titlu specific, conduc la concluzia că administratorul sau gestionarul de fapt, care este „funcționar privat“, poate fi încadrat astfel.

De altfel, excluderea posibilității ca o astfel de persoană să răspundă penal pentru infracțiunea de delapidare ar putea conduce la eludarea dispozițiilor legale, prin încredințarea în fapt a atribuțiilor de administrare unei persoane care să nu lucreze formal pentru entitatea respectivă.

Cu privire la întrebarea adresată instanței supreme referitoare la posibilitatea ca persoana care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, să aibă calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, s-a apreciat că aceasta este inadmisibilă, din perspectiva legăturii cu soluționarea pe fond a cauzei.

Astfel, din situația de fapt reținută în cauză rezultă că societatea la care inculpata era administrator de fapt la acel moment a încheiat un contract de prestări servicii cu o asociație de proprietari. Prin urmare, nu se reține exercitarea unei activități pentru asociația de proprietari ca urmare a unui contract de prestări servicii încheiat între respectiva asociație și inculpată, ci între cea dintâi și o societate cu care inculpata avea raporturi juridice. Inculpata exercita atribuții în cadrul asociației de proprietari ca urmare a unei simple stări de fapt, agreată de asociație, ceea ce înseamnă că ea era un administrator (și gestionar) de fapt.

În consecință, această întrebare este lipsită de relevanță pentru situația din speță, pentru că dacă s-a stabilit în cadrul primei întrebări că administratorul (și gestionarul) de fapt poate (pot) avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, nu are sens să fie analizat și eventualul titlu cu care inculpata exercita atribuții în cadrul asociației.

S-a arătat totuși că din coroborarea dispozițiilor exprese ale art. 308 din Codul penal cu obiectul juridic comun infracțiunilor din capitolul al II-lea al titlului V din Partea specială a Codului penal (relațiile de serviciu) rezultă că subiectul activ al infracțiunii de delapidare poate fi acea persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice, însărcinare care poate fi calificată ca o relație de serviciu.

Relația de serviciu presupune o subordonare a respectivei persoane față de entitatea pentru care desfășoară respectiva activitate, în sensul că cea din urmă este cea care stabilește atribuțiile pe care le are „funcționarul privat“, scopurile de atins, modalitățile prin care poate ajunge la aceste scopuri, îi pune la dispoziție resursele materiale și financiare în acest sens.

S-a susținut că natura raportului juridic respectiv este lipsită de relevanță, acesta putând fi un contract de muncă, dar și unul de mandat, de prestări servicii, de management, de internship etc.

Prin urmare, nu calificarea raportului juridic este esențială pentru a stabili dacă art. 308 din Codul penal este incident, ci împrejurarea dacă respectivul raport conduce la stabilirea unor relații de serviciu în sensul anterior descris.

VI. Examenul jurisprudenței în materie VI.

1.Jurisprudența națională relevantă

În materialul transmis de curțile de apel au fost identificate hotărâri judecătorești relevante pentru problema de drept ridicată în speță, soluțiile pronunțate fiind în sensul că administratorul sau gestionarul de fapt poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare.

VI.

2.Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție VI.

2.1.Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, a fost identificată ca fiind relevantă în problema de drept analizată Decizia nr. III din 2 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 24 februarie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite.

Prin decizia amintită, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 147 alin. 2 și art. 215^1 din Codul penal din 1968, s-a statuat că:

1.Administratorul asociației de proprietari sau de locatari are calitatea de funcționar.

2.Fapta acestuia de însușire, folosire sau traficare, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracțiunea de delapidare

VI.

2.2.În ceea ce privește deciziile de speță, în urma documentării prealabile întocmirii prezentului raport, la nivelul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 374/RC din 29 septembrie 2021 și Decizia nr. 138/RC din 28 martie 2017, care conțin aspecte referitoare la problema de drept supusă dezlegării.

La nivelul completurilor de 5 judecători nu a fost identificată practică judiciară cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în dosarul indicat.

VI.

3.Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

VII. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

VIII. Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a formulat un punct de vedere. IX. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară, prin concluziile formulate, a susținut că sesizarea este inadmisibilă, deoarece nu este îndeplinită condiția ca, de lămurirea chestiunilor de drept ridicate de instanța de trimitere, să depindă soluționarea pe fond a cauzei în care au fost invocate, întrucât identificarea soluțiilor în drept presupune o analiză prealabilă a elementelor de fapt specifice cauzei concrete, demers inadmisibil în cadrul procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală.

S-a apreciat că, deși ordinea enunțării problemelor de drept de către instanța de trimitere este alta, o primă circumstanțiere a subiectului activ al infracțiunii de delapidare în varianta atenuată se realizează în raport cu dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, legiuitorul nu face referire în conținutul art. 308 alin. (1) din Codul penal la calitatea de salariat, astfel încât o persoană exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, nu doar atunci când este parte a unui contract individual de muncă, ci și atunci când raporturile sale juridice cu persoana juridică sunt guvernate de un contract de management, de administrare, de prestare servicii sau orice alt tip de convenție civilă, din care rezultă că nu acționează de o manieră independentă, ci exercită o însărcinare în cadrul persoanei juridice.

De altfel, lipsa unui contract individual de muncă sau a unei convenții civile - ca instrumentum probationem nu poate avea efect asupra calității la care se face referire în conținutul art. 308 alin. (1) din Codul penal, atât timp cât persoana îndeplinește în fapt o sarcină trasată de persoana juridică.

S-a apreciat că, din perspectiva art. 308 alin. (1) din Codul penal, se impune, cu prioritate, analiza modului de realizare a activității prestate de făptuitor în cadrul persoanei juridice, fiind mai puțin relevantă natura juridică a convenției încheiate între părți.

Prin urmare, s-a constatat că cea de a doua problemă de drept ridicată de instanța de trimitere nu poate primi o dezlegare cu valoare de principiu, deoarece identificarea soluției în drept presupune o primă etapă, constând în analizarea unor aspecte specifice cauzei concrete, și numai consecutiv acestei etape - elaborarea răspunsului.

Așadar, chestiunea stabilirii calității la care face referire art. 308 alin. (1) din Codul penal, în raport cu o persoană care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, nu poate fi stabilită in abstracto, întrucât concluzia deținerii sau nu a acestei calități este diferită, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.

Referitor la cea de a doua problemă de drept ridicată de instanța de trimitere s-a reținut că extinderea categoriei persoanelor ce pot fi trase la răspundere pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție sau de serviciu, prevăzute de art. 289-292, 295, 297-300 și art. 304 din Codul penal, inclusiv la persoanele care exercită o însărcinare de orice natură în cadrul persoanei juridice, indiferent dacă este sau nu retribuită sau are caracter permanent sau temporar, determină concluzia că, în viziunea legiuitorului, relația de serviciu nu implică obligatoriu un raport contractual de muncă.

Această împrejurare produce consecințe și cu privire la cea de-a doua circumstanțiere a subiectului activ al infracțiunii de delapidare, în varianta atenuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal, în sensul că făptuitorul nu trebuie să aibă o anumită funcție sau un anumit statut în cadrul persoanei juridice, fiind suficient ca, în fapt, să desfășoare activități de gestionare sau administrare a patrimoniului persoanei juridice.

S-a apreciat că, raportat la conținutul concret al chestiunii de drept pe care o ridică instanța de trimitere, noțiunea de administrare a unei asociații de proprietari nu are același conținut ca noțiunea de gestionare sau administrare la care se face referire în conținutul art. 295 alin. (1) din Codul penal.

Prin urmare, exercitarea în fapt a activității de administrare a unei asociații de proprietari nu este în sine suficientă pentru a determina concluzia existenței ipotezei reglementate de art. 295 alin. (1) din Codul penal, fiind necesar ca printre activitățile desfășurate în concret de persoana care se ocupă de buna funcționare a asociației de proprietari, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 66 din Legea nr. 196/2018, cu modificările ulterioare, să se regăsească și cele de administrare sau gestionare a bunurilor, banilor sau a altor valori aparținând persoanei juridice.

S-a apreciat că, în cazul administratorului în fapt al unei asociații de proprietari, identificarea activităților de gestionare sau administrare implică întotdeauna o analiză de natură factuală, în raport cu datele ce se regăsesc în speța concretă, analiză ce nu poate fi realizată decât de instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei.

În aceste condiții, s-a constatat că ceea ce se solicită de către instanța de trimitere nu este interpretarea de principiu a unei dispoziții legale, ci lămurirea unei situații concrete, ce face obiectul cauzei pendinte și, prin urmare, întrebarea formulată de instanța de sesizare nu vizează o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea cauzei.

X. Dispoziții legale incidente

Codul penal

Articolul 295Delapidarea

(1)Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

[…]

Articolul 308Infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane

(1)Dispozițiile art. 289-292, 295, 297-300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

[…]

Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice

Articolul 1

Gestionar, în înțelesul prezentei legi, este acel angajat al unei persoane juridice prevăzute la art. 176 din Codul penal care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a acesteia.

Ministerele și celelalte organe centrale stabilesc funcțiile prin a căror ocupare angajatul dobândește, potrivit alineatului 1, calitatea de gestionar. Aceste funcții sunt denumite, în cuprinsul prezentei legi, funcții de gestionari.

Articolul 31

Angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul articolului 1 răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol.

XI. Opinia judecătorului-raportor

Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul că sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, poate fi admisă în parte, în sensul că, referitor la prima chestiune de drept invocată, administratorul de fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal.

Totodată, în ceea ce privește a doua chestiune de drept invocată, judecătorul-raportor a opinat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul procedură penală.

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, sub aspectul admisibilității acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală reține următoarele:

Cu privire la admisibilitatea sesizării

Potrivit dispozițiilor art. 475 din Codul procedură penală, dacă în cursul judecății, un complet de judecată învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

În raport cu textul legal evocat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor cerințe:

–existența unei chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii;

–soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării;

–instanța care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță.

Examinând îndeplinirea acestor condiții în cauză, se constată că este îndeplinită condiția referitoare la existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori fiind învestită în Dosarul nr. 1.497/215/2018 cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpata M.A. împotriva Sentinței penale nr. 1.535 din 17.06.2021 pronunțată de Judecătoria Craiova. De asemenea, este îndeplinită cerința de a nu se fi statuat anterior de către instanța supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Din cuprinsul încheierii instanței de trimitere a rezultat că obiectul sesizării îl vizează următoarea chestiune de drept: „Lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și respectiv de a stabili dacă o persoană care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal.“

Se constată astfel că, în realitate, instanța de trimitere a formulat în cuprinsul aceleiași chestiuni de drept două întrebări distincte, prima vizând stabilirea dacă administratorul de fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, iar cea de-a doua referitoare la deținerea calității de „funcționar privat“, în sensul art. 308 din Codul penal, de către o persoană care îndeplinește o însărcinare în baza unui contract de prestări servicii.

Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sintagma „chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei“ vizează interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei (Decizia nr. 19 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 12 februarie 2020, Decizia nr. 67 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 22 ianuarie 2022, și Decizia nr. 68 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 19 ianuarie 2022). Totodată, pentru a constitui o problemă de drept, premisa de la care se pornește în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să își găsească izvorul în dispozițiile legale, și nu într-o stare de fapt, aplicarea legii la situația de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită prin probatoriul administrat, fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei (Decizia nr. 67 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 22 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală).

În raport cu obiectul cauzei în care a fost invocată necesitatea obținerii unei lămuriri a chestiunilor de drept prin intermediul mecanismului de unificare a practicii judiciare, cele două întrebări adresate de instanța de trimitere pleacă de la ipoteze aparent incompatibile, întrucât nu este posibilă reunirea în cazul aceleiași persoane a calității de administrator de fapt cu cea a existenței unui titlu în baza căruia exercită aceleași atribuții.

Modalitatea în care instanța de trimitere a înțeles să formuleze chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită generează astfel necesitatea examinării condițiilor de admisibilitate distinct, în raport cu fiecare dintre cele două întrebări adresate.

În ceea ce privește problema dacă administratorul de fapt poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare se constată că problema ridicată de instanța de trimitere nu constituie o veritabilă problemă de drept, care să facă necesară oferirea unei dezlegări de principiu în cadrul procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală. În concret, modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal este pe deplin determinabil atât prin raportare la conținutul legal al infracțiunii, cât și prin recurgerea la surse doctrinare sau jurisprudențiale, nefiind necesară intervenția Înaltei Curți de

Casație și Justiție prin intermediul mecanismului de unificare a practicii judiciare.

Referitor la cea de-a doua întrebare, se constată că din modul în care aceasta a fost formulată de către instanța de trimitere rezultă că nu s-a relevat o dificultate de interpretare a textului art. 308 din Codul penal, ci, practic, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție aplicarea acestui articol la cazul particular dedus judecății în raport cu o împrejurare care nu pare să se circumscrie dispozițiilor legale evocate.

Concret, instanța de apel nu a indicat baza factuală care a determinat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru lămurirea chestiunii de drept, astfel încât, în evaluarea relevanței pentru fondul cauzei, vor fi avute în vedere circumstanțele de fapt reținute de prima instanță. Astfel, s-a reținut că asociația de proprietari a încheiat un contract de prestări servicii cu o societate comercială în care inculpata nu avea nicio calitate, pe care însă o administra în fapt. Totodată, s-a reținut că inculpata a depășit limitele contractului încheiat și a devenit astfel administrator în fapt și al asociației de proprietari beneficiară a serviciilor prestate. Inculpata a dobândit abia ulterior epuizării infracțiunii calitatea de asociat și administrator în societatea care presta servicii în favoarea asociației de proprietari.

Întrucât prima întrebare formulată de către instanța de trimitere are la bază reținerea calității de administrator în fapt al asociației de proprietari, relația de condiționare dintre soluționarea fondului cauzei și stabilirea semnificației titlului în temeiul căruia s-ar fi exercitat însărcinările este exclusă prin ipoteza primei chestiuni de drept invocate. Cu alte cuvinte, nu există posibilitatea reținerii calității de administrator în fapt al persoanei juridice concomitent cu exercitarea acelorași atribuții de administrare în baza unui titlu.

Or, având în vedere aspectele expuse, nu poate fi identificată o legătură între chestiunea de drept invocată și lămurirea pe fond a cauzei în care a fost formulată sesizarea, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 475 din Codul de procedură penală.

În consecință, în raport cu aspectele expuse, se reține că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării cu referire la chestiunea: „Lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și respectiv de a stabili dacă o persoană care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal“, întrucât problema semnalată de instanța de trimitere nu constituie o chestiune de drept, în sensul art. 475 din Codul de procedură penală, care să determine activarea mecanismului de unificare a practicii judiciare.

Pentru toate argumentele mai sus expuse, în temeiul art. 475 și 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1.497/215/2018, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociații de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și respectiv de a stabili dacă o persoană care desfășoară servicii pentru asociația de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul asociației, în sensul dispozițiilor art. 308 din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2022.

PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

judecător DANIEL GRĂDINARU

Magistrat-asistent,

Elena Rosana Bota