Decizia nr. 31 din 4 februarie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, raportat la art. 6 alin. (6) din Codul civil, excepție ridicată de Floare Lăzăroi (Cîmpan), în numele minorului Ionuț Caius Lăzăroi, în Dosarul nr. 258/208/2016 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.397D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus, la dosarul cauzei, o cerere de judecată în lipsă.

4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că acțiunile privitoare la filiație se supun Codului civil numai în privința persoanelor născute după intrarea sa în vigoare, tocmai pentru că situația de fapt se consumă odată cu nașterea copilului. Totodată, se arată că invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a unor norme de natură legală este inadmisibilă, întrucât text de referință în cadrul controlului de constituționalitate poate fi numai o normă constituțională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 30 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 258/208/2016, Tribunalul Caraș-Severin - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, raportat la art. 6 alin. (6) din Codul civil, excepție ridicată de Floare Lăzăroi (Cîmpan), în numele minorului Ionuț Caius Lăzăroi, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă acțiunea de stabilire a paternității din afara căsătoriei ca prescrisă.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă art. 6 alin. (6) din Codul civil, potrivit căruia dispozițiile Codului civil se aplică și în cazul stabilirii filiației copiilor născuți anterior intrării în vigoare a Codului civil. Totodată, încalcă atât art. 5 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia dispozițiile Codului civil se aplică și situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare în ceea ce privește filiația, și anume copiilor născuți înainte de intrarea sa în vigoare, cât și art. 427 din Codul civil, pe care îl golește de conținut. Se mai indică faptul că art. 47 din Legea nr. 71/2011 încalcă art. 49 din Constituție, având în vedere că stabilirea paternității minorului reprezintă un interes major și o realizare a dreptului său.

7.Tribunalul Caraș-Severin - Secția I civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Constituție, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat reprezintă o normă tranzitorie care reglementează legea aplicabilă situațiilor juridice concrete în materia filiației, în raport cu data intrării în vigoare a noului Cod civil. În ceea ce privește aplicarea legii în timp, este consacrat principiul aplicării imediate a legii noi, în sensul că, odată cu intrarea în vigoare a noii legi, toate situațiile juridice care se ivesc ulterior sunt supuse reglementării noii legi. Asigurarea previzibilității legii și stabilității raporturilor juridice face ca legea să nu mai poată fi aplicată retroactiv, respectiv unor situații născute anterior intrării în vigoare a unei legi al cărei conținut nu era cunoscut subiecților de drept, astfel că aceștia nu se puteau conforma unor cerințe legale care nu existau și nu puteau fi anticipate. Tocmai de aceea opțiunea legiuitorului pentru norma tranzitorie criticată este firească, momentul nașterii copilului fiind elementul definitoriu în raport cu care se stabilește și legea aplicabilă acțiunii. Totodată, se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul neretroactivității legii.

10.Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituțional. Invocându-se Decizia nr. 847 din 10 decembrie 2015, se arată că este de neconceput, în acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, ca legea nouă să se aplice și copiilor născuți înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile și unei situații trecute, și anume nașterea copilului. Se subliniază că pentru adoptarea unei asemenea soluții normative, legiuitorul a avut în vedere chiar jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 755 din 24 iunie 2008 și Decizia nr. 1.345 din 9 decembrie 2008. Totodată, se mai invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în drepturi. Se menționează că, în materia analizată, există un cadru normativ coerent și apt de natură să ducă la determinarea realității biologice în privința filiației copiilor.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă dispozițiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, raportat la art. 6 alin. (6) din Codul civil. În realitate, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate motivează neconstituționalitatea art. 47 din Legea nr. 71/2011 prin încălcarea, pe de o parte, a art. 6 alin. (6) și a art. 427 din Codul civil, precum și a art. 5 din Legea nr. 71/2011, iar, pe de altă parte, a art. 49 din Constituție. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie numai dispozițiile art. 47 din Legea nr. 71/2011, celelalte norme de nivel legal fiind folosite ca norme de referință. Art. 47 din Legea nr. 71/2011 are următorul cuprins:

Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare

14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor.

15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că regimul special de protecție al copiilor, prevăzut de art. 49 alin. (1) din Constituție, nu se referă la dreptul acestora de a-și cunoaște părinții biologici și de a se recunoaște din punct de vedere juridic această realitate biologică, ci la obligațiile pozitive existente în sarcina statului cu privire la crearea unui cadru juridic de protecție a sănătății, integrității fizice și psihice ori a dezvoltării intelectuale, a vieții economice și sociale a copilului în considerarea vârstei sale. În schimb, acțiunile în materia filiației se subsumează art. 26 din Constituție, care garantează atât dreptul minorului, prin mijlocirea mamei sale, cât și al copilului major de a formula astfel de acțiuni. Prin urmare, aceste acțiuni nu sunt puse la îndemâna persoanei în considerarea vârstei sale, ci în considerarea dreptului său de a cunoaște adevărul biologic și al convertirii acestei stări într-una de drept. În consecință, dat fiind că sfera de protecție a textului de referință invocat nu vizează filiația, înseamnă că art. 47 din Legea nr. 71/2011 nu poate fi contrar acestuia, astfel încât excepția de neconstituționalitate apare ca fiind neîntemeiată.

16.De altfel, textul criticat recunoaște în beneficiul copiilor toate acțiunile existente în materie de filiație și nu face decât să indice, potrivit regulii tempus regit actum, dispozițiile de drept substanțial aplicabile în materie de filiație, respectându-se dreptul persoanei de a-și cunoaște părinții biologici și de a converti această stare de fapt într-una de drept. Chiar și în lipsa normei criticate, aplicarea dispozițiilor de drept substanțial în materie de filiație s-ar fi realizat în funcție de data nașterii copilului. Curtea a subliniat, prin Decizia nr. 847 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 18 februarie 2016, paragraful 21, că în materia analizată există un cadru normativ coerent și apt de natură să ducă la determinarea realității biologice în privința filiației copiilor, însă subiectele de drept trebuie să folosească acțiunile privitoare la filiație potrivit scopului și naturii lor, cu respectarea principiului aplicării legii civile în timp. Revine instanței judecătorești competența de a aplica și interpreta în mod corect legea civilă atât prin prisma aplicării sale în timp, cât și a conținutului său normativ.

17.Totodată, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate nu este nemulțumită de norma criticată, ci de faptul că art. 60 alin. 1 din Codul familiei, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, în condițiile unui copil născut în anul 2000, prevede că acțiunea în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei poate fi pornită de către mamă într-un termen de prescripție de 1 an de la nașterea copilului. Or, Curtea, prin Decizia nr. 697 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2017, a statuat că prevederile art. 60 alin. 1 din Codul familiei, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, sunt constituționale în măsura în care nu privesc acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei introdusă de copil, ceea ce înseamnă că în numele copilului, pe perioada minorității sale în termenul prevăzut de lege, mama poate exercita acțiunea antereferită, iar copilul poate exercita această acțiune direct după ce devine major. Prin urmare, în momentul de față, după pronunțarea Deciziei nr. 697 din 29 noiembrie 2016, în cauză, se pun doar probleme de interpretare și aplicare a cadrului normativ existent în privința copilului născut sub imperiul Legii nr. 4/1953 - Codul familiei.

18.Curtea mai reține că invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (6) și ale art. 427 din Codul civil, precum și ale art. 5 din Legea nr. 71/2011 nu poate fi admisă, textele de natură legală neputându-se constitui în norme de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Astfel de critici nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, ci reprezintă aspecte care țin de interpretarea și aplicarea coroborată a diferitelor texte legale. Or, o asemenea competență aparține instanțelor judecătorești, și nu Curții Constituționale.

19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Floare Lăzăroi (Cîmpan), în numele minorului Ionuț Caius Lăzăroi, în Dosarul nr. 258/208/2016 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 februarie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-șef,

Benke Károly