Lege
Lege nr. 7 din 1 iulie 1977
Legea calităţii produselor şi serviciilor
- Emitent
- Marea Adunare Națională
- Publicat în
- BULETINUL OFICIAL nr. 63 din 9 iulie 1977
Textul actului · 88 de articole
100%
Legea calităţii produselor şi serviciilor
Înfăptuirea obiectivelor Programului Partidului Comunist Roman de faurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi inaintare a României spre comunism, în condiţiile promovării ferme a progresului tehnic, corespunzător cuceririlor revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, impune desfăşurarea unei activităţi permanente şi susţinute pentru ridicarea calităţii produselor şi serviciilor în toate sectoarele producţiei materiale.
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, unităţile socialiste trebuie să asigure ridicarea necontenita a calităţii produselor şi serviciilor, condiţie esenţială a creşterii eficientei economice, a valorificării superioare a muncii sociale, a intensificării participării României la circuitul schimburilor internaţionale de valori materiale.
Muncitorii, maistrii, tehnicienii şi inginerii, toţi oamenii muncii - producători, proprietari asupra mijloacelor de producţie, beneficiari ai producţiei sociale - sînt direct interesaţi în ridicarea continua a calităţii produselor şi serviciilor, în vederea dezvoltării permanente a avutiei naţionale şi, pe aceasta baza, a satisfacerii în condiţii superioare a cerinţelor vieţii materiale şi spirituale a poporului nostru.
Calitatea produselor şi serviciilor reprezintă una din cele mai importante forme de materializare a capacităţii de creaţie, a disciplinei şi a aptitudinii socialiste faţă de muncă, prin care lucrătorii din economie participa la perfecţionarea dotării tehnice a activităţii economice, creşterea productivitatii muncii, valorificarea eficienta a resurselor tarii, satisfacerea cerinţelor populaţiei, mărirea competitivitatii produselor româneşti pe piaţa externa.
Statutul stimuleaza opinia de masa a tuturor oamenilor muncii pentru perfecţionarea continua a producţiei materiale a societăţii, în vederea realizării de produse şi prestări de servicii de un înalt nivel calitativ, cu eficienta economică corespunzătoare.
În scopul creşterii contribuţiei şi intaririi raspunderilor ce revin ministerelor şi celorlalte organe centrale şi locale, unităţilor economice şi personalului acestora în domeniul calităţii produselor şi serviciilor,
Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
În Republica Socialistă România perfecţionarea calităţii produselor şi a serviciilor constituie o obligaţie permanenta a tuturor colectivelor de oameni ai muncii, a unităţilor economice, ministerelor şi celorlalte organe de stat şi obşteşti.
Statul asigură, prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, condiţiile necesare pentru îmbunătăţirea performantelor şi competitivitatii produselor şi a calităţii serviciilor în concordanta cu cele mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, cu cerinţele creşterii eficientei muncii sociale, valorificării superioare a materiilor prime, materialelor, inclusiv a deşeurilor, combustibililor şi energiei.
Nivelul calitativ al produselor şi regulile de baza pentru verificarea acestuia se stabilesc, în mod unitar, prin standarde, norme tehnice, caiete de sarcini, care se aproba de organele prevăzute de lege sau contracte şi sînt obligatorii pentru toate unităţile economice, producătoare şi executante de lucrări sau beneficiare de produse şi servicii, pentru unităţile de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, de proiectare, organe tehnice de control, ministere, celelalte organe centrale şi locale.
Calitatea produselor se realizează prin respectarea cerinţelor tehnice, economice, constructiv-functionale, estetice şi de fiabilitate, în continua perfecţionare, care conferă acestora un grad înalt de utilitate economică şi socială.
Realizarea şi livrarea de produse sau prestarea de servicii trebuie să corespundă parametrilor de calitate prevăzuţi în standarde, norme tehnice, caiete de sarcini şi contracte. Colectivele de oameni ai muncii, conducerile unităţilor economice şi organele de control, au obligaţia sa ia toate măsurile ce se impun pentru nici o abatere de la normele de calitate. Orice încălcare a parametrilor de calitate se sancţionează potrivit legii.
Ministerele, organele centrale şi locale, centralele industriale şi întreprinderile au obligaţia să asigure fabricarea şi livrarea de produse cu parametri calitativi ridicati, la nivelul celor mai bune performanţe realizate în ţara şi pe plan mondial, în condiţiile reducerii continue a consumurilor de materii prime, materiale, combustibil şi energie, înlocuirii materiilor prime şi materialelor deficitare, creşterii permanente a productivitatii muncii.
De asemenea, sînt obligate să asigure prestarea de servicii care să satisfacă, la un nivel superior calitativ şi de eficienta, cerinţele populaţiei şi nevoile economiei naţionale, introducerea metodelor moderne în executarea lucrărilor, diversificarea serviciilor, creşterea promptitudinii şi a solicitudinii faţă de beneficiari.
Pe lîngă organele colective de conducere din întreprinderi, centrale, ministere, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare funcţionează consilii tehnico-economice.
Consiliile tehnico-economice sînt obligate sa analizeze multilateral şi complex documentaţiile de execuţie a produselor şi de efectuare a lucrărilor, standardele, normele tehnice şi caietele de sarcini şi sa propună soluţii tehnico-economice care să conducă la ridicarea calităţii produselor şi serviciilor, reducerea consumurilor, îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie şi a metodologiilor de control tehnic, creşterea eficientei economice.
Unităţile de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, împreună cu unităţile productive, vor elabora, în cadrul documentaţiilor tehnice de execuţie a semifabricatelor, pieselor, subansamblelor şi produselor, programul tehnologic de control al calităţii, care va cuprinde modul şi durata de efectuare a operaţiunilor de control la recepţie, pe faze de fabricaţie şi în final, al fiecărui produs, mijloacele necesare şi calificarea personalului care executa controlul.
Centralele industriale şi întreprinderile sînt obligate ca la introducerea în fabricaţie a produselor noi să asigure aparatele de măsura şi control, standurile de proba şi celelalte condiţii prevăzute în programele tehnologice de control al calităţii.
Controlul calităţii produselor şi serviciilor se efectuează obligatoriu de muncitorii care le executa, de maiştri şi ceilalţi conducatori ai procesului de producţie. Aceştia răspund de respectarea normelor de calitate în executarea operaţiilor tehnologice la fiecare produs în parte şi trebuie să sesizeze imediat conducătorului ierarhic defectele apărute în procesul de fabricaţie asupra cărora nu pot acţiona în mod direct, în vederea inlaturarii lor operative.
Comisiile pentru calitate din unităţi, organisme de lucru ale consiliilor oamenilor muncii, urmăresc şi analizează nivelul calitativ al producţiei şi sînt obligate sa propună soluţii pentru îmbunătăţirea continua a acestuia.
Organele de control tehnic al calităţii exercita controlul pe fluxul de fabricaţie şi asupra produselor finite, potrivit programelor şi metodologiei de control.
Consiliile oamenilor muncii, organizaţiile sindicale, celelalte organizaţii de masa şi obşteşti vor acţiona permanent în vederea mobilizării iniţiativei creatoare a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor, a întregului personal din unităţile economice, pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor şi serviciilor.
Condiţiile de baza ale calităţii şi documentele tehnice normative ale produselor industriale, obligatorii pentru toate unităţile de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, de proiectare, de producţie, pentru ministere, celelalte organe centrale şi locale, se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi.
A. Industria construcţiilor de maşini
În industria construcţiilor de maşini, produsele trebuie realizate cu parametrii tehnico-economici şi de fiabilitate ridicati; principalele condiţii de calitate la produsele de larga utilizare sînt:
a)pentru piese turnate, forjate - matritate şi tratate termic: forme şi dimensiuni în toleranţele prescrise, caracteristici fizico-mecanice şi chimice conform normelor tehnice, structura omogenă şi aspect corespunzător, adaosuri de prelucrare minime, pierderi prin maselote, reţele de turnare şi bavuri reduse:
b)pentru utilaje tehnologice complexe, echipamente termo şi hidroenergetice, motoare termice: randament şi siguranţa în funcţionare ridicate, fiabilitate corespunzătoare utilizării, grad înalt de automatizare şi de protecţie anticorosiva, gabarit şi greutate specifică reduse, consumuri minime de combustibili şi energie, usurinta în întreţinere şi reparaţii;
c)pentru maşini-unelte: calităţi dinamice superioare, precizie de prelucrare, productivitate ridicată, regimuri de lucru economice, grad înalt de automatizare şi dotare cu echipamente auxiliare, gabarit şi masa reduse pe unitate de putere, obţinerea unor forte şi momente mari cu impulsuri mici de comanda, caracteristici ergonomice şi estetice superioare, consumuri minime de energie, păstrarea caracteristicilor calitative în timp, fiabilitate şi protecţia omului în procesul de lucru;
d)pentru mijloace de transport: capacităţi şi viteze optime, securitate maxima în exploatare, nivel minim de poluare, protecţie anticorosiva ridicată, confort sporit, caracteristici ergonomice şi estetice superioare, raport redus între greutatea proprie şi sarcina utila, consumuri minime de energie, carburanţi şi lubrefianţi, costuri reduse de întreţinere;
e)pentru tractoare: putere de tracţiune corespunzătoare, consum redus de combustibil şi lubrefianţi, aderenta la teren, adaptabilitate, mobilitate, manevrabilitate şi funcţionalitate ridicate, caracteristici ergonomice superioare, costuri reduse de întreţinere;
f)pentru maşini şi utilaje destinate agriculturii şi industriei alimentare: rezistenta în exploatare, adaptabilitate, mobilitate, manevrabilitate, usurinta la întreţinere şi reparare, caracteristici ergonomice ridicate, protecţie anticorosiva în condiţii de stocare în aer liber;
g)pentru maşini de ridicat şi transportat: capacitate şi rezistenta optime, grad înalt de automatizare, protecţie şi siguranţa, manevrabilitate şi funcţionalitate ridicate, greutate specifică redusă;
h)pentru aparataj, motoare şi transformatoare electrice: randamente optime, siguranţa în funcţionare, asigurarea protecţiei împotriva electrocutarii, pierderi specifice minime, miniaturizare, greutate unitară şi consumuri de materiale reduse;
i)pentru frigidere, aspiratoare şi alte bunuri de consum de folosinţă îndelungată: nivel înalt al parametrilor specifici, randament, durabilitate, siguranţa în funcţionare, manevrabilitate, caracteristici estetice şi ergonomice ridicate, usurinta în întreţinere şi reparare, greutate specifică redusă;
j)pentru televizoare, radio-receptoare, magnetofoane, casetofoane şi alte bunuri de consum electrice: fiabilitate ridicată, sensibilitate, selectivitate, fidelitate, rezistenta la socuri şi vibratii, protecţie şi finisaje superioare, costuri reduse de reparaţii;
k)pentru componente electronice active şi pasive: precizie şi stabilitate ridicată a caracteristicilor specifice, miniaturizare;
l)pentru aparate de măsura şi control şi elementele de automatizare: precizie, rezistenta la socuri, vibratii şi mediu, clasa de protecţie ridicată, menţinerea caracteristicilor în timpul normat, dimensiuni şi greutate reduse.
B. Industria extractiva
În industria extractiva, produsele trebuie să asigure valorificarea raţională a substanţelor minerale utile conţinute în zacamint şi, la principalele grupe de produse, sa întrunească următoarele caracteristici de baza:
a)la minereuri: conţinutul de substanţe utile, puritatea, granulatia şi caracteristicile fizico-chimice corespunzătoare documentaţiilor pentru punerea în exploatare a zăcămintelor respective;
b)la concentrate şi alte produse miniere preparate: încadrarea în conţinuturile de elemente utile normate şi reducerea componentelor considerate ca impuritati;
c)la cărbuni: puterea calorica, conţinut de cenusa, umiditate, granulatie şi lipsa corpurilor străine, conform actelor normative de valorificare a zăcămintelor respective;
d)la titeiuri brute şi tratate: impuritati şi conţinut de sare reduse, selecţionarea corespunzătoare, potrivit cerinţelor tehnologiei de prelucrare;
e)la gaz metan: putere calorica şi conţinut de impuritati conform documentaţiilor tehnice de valorificare a zăcămintelor respective.
C. Industria metalurgica
În industria metalurgica produsele trebuie să aibă un grad avansat de prelucrare, să asigure valorificarea superioară a metalului, consumuri reduse de combustibili şi energie şi sa satisfacă următoarele condiţii calitative de baza:
a)pentru laminate din oţel obţinute prin deformare plastica la cald sub forma de profile simple şi fasonate, sirme, table, benzi, produse tubulare: compozitia chimica în limitele prescrise pentru fiecare marca de oţel, caracteristici mecanice, tehnologice şi de structura, condiţii de forma şi de dimensiuni în limitele tolerantelor prevăzute corespunzător destinaţiei şi modului de prelucrare;
b)pentru produse din oţel obţinute prin deformare plastica la rece sub forma de ţevi, table, benzi, bare, ţevi trase, sirme trefilate: precizie dimensionala ridicată, caracteristici tehnologice şi mecanice superioare la refulare sau la ambutisare, omogenitate structurală;
c)pentru ţevi sudate şi profile din banda de oţel formate la rece: etanseitatea cusaturii sudate, în conformitate cu normele privind forma geometrica, dimensiunile şi toleranţele prevăzute;
d)pentru table, benzi, ţevi, bare din oteluri inoxidabile sau refractare: rezistenta ridicată la coroziune de suprafaţa şi intercristalina, menţinerea caracteristicilor mecanice la temperaturi ridicate, suprafeţe cu grad redus de rugozitate;
e)pentru table şi benzi din oteluri silicoase: proprietăţi electrice şi magnetice superioare, dimensiuni cu tolerante restrînse;
f)pentru table, benzi, ţevi şi sirme cu acoperiri de protecţie - zincare, cositorie, plumbuire: grosime uniforma, aderenta şi omogenitate superioare ale stratului de protecţie, rezistenta ridicată la acţiunea agenţilor fizico-chimici;
g)pentru table, benzi, folii, ţevi, bare, profile, sirme din metale şi aliaje neferoase: puritate ridicată, compoziţie chimica în limitele prevăzute, proprietăţi mecanice, tehnologice şi structurale superioare, rezistivitate electrica redusă, forma şi dimensiuni în tolerante restrînse;
h)pentru electrozi, sirme şi fluxuri de sudura: compoziţie chimica, proprietăţi de sudabilitate superioare, adecvate fiecărei mărci de oţel, aderenta marita, ambalaj rezistent la agenţi atmosferici şi aspect competitiv;
i)pentru produse refractare sub forma de caramizi, blocuri, piese special fasonate, betoane, mortare, prafuri şi plăci termo-izolante: compozitia chimica omogenă, proprietăţi fizico-chimice superioare, durabilitatea ridicată şi tolerante restrînse;
j)pentru produse abrazive sub forma de discuri, diverse profile şi abrazivi pe suport: granulatie uniforma, aderenta şi compactitate ridicate, rezistenta marita la soc şi uzura;
k)pentru electrozi siderurgici şi alte produse carbunoase: rezistenta ridicată la compresiune şi socuri, rezistivitate electrica scăzută, forma şi dimensiuni în tolerante restrînse, consumuri specifice reduse şi durabilitate marita în timp.
D. Industria chimica
În industria chimica, produsele trebuie să aibă parametri calitativi care să asigure un grad înalt de valorificare a materiilor prime şi materialelor; la principalele grupe de produse condiţiile calitative de baza sînt următoarele:
a)pentru îngrăşăminte chimice şi pesticide: conţinut ridicat de substanţa activa, conservabilitate şi selectivitate crescute, toxicitate redusă;
b)pentru produse anorganice de baza: concentraţie utila, conţinut scăzut de impuritati;
c)pentru produse petroliere: randamente ridicate în utilizare, stabilitatea proprietăţilor fizico-chimice;
d)pentru fibre şi fire chimice: caracteristici fizico-mecanice şi prelucrabilitate ridicate, capacitate mare de vopsire, stabilitate în timp şi la tratamente umido-termice;
e)pentru cauciuc şi mase plastice: omogenitatea structurii, caracteristici fizico-chimice şi randamente crescute în prelucrare;
f)pentru anvelope, camere de aer cu articole tehnice din cauciuc şi mase plastice: rezistenta sporită la uzura, socuri, uleiuri şi solventi, siguranţa în exploatare, stabilitate dimensionala şi a caracteristicilor fizico-mecanice;
g)pentru medicamente: acţiune farmacologica şi terapeutică eficace, conţinutul prescris de substanţa activa, efecte secundare minime, grad înalt de puritate şi sterilizare, corespunzător cerinţelor sanitare;
h)pentru lacuri, vopsele şi coloranti: putere mare de acoperire, rezistenta la intemperii, lumina şi spalare, omogenitate, timpi redusi de uscare;
i)pentru produse cosmetice: calităţi garantate igienico-sanitar, stabilitate în timp, persistenta olfactiva;
j)pentru produse de spălat, sapun şi detergenti: putere de spalare, condiţii igienico-sanitare corespunzătoare, lipsa de toxicitate.
E. Industria materialelor de construcţii şi industria de prelucrare a lemnului
În industria materialelor de construcţii trebuie să se asigure valorificarea superioară a resurselor din ţara, prin fabricarea de produse rezistente, uşoare, ieftine, care să înlocuiască materialele deficitare şi costisitoare, sa conducă la realizarea de construcţii economicoase şi sa întrunească următoarele caracteristici principale de calitate:
a)pentru ciment şi produse din azbociment: omogenitate şi rezistente mecanice stabile în timp;
b)pentru prefabricate din beton: capacitate portanta ridicată, greutate redusă, consumuri minime de oţel-beton şi precizie dimensionala;
c)pentru materiale izolatoare: capacitate ridicată de izolare termica, hidrofuga, respectiv fonica;
d)pentru produse din ceramica pentru zidării: rezistenta corespunzătoare la compresiune, greutate redusă;
e)pentru produse din ceramica fina: forma şi culoare adecvate, precizie dimensionala, finisare uniforma, planeitate şi pori în tolerante prescrise;
f)pentru corpuri de încălzire: coeficient de transmisie a caldurii şi etanseitate ridicată, greutate specifică redusă, finisaj corespunzător.
În industria de prelucrare a lemnului, mobila şi celelalte produse trebuie să întrunească însuşiri fizico-mecanice superioare, durabilitate sporită, varietate dimensionala adecvată utilizării, grad ridicat de finisare, funcţionalitate multipla, comoditate şi aspect estetic, în condiţiile valorificării optime a masei lemnoase.
Hirtiile şi cartoanele destinate tiparului trebuie să întrunească caracteristicile de imprimabilitate normate, prin asigurarea unui nivel superior al parametrilor fizici, mecanici şi chimici, a unor variatii minime a acestora, precum şi a unui grad de finisare ridicat care să permită prelucrarea optima în procesele de producţie poligrafice.
F. Industria uşoară şi industria alimentara
În industria uşoară, producţia trebuie diversificata, ţinînd seama de exigenţele beneficiarilor, de cerinţele populaţiei de toate virstele, de necesitatea adaptabilitatii operative la schimbările modei, în condiţiile valorificării superioare a materiilor prime, materialelor şi realizării de produse care să satisfacă următoarele caracteristici calitative de baza:
a)la tesaturi: rezistenta, stabilitate dimensionala, grad de prelucrabilitate ridicat, păstrarea coloritului în timp şi la tratamente umido-termice, varietatea coloristica şi a desenului, greutate redusă;
b)la confecţii şi tricotaje: grad de finisare ridicat, aspect estetic, durabilitate, stabilitate dimensionala, comoditate la purtare şi întreţinere, păstrarea coloritului în timp, la spalare ori curăţire;
c)la încălţăminte şi marochinarie: durabilitate, rezistenta la intemperii, diversitate estetica, comoditate la purtare, întreţinere uşoară;
d)la articolele de uz casnic şi gospodăresc: rezistenta, multifunctionalitate, siguranţa în exploatare, întreţinere uşoară, aspect estetic, finisare adecvată utilizării.
În industria alimentara, produsele trebuie să aibă valori nutritive ridicate, să fie garantate igienico-sanitar, sa corespundă preferintelor populaţiei şi sa satisfacă următoarele cerinţe calitative de baza:
a)la produsele din carne: însuşiri gustative superioare, stabilitate a stării sanitare şi sanitar-veterinare pe toată durata de garanţie, proprietăţi proteinice ridicate;
b)la lapte şi produse lactate: conţinut normat de proteine, grăsimi şi incarcatura bacteriana;
c)la conserve de carne, legume, fructe, peste: proporţie optima a componentelor de baza, însuşiri gustative şi aromatice ridicate, pe toată perioada de valabilitate;
d)la pîine şi alte produse de panificatie: prospetime, grad de coacere şi porozitate corespunzătoare, diversitate sortimentala;
e)la produse zaharoase: valori nutritive, gustative şi aromatice superioare, atractivitate, diversitate;
f)la sucuri de fructe şi băuturi răcoritoare: valori nutritive, gustative şi aromatice superioare, atractive, diversificate. Secţiunea a II-a Documentele tehnice normative care definesc calitatea produselor industriale
Parametrii de calitate ai produselor industriale se prevăd în standarde, norme tehnice de ramura, norme tehnice de întreprindere, caiete de sarcini, aprobate de organele prevăzute de lege, precum şi în contracte.
Prin documentele tehnice normative prevăzute la alin. 1 se stabilesc condiţiile tehnice de calitate, constructive, functionale şi de fiabilitate, regulile şi metodele de verificare a calităţii, prescripţiile speciale de ambalare, marcare, depozitare şi transport, ale tuturor produselor, precum şi regulile de protecţie specifice condiţiilor de clima şi mediu ale ţărilor în care urmează a fi exportate.
Pentru utilajele care se livreaza în subansamble şi se asambleaza la locul de instalare, în documentele tehnice normative se vor preciza regulile de montaj şi de punere în funcţiune, care trebuie respectate pentru asigurarea bunei funcţionari şi realizari a indicatorilor tehnico-economici prevăzuţi, precum şi verificările şi probele care se fac la locul de instalare în acest scop.
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centrale industriale şi întreprinderile, unităţile de cercetare şi inginerie tehnologică răspund de nivelul parametrilor de calitate din documentele tehnice normative pe care le elaborează şi de stricta aplicare a acestor documente după aprobare.
De asemenea, vor acţiona pentru revizuirea periodică a parametrilor de calitate, în vederea aducerii lor la nivelul performantelor realizate de produse similare, în ţara sau pe plan mondial.
Odată cu stabilirea parametrilor calitativi ai produsului de baza, se vor preciza şi parametrii pieselor şi subansamblelor componente, care sînt obligatorii pentru toate unităţile care cooperează la realizarea produsului respectiv.
Normele de calitate din industria republicană sînt obligatorii şi pentru unităţile din industria locală şi cooperatista, precum şi pentru orice alte unităţi socialiste care desfăşoară o activitate productiva.
Pe baza normelor de calitate şi a documentaţiilor tehnice aprobate, întreprinderile producătoare au obligaţia sa întocmească "Cartea tehnica a produsului" pentru maşini, utilaje şi instalaţii, precum şi pentru aparatele şi alte bunuri de folosinţă îndelungată stabilite de ministerul sau organul central coordonator de ramura.
"Cartea tehnica a produsului" va cuprinde descrierea, parametrii, durata de utilizare normata, domeniile de utilizare, modul de întreţinere şi condiţiile de păstrare a acestuia, perioadele de revizie tehnica, seturile de piese de schimb şi subansamblele necesare pentru fiecare categorie de reparatie, precum şi orice alte date privind funcţionarea la parametrii proiectati ai produsului.
Unităţile furnizoare şi, după caz, cele comerciale, sînt obligate să livreze produsele numai însoţite de "Cartea tehnica a produsului".
Ministerele, centralele industriale, întreprinderile au obligaţia să asigure ca muncitorii, inginerii, tehnicienii, întregul personal de execuţie şi de control sa cunoască temeinic prevederile din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini şi contracte, să îşi ridice permanent calificarea profesională, în scopul realizării produselor industriale în stricta conformitate cu normele de calitate.
În vederea sporirii competitivitatii produselor româneşti pe plan extern, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale împreună cu Camera de Comerţ şi Industrie vor asigura procurarea normativelor tehnice şi a altor materiale privind calitatea produselor, utilizate pe piaţa internationala.
Ministerele economice, centralele industriale, întreprinderile şi celelalte unităţi economice răspund de respectarea stricta a disciplinei tehnologice în procesul de fabricaţie.
Disciplina tehnologică se realizează prin desfăşurarea producţiei potrivit documentaţiei de execuţie şi procesului tehnologic omologat şi executarea produselor în condiţiile prevăzute în standarde, norme şi normative tehnice, caiete de sarcini şi contracte.
Se interzice unităţilor economice sa aprobe derogări de la documentaţia constructivă şi tehnologică omologata, precum şi de la prevederile standardelor, normelor tehnice, caietelor de sarcini şi contractelor. Nu constituie derogări măsurile luate pentru reducerea consumurilor, creşterea productivitatii muncii, modernizarea proceselor tehnologice, tipizarea pieselor, subansamblelor şi produselor, cu condiţia să asigure menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii produselor.
Derogări de la documentaţiile tehnice aprobate, potrivit legii, de unităţile economice, se pot da în mod excepţional şi pe timp limitat de ministerele sau organele centrale coordonatoare de ramura, cu avizul institutelor de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică de specialitate.
În cazul normelor tehnice de ramura şi al altor documentaţii tehnice aprobate de ministere şi celelalte organe centrale şi locale, derogarile se pot da în mod excepţional şi pe timp limitat de către ministerul coordonator sau organul central coordonator de ramura, cu avizul Comitetului Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie şi Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor.
Derogarile de la standardele de stat se pot da numai de organul care le-a aprobat, la propunerea ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale interesate, înaintată cu acordul Consiliului Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie şi Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor.
Odată cu aprobarea derogarii, organele prevăzute la alin. 2 şi 3 vor stabili şi măsurile necesare pentru eliminarea cauzelor care au generat-o.
În toate cazurile, propunerile de derogare se fac numai cu acordul unităţii beneficiare ori producătoare.
Centralele industriale, întreprinderile şi celelalte unităţi economice răspund de pregătirea şi organizarea corespunzătoare a producţiei, de acordarea asistenţei tehnice în toate schimburile prin cadre de conducere tehnica şi de specialitate, de optimizarea procesului de fabricaţie şi a transporturilor interne, de întărirea ordinii şi disciplinei la fiecare loc de muncă.
Totodată, sînt obligate sa ia măsuri pentru reducerea continua a consumurilor specifice, în condiţiile respectării stricte a calităţii normate.
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale răspund de realizarea nivelului calitativ al producţiei unităţilor subordonate, în care scop sînt obligate sa ia măsuri pentru:
a)asigurarea dotării unităţilor producătoare cu mijloace de producţie care să aibă precizia şi productivitatea necesare, cu aparate de măsura şi control, aparatura de laborator, întregul necesar de scule, dispozitive şi verificatoare standuri de probe, prevăzute în documentaţia tehnologică şi de control al calităţii şi promovarea folosirii metodelor ştiinţifice de verificare a calităţii şi fiabilitatii;
b)crearea condiţiilor tehnico-materiale şi organizatorice necesare pentru asigurarea calităţii produselor prin profilarea, specializarea şi concentrarea producţiei;
c)organizarea, îndrumarea şi verificarea activităţii de control tehnic de calitate şi de metrologie în unităţile subordonate;
d)stabilirea modului de verificare, înainte de livrare, a calităţii şi fiabilitatii produselor unicate de mare complexitate, la care nu se pot face probe complete în uzina producătoare, cu acordul beneficiarilor şi unităţilor de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică;
e)asigurarea nivelului calitativ al tuturor produselor din profilul ramurii de care răspund;
f)elaborarea programelor pentru îmbunătăţirea continua a calităţii materiilor prime, semifabricatelor, proceselor tehnologice, produselor finite şi împlinirea acestora;
g)realizarea cooperării între unităţile producătoare, în condiţii care să asigure nivelul calitativ al materiilor prime, materialelor, ansamblelor şi subansamblelor care intră în componenta produselor finite;
h)organizarea şi asigurarea asistenţei tehnice a unităţilor producătoare pentru montarea, probarea, punerea în funcţiune şi predarea în exploatare a utilajelor şi instalaţiilor tehnologice complexe, care se asambleaza şi se probează în final la locul de instalare;
i)asigurarea condiţiilor necesare pentru pregătirea forţei de muncă calificate la nivelul prevederilor din documentaţiile tehnologice, precum şi a asistenţei pentru verificarea maşinilor şi instalaţiilor;
j)organizarea urmăririi comportării în exploatare a produselor livrate, precum şi a prelucrării datelor rezultate, în vederea utilizării lor la îmbunătăţirea şi la reproiectarea produselor sau crearea de produse noi.
Centralele industriale, întreprinderile şi celelalte unităţi economice răspund de respectarea prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini, alte documentaţii tehnice şi contracte la fabricarea şi livrarea produselor, în care scop sînt obligate sa ia măsuri pentru:
a)introducerea în fabricatia de serie a produselor noi numai după omologare şi după ce au fost luate toate măsurile tehnico-materiale şi organizatorice pentru asigurarea calităţii produselor;
b)efectuarea, în prealabil, a probelor de verificare a parametrilor tehnico-funcţionali în vederea respectării condiţiilor calitative stabilite prin contract, în cazul produselor oferite pentru prima data la export sau la care partenerul cere condiţii tehnice suplimentare faţă de normativele interne în vigoare;
c)elaborarea programelor privind îmbunătăţirea continua a calităţii materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite, inclusiv a celor care fac obiectul cooperării în producţie şi analiza lunară a îndeplinirii acestora;
d)folosirea în fabricaţie numai de materii prime şi materiale care corespund condiţiilor de calitate prevăzute în standarde, celelalte norme tehnice, caiete de sarcini şi în contracte;
e)organizarea şi buna funcţionare a controlului tehnic de calitate în conformitate cu programele tehnologice de control şi asigurarea încadrării în aceasta activitate a muncitorilor, maiştrilor, tehnicienilor şi inginerilor cu o buna pregătire profesională şi cu experienta în producţie;
f)dotarea laboratoarelor şi secţiilor de producţie cu aparate de măsura şi control, aparatura de laborator şi cu standuri de proba necesare pentru determinarea caracteristicilor fizice, mecanice şi chimice ale materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor finite;
g)perfecţionarea documentaţiilor tehnice, programelor tehnologice de control, întocmirea propunerile de imbunatatire a standardelor şi celorlalte norme tehnice în concordanta cu progresul tehnic şi cerinţele de calitate;
h)funcţionarea utilajelor, instalaţiilor şi aparaturii de măsura şi control la parametrii proiectati, modernizarea, verificarea, întreţinerea şi certificarea, conform legii, a funcţionarii acestora, în limitele de precizie stabilite;
i)asigurarea condiţiilor necesare pentru pregătirea muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate pentru însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice privind calitatea lucrărilor şi produselor;
j)prevederea în contractele economice a caracteristicilor de calitate ale produselor, corespunzătoare scopului şi procesului de prelucrare, a metodelor de verificare a acestora, a probelor de recepţie, a condiţiilor şi termenelor de garanţie, a duratelor de utilizare, a condiţiilor de manipulare, conservare, ambalare, depozitare şi transport, precum şi a condiţiilor de desfăşurare a asistenţei tehnice pentru montarea, probarea, punerea în funcţiune şi predarea în exploatare a utilajelor şi instalaţiilor; clasificarea şi marcarea produselor pe clase de calitate, în cazurile prevăzute de normele tehnice în vigoare;
k)urmărirea sistematica a modului de comportare la beneficiari a produselor livrate şi stabilirea, pe aceasta baza, de măsuri pentru ridicarea nivelului calitativ al producţiei;
l)analizarea periodică a activităţii desfăşurate pentru asigurarea calităţii produselor în unităţi, secţii, ateliere şi locuri de muncă, prezentarea de dări de seama în adunările generale ale oamenilor muncii asupra nivelului calitativ al produselor, în vederea promovării iniţiativei întregului personal pentru îmbunătăţirea calităţii produselor.
Consiliile tehnico-economice din ministere, celelalte organe centrale şi locale, din centrale şi întreprinderi sînt obligate:
a)sa analizeze nivelul calitativ al produselor din fabricaţie şi sa propună măsuri de imbunatatire a acestuia;
b)să asigure adoptarea unor soluţii tehnice care să conducă la innoirea şi modernizarea produselor, în condiţii de eficienta ridicată;
c)sa avizeze numai acele documentaţii de execuţie şi documente tehnice normative care să asigure realizarea unor caracteristici functionale şi tehnico-economice superioare;
d)sa urmărească îmbunătăţirea tehnologiilor de control.
Proiectele documentelor tehnice normative şi ale documentaţiilor de execuţie ale produselor se supun aprobării organelor colective de conducere numai însoţite de concluziile şi propunerile consiliilor tehnico-economice.
Unităţile de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică răspund de calitatea soluţiilor tehnice privind proiectarea şi pregătirea de fabricaţie a produselor, adoptate în documentaţiile pe care le-au elaborat, de asigurarea asistenţei tehnice, de valorificarea rezultatelor urmăririi în exploatare şi perfecţionarea continua a produselor din profilul lor de activitate.
Unităţile beneficiare sînt obligate să efectueze recepţie produselor potrivit prevederilor din contracte şi sa preia numai acele care corespund normelor de calitate.
Încălcarea prevederilor alin. 1 atrage şi răspunderea unităţilor beneficiare pentru paguba adusă avutului obştesc.
Unităţile producătoare răspund pentru orice deficienta de calitate aparuta în termenul de garanţie, precum şi de eventualele vicii ascunse rezultate din fabricaţie, apărute în perioada de utilizare normata şi sînt obligate sa stabilească, în condiţiile prevăzute în contracte, de comun acord cu beneficiarii şi proiectantii, măsuri şi termene de remediere sau de înlocuire a produselor necorespunzătoare. În cazul în care furnizorii nu accepta remedierea sau înlocuirea produselor, beneficiarii le vor restitui, solicitînd despăgubirile legale.
Prin termen de garanţie se înţelege limita de timp în cadrul căreia reconditionarea sau înlocuirea produsului se face pe seama şi cheltuiala unităţii producătoare, dacă nu se dovedeşte ca deficienta de calitate nu îi este imputabilă.
Termenul de garanţie curge de la data livrării produsului. În cazul utilajelor şi instalaţiilor complexe realizate prin cooperare în producţie, termenul de garanţie curge, faţă de toţi furnizorii, de la data livrării acestor utilaje sau instalaţii.
Prin perioada de utilizare normata se înţelege intervalul în cadrul căruia produsul, în condiţiile de exploatare, depozitare şi transport stabilite potrivit normelor şi normativelor tehnice, trebuie să-şi menţină nemodificate caracteristicile functionale.
La produsele cu termene de utilizare limitată, unităţile producătoare sînt obligate sa înscrie pe produs sau pe ambalajul produsului, după caz, anul şi luna în care expira durata de garanţie sau perioada de utilizare normata.
Unităţile comerciale răspund, potrivit legii, de calitatea mărfurilor vîndute, asigurind remedierea sau înlocuirea produselor necorespunzătoare pe seama unităţilor producătoare.
Termenul de prescripţie a acţiunii unităţii comerciale faţă de unitatea producătoare, pentru recuperarea daunelor rezultate din neîndeplinirea de către producător a condiţiilor de calitate, curge de la data plăţii daunelor de către unitatea comercială.
Furnizorul răspunde faţă de beneficiar, în perioada de garanţie, pentru daunele aduse prin nerealizarea parametrilor proiectati datorită deficienţelor de calitate ale utilajelor, instalaţiilor şi bunurilor de folosinţă îndelungată livrate.
Unităţile de transport, precum şi cele care preiau păstrează şi desfac produsele, răspund de menţinerea integrităţii şi calităţii acestora, de corecta lor manipulare şi depozitare, de la preluare pînă la predare.
Unităţile producătoare şi unităţile de comerţ exterior sînt obligate să asigure respectarea cu stricteţe a condiţiilor privind calitatea şi performanţele tehnice ale mărfurilor destinate exportului, potrivit prevederilor contractuale.
Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale şi întreprinderile de comerţ exterior vor controla, prin reprezentaţi proprii, la uzine şi fabrici, modul cum se pun în producţie şi se realizează mărfurile contractate pentru export şi vor participa la stabilirea şi înfăptuirea programelor de măsuri pentru adaptarea operativă a producţiei la cerinţele de calitate impuse de piaţa externa.
Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa receptioneze şi sa preia de la unităţile producătoare numai produsele care se încadrează în parametrii de calitate. Întreprinderile de comerţ exterior poarta întreaga răspundere, potrivit legii, pentru preluarea de la producător şi livrarea către clienţii externi a unor mărfuri care nu corespund condiţiilor contractuale.
Directorii şi ceilalţi conducatori ai unităţilor economice răspund de îndeplinirea tuturor sarcinilor ce revin unităţii în domeniul calităţii şi au obligaţia să asigure toate condiţiile materiale, tehnice şi organizatorice necesare pentru realizarea producţiei în stricta conformitate cu documentaţia tehnica, executarea exigenta a controlului tehnic în procesul de fabricaţie, livrarea de produse corespunzătoare calitativ.
În caz de abateri de la normele de calitate, vor lua măsuri pentru oprirea fabricaţiei, înlăturarea deficienţelor în vederea reluării producţiei şi stabilirea răspunderii persoanelor vinovate.
Şefii de secţii şi ateliere au obligaţia să asigure fiecărei formaţii de lucru în subordine condiţiile tehnico-materiale necesare realizării calităţii produselor şi desfăşurării procesului de producţie potrivit tehnologiei de fabricaţie şi de control, sa acorde asistenţa tehnica de specialitate, sa ia măsurile necesare pentru eliminarea cauzelor care pot genera abateri de la normele de calitate şi răspund, împreună cu maistrii, de calitatea produselor fabricate şi livrate.
Maistrii şi ceilalţi conducatori ai formatiilor de lucru au obligaţia să asigure buna organizare şi desfăşurare a procesului de producţie, sa ia măsuri ca la fiecare loc de muncă să se respecte riguros disciplina de producţie şi tehnologiile de fabricaţie de către muncitori, sa controleze produsele executate de aceştia, sa nu admită circulaţia unor produse necorespunzătoare pe fluxul de fabricaţie şi sa dispună oprirea executării operaţiilor în cazul unor abateri de la normele de calitate.
Maistrii răspund împreună cu muncitorii pentru orice deficienta de calitate rezultată din încălcarea disciplinei tehnologice.
În scopul prevenirii unor asemenea deficiente, maiştri trebuie să analizeze cauzele abaterilor de la normele de calitate, sa ia măsuri pentru eliminarea acestora şi sa organizeze dezbateri privind realizarea parametrilor calitativi ai produselor în cadrul formalităţilor de lucru pe care le conduc.
Muncitorii răspund de calitatea produselor realizate şi au obligaţia să respecte cu stricteţe disciplina tehnologică, să execute operaţiile conform documentaţiei tehnice, sa verifice prin autocontrol calitatea acestora şi sa remedieze deficientele constatate, să prezinte prima piesa sau produs la controlul maistrului, să fie exigenti faţă de orice abateri de la normele de calitate. De asemenea, trebuie să participe activ la toate acţiunile organizate pentru ridicarea nivelului calitativ al producţiei şi perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie.
Cercetatorii, tehnologii şi alţi specialişti care participa la elaborarea şi avizarea documentaţiilor tehnice răspund de valorile parametrilor de calitate şi de eficienta economică a produselor proiectate, pînă la realizarea acestora în producţie.
Proiectantul şi tehnologul răspund de introducerea în proiecte a soluţiilor tehnice stabilite de cercetători, prin documentaţia omologata.
Personalul unităţilor cu activitate de comerţ exterior care se face vinovat de contractarea la export a unor produse necorespunzătoare condiţiilor specifice tarii de destinaţie, precum şi prevederea în contractele externe a unor caracteristici calitative diferite de cele oferite de producător, răspunde, potrivit legii, pentru pagubele cauzate.
Activitatea de control tehnic al calităţii se organizează, potrivit legii, ca serviciu, birou, colectiv independent, laboratoare de control şi formaţii de lucru, în funcţie de complexitatea şi tehnicitatea produselor, de numărul muncitorilor, maiştrilor, tehnicienilor şi specialiştilor cu studii superioare rezultat ca necesar din documentaţiile tehnice şi tehnologice de execuţie.
Serviciile, birourile şi colectivele independente de control tehnic al calităţii sînt subordonate conducătorului unităţii şi inspectoratelor judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru controlul calităţii produselor.
Personalul din activitatea de control tehnic al calităţii trebuie să fie autorizat de către inspectoratele judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru controlul calităţii produselor, pe baza verificării cunoştinţelor de specialitate.
Numirea, schimbarea din funcţie, sancţionarea disciplinară sau desfacerea contractului de muncă al personalului din serviciile, birourile şi colectivele independente de control tehnic al calităţii se fac de către conducătorul unităţii, cu acordul inspectoratului judeţean sau al municipiului Bucureşti pentru controlul calităţii produselor. Pentru şeful acestor compartimente este necesar acordul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor şi al organului ierarhic superior al unităţii.
Personalul unităţilor care exercită controlul tehnic al calităţii are următoarele obligaţii:
a)verifica calitatea materiilor prime, materialelor, reperelor şi subansamblelor la aprovizionarea şi introducerea lor în fabricaţie, reglajul şi precizia mijloacelor de producţie şi ale aparaturii de măsura şi control, respectarea stricta a normelor de calitate la ambalarea şi expedierea produselor;
b)respinge produsele cu deficiente de calitate, sesizează şeful ierarhic în cazul unor abateri grave de la normele de calitate şi propune luarea măsurilor necesare pentru eliminarea deficienţelor;
c)participa la stabilirea tehnologiilor de control, verifica dotarea cu aparatura de măsura şi control, cu standuri de proba şi platforme de montaj, solicita conducerii unităţii îmbunătăţirea documentaţiilor de fabricaţie.
Şeful compartimentului de control tehnic al calităţii are obligaţia de a asigura buna desfăşurare a întregii activităţi de control al calităţii din unitate, în care scop:
a)răspunde de organizarea controlului calităţii produselor în toate fazele de fabricaţie, urmăreşte respectarea programelor tehnologice de control al calităţii produselor;
b)promovează folosirea metodelor moderne de control şi iniţiază acţiuni pentru ridicarea calificării profesionale a controlorilor de calitate;
c)sesizează conducerea unităţii şi organele Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor asupra abaterilor privind calitatea produselor; propune sistarea fabricaţiei şi opreşte livrarea produselor care nu corespund calitativ;
d)organizează şi conduce activitatea laboratorului din unitate destinat verificării calităţii materiilor prime, materialelor, pieselor, subansamblelor şi produselor finite;
e)verifica, la încheierea contractelor economice, parametrii de calitate ai materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, lucrărilor şi prestaţiilor prevăzute în acestea şi le vizează dacă corespund normelor de calitate.
Personalul cu atribuţii de control tehnic al calităţii din ministere şi centrale are obligaţia de a urmări îndeplinirea măsurilor din programele pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor şi de a controla modul de asigurare a calităţii produselor în unităţile subordonate.
Controlul tehnic al calităţii se efectuează asupra materiilor prime, materialelor, pieselor, semifabricatelor, subansamblelor, pe întregul flux de fabricaţie şi la produsele finite, potrivit metodelor, frecvenţei şi cu mijloacele prevăzute în documentaţia tehnica a produsului. Confirmarea calităţii se face prin aplicarea vizei de control pe produse sau pe documentele de însoţire a acestora pe fluxul de fabricaţie şi în final.
Raportarea ca producţie marfa a produselor respinse la controlul calităţii este interzisă.
Unităţile beneficiare sînt obligate sa verifice calitatea executării utilajelor tehnologice, instalaţiilor şi altor produse de complexitate tehnica ridicată, pe faze de fabricaţie şi în final, sa semnalizeze eventualele deficiente de calitate şi sa participe la stabilirea măsurilor necesare pentru remedierea lor.
În cazul instalaţiilor complexe, operaţiile de control vor putea fi efectuate şi de către unităţi de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, pe bază de contracte încheiate cu unitatea beneficiara.
Pentru anumite produse, în special maşini şi utilaje cu un grad ridicat de complexitate, operaţiile de control se vor efectua, pe bază de contracte încheiate cu unitatea beneficiara, de către unităţi specializate prin profilul lor de activitate în exploatarea unor asemenea produse.
Pentru produsele destinate exportului, întreprinderile de comerţ exterior vor efectua controlul calităţii cu organe specializate de control, pe bază de contract, conform legii.
Produsele se livreaza numai însoţite de certificate de calitate, de garanţie, buletine de analiza sau alte documente de certificare a calităţii emise de unităţile producătoare şi de bazele de aprovizionare tehnico-materială, sub semnatura conducătorului unităţii şi şefului compartimentului de control. În cazul în care conducătorul unităţii sau şeful compartimentului de control deleagă altor persoane dreptul de a semna documentul de certificare, răspund împreună cu acestea.
Conţinutul şi forma documentelor de certificare a calităţii se stabilesc de organul central al unităţii producătoare cu acordul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor.
Confirmarea calităţii produselor vîndute populaţiei se face prin certificate de garanţie, în cazul produselor de folosinţă îndelungată sau prin documentele de certificare a calităţii, elaborate de producător, la livrarea cu ridicată către unitatea de comerţ, în cazul celorlalte produse.
Pentru stimularea fabricării de produse de calitate superioară, cu un grad înalt de competitivitate, se instituie marca de calitate.
Marca de calitate este un simbol care se aplică pe produse, prin care se atesta de producător ca acestea au caracteristici la nivelul celor mai bune performanţe realizate în ţara şi pe plan mondial.
Dreptul de aplicare a marcii de calitate se stabileşte prin certificatul de marca eliberat de Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor.
Nomenclatorul produselor la care se aplică marca de calitate se aproba prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială.
Unitatea care aplica pe produse simbolul marcii de calitate răspunde de îndeplinirea de către aceste produse a caracteristicilor din certificatul de marca.
Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor, ministerele şi celelalte organe centrale vor controla respectarea de către unităţi a cerinţelor legale privind aplicarea marcii de calitate.
În cazul în care produsele nu se încadrează în prevederile certificatului de marca sau performanţele lor tehnico-economice sînt inferioare celor realizate pe plan mondial, inspectoratul va retrage unităţii producătoare dreptul de aplicare a marcii de calitate.
Acordarea şi retragerea marcii de calitate se fac potrivit legii.
Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor înfăptuieşte, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale, politica partidului şi statului în domeniul calităţii şi al controlului tehnic de calitate al produselor şi exercită următoarele atribuţii principale:
a)asigura, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale sau locale, organizarea şi executarea controlului calităţii produselor, elaborarea şi îndeplinirea programelor pentru îmbunătăţirea calităţii, stabilirea şi realizarea indicatorilor de calitate ce se includ în planurile cincinale şi anuale;
b)controlează activitatea de asigurare a calităţii produselor, efectuează operaţii de control cu personal propriu, iniţiază acţiuni pentru ridicarea calificării profesionale a personalului de control tehnic al calităţii din unităţi;
c)îndrumă şi controlează elaborarea programelor tehnologice de control al calităţii produselor, promovează folosirea metodelor moderne de control;
d)controlează, în condiţiile prevăzute de lege, activitatea de asigurare a calităţii mărfurilor din import;
e)interzice livrarea produselor care nu corespund din punct de vedere calitativ şi stabileşte măsuri pentru eliminarea deficienţelor de calitate şi pentru recuperarea pagubelor de la persoanele vinovate, sesizind despre aceasta organele bancare;
f)elaborează normative privind controlul tehnic al calităţii produselor; autoriza, îndrumă şi controlează activitatea laboratoarelor care executa masurari, încercări şi analize pentru verificarea calităţii produselor;
g)organizează, împreună cu conducerile unităţilor, cu comisiile pentru calitate şi cu organizaţiile sindicale şi de tineret, dezbaterea la locurile de muncă a cazurilor de abateri de la normele de calitate.
Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor dispuse, cu încunoştinţarea prealabilă a organelor centrale sau locale de resort, oprirea fabricaţiei în cazul în care:
a)au fost introduse în fabricaţie produse neomologate în condiţiile legii;
b)produsul nu întruneşte parametrii de calitate şi fiabilitate aprobaţi la omologare;
c)creşte sistematic volumul rebuturilor şi al operaţiilor de remediere;
d)lipseşte aparatura de măsura şi control sau aceasta funcţionează necorespunzător;
e)persista deficiente grave în fabricaţie şi în controlul tehnic de calitate şi metrologie.
De asemenea, interzice trecerea la fabricaţie de serie a produselor noi în cazul cînd constata că nu au fost realizate prevederile programului tehnologic de control al calităţii produsului.
Măsurile prevăzute la alin. 1 şi 2 se înscriu în registrul unic de control al unităţii.
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele industriale şi întreprinderile sînt obligate să aplice măsuri operative pentru eliminarea cauzelor care au determinat oprirea sau interzicerea fabricaţiei şi sa stabilească răspunderea persoanelor vinovate.
Inspectorii pentru controlul calităţii produselor răspund potrivit legii pentru:
a)neefectuarea verificărilor care intră în sarcina lor;
b)înscrierea în documentele de control a unor constatări care nu corespund realităţii;
c)nesemnalarea încălcării dispoziţiilor legale în vigoare constatată cu ocazia controlului sau neluarea la timp, în condiţiile prevăzute de lege, a măsurilor care se impun pentru asigurarea calităţii produselor.
Unităţile prestatoare de servicii sînt obligate să asigure ca lucrările executate sa corespundă parametrilor de calitate prevăzuţi în norme tehnice, normative sau contracte, necesităţilor şi preferintelor şi sa întrunească următoarele condiţii de baza la principalele grupe de prestaţii:
a)pentru reparaţii şi alte lucrări de întreţinere la clădiri: rezistenta şi durabilitate în timp, izolatie hidrofonica şi termica, etanseitate, aspect corespunzător;
b)pentru reparaţii la instalaţii de încălzire, apa, gaze, electricitate şi alte lucrări aferente: restabilirea în termenul normat a functionalitatii, securităţii, siguranţei şi continuităţii în exploatare;
c)pentru confecţii la comanda şi reconditionari de îmbrăcăminte, încălţăminte şi marochinarie: executarea tuturor operaţiunilor prevăzute în normativele tehnice de calitate, folosirea materialelor auxiliare în concordanta cu materia prima de baza, care să asigure rezistenta la purtare, aspectul estetic, finisajul superior, respectarea modelului şi a altor condiţii convenite cu beneficiarii;
d)pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii la autoturisme, frigidere, televizoare şi alte bunuri de folosinţă îndelungată şi gospodăreşti: asigurarea condiţiilor de funcţionare şi siguranţa la parametrii normati;
e)pentru operaţiile efectuate de spălătorii, curatatorii şi vopsitorii: asigurarea formei, culorii, esteticii şi condiţiilor de igiena a obiectului.
Normele tehnice de calitate pentru lucrările de reparaţii şi întreţinere a bunurilor de folosinţă îndelungată şi regulile de verificare a acesteia se stabilesc de unitatea prestatoare, împreună cu unitatea producătoare, care sînt obligate să asigure documentaţia tehnica, piese de schimb, precum şi specializarea personalului. Aceste norme se aproba de organele centrale sau locale coordonatoare ale unităţilor în cauza, cu acordul Consiliului de coordonare a producţiei bunurilor de larg consum.
Pentru celelalte categorii de prestaţii, condiţiile de calitate şi regulile de verificare se prevăd în normative, aprobate de organele în subordinea cărora funcţionează unităţile prestatoare de servicii, cu acordul inspecţiilor de specialitate sau, după caz, al Inspectoratului General de Stat pentru Controlul calităţii Produselor.
La cererea beneficiarilor, condiţiile de calitate se stabilesc şi la contractarea prestaţiei.
Pentru lucrările realizate în cadrul prestaţiilor de servicii, unităţile garantează, potrivit legii, calitatea acestora şi sînt obligate să efectueze remedierile reclamate în cadrul termenului de garanţie, în mod gratuit.
Certificarea calităţii şi termenele de garanţie vor fi înscrise pe documentele de plată.
Unităţile sînt obligate ca, la cererea, reclamaţia sau sesizarea cumparatorilor, să execute reparaţia, întreţinerea sau revizia periodică, la timp şi de buna calitate, a produselor vîndute prin unităţile comerciale.
Muncitorii unităţilor prestatoare de servicii au datoria să execute operaţiile conform prevederilor din normative, contracte sau comenzi, sa verifice calitatea lucrărilor, să-şi imbunatateasca continuu cunoştinţele profesionale şi sa participe activ la acţiunile organizate pentru ridicarea calităţii serviciilor.
Personalul unităţilor prestatoare de servicii trebuie să aibă o comportare civilizata, demna, respectuoasa şi corecta, sa manifeste solicitudine în relaţia cu populaţia.
Conducătorii unităţilor prestatoare de servicii, inginerii, tehnicienii şi maiştri răspund de organizarea muncii, de aprovizionarea ritmica cu materiale şi piese de schimb, de buna funcţionare a utilajelor şi instalaţiilor şi de prestarea serviciilor, cu respectarea condiţiilor de calitate prevăzute în normative, contracte şi comenzi.
Prevederile art. 42-45 privind organizarea şi atribuţiile personalului de control tehnic al calităţii se aplică în mod corespunzător şi în activitatea de control tehnic al calităţii prestărilor de servicii.
Controlul tehnic al calităţii prestaţiilor se efectuează potrivit metodelor şi cu mijloacele stabilite prin normele tehnice şi normativele prevăzute la art. 57.
Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare, cooperatia mestesugareasca şi cooperatia de consum vor lua măsuri pentru satisfacerea în condiţii de calitate superioară a cerinţelor populaţiei în domeniul prestărilor de servicii, prin organizarea de unităţi specializate, fixe şi mobile, lărgirea şi modernizarea reţelei, atît în localităţile urbane, cît şi în cele rurale.
În acest scop, organele prevăzute la alin. 1, cu sprijinul Consiliului pentru coordonarea şi îndrumarea activităţii de aprovizionare şi prestări de servicii către populaţie, vor întocmi nomenclatoare de servicii şi vor acţiona pentru îmbunătăţirea lor periodică, astfel încît să asigure modernizarea şi diversificarea serviciilor de toate categoriile, extinderea serviciilor pentru uşurarea muncii casnice, reducerea duratelor de prestare a acestora, economisirea timpului cetăţenilor.
În activitatea de transporturi, posta şi telecomunicaţii, comerţ, turism şi alimentaţie publică asigurarea şi controlul calităţii prestaţiilor se realizează potrivit reglementărilor specifice acestora.
Controlul calităţii serviciilor se exercită de organele de control specializate, de persoane împuternicite în acest scop de către conducătorii unităţilor economice şi de personalul cu atribuţii de control din ministere şi celelalte organe centrale sau locale coordonatoare.
Personalul unităţilor socialiste răspunde material, potrivit legii, pentru orice paguba provocată ca urmare a livrării sau receptionarii de produse cu deficiente de calitate.
Costul remedierilor şi bonificatiilor plătite clienţilor externi, precum şi costurile remedierilor pentru produsele destinate beneficiarilor interni, în vederea stingerii reclamatiilor privind calitatea, se vor evidenţia separat, conducătorii unităţilor fiind obligaţi să asigure recuperarea lor de la persoanele vinovate.
Şeful compartimentului de control tehnic al calităţii răspunde material, împreună cu directorul unităţii, pentru oricare paguba produsă ca urmare a livrării de produse sau executării de lucrări cu deficiente de calitate.
Personalul ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale şi inspectorii din cadrul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor răspund material pentru admiterea expedierii unor produse cu deficiente de calitate, în măsura în care au contribuit la producerea pagubei sau, după caz, proporţional cu retributia tarifara de încadrare a persoanelor vinovate.
Persoanele încadrate în munca răspund, în condiţiile prezentei legi, pentru pagubele cauzate de încălcarea, din vina lor, a normelor de calitate, prin provocarea de rebuturi sau parţiale ori de produse declasate.
Rebut definitiv se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte şi nu poate fi utilizat decît, eventual, ca materie prima sau ca material pentru producerea altor bunuri.
Prin rebut parţial se înţelege produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte şi care, supus unor operaţii de remediere, eficiente sub aspect economic, devine un produs corespunzător sau poate fi valorificat ca produs declasat.
Produs declasat se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar poate fi valorificat, potrivit normelor legale, la preţ redus.
În sensul prezentului articol, prin produse se înţeleg semifabricatele, piesele, subansamblele şi produsele finite.
Prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială se vor stabili limitele maxime de pierderi tehnologice pentru produsele specifice ramurii, precum şi criteriile de defalcare a acestora pe unităţi, de către ministerele şi organele centrale coordonatoare.
În înţelesul prezentei legi, produsele ale căror defecte de calitate sînt inerente tehnologiei utilizate constituie pierderi tehnologice.
Pe măsura modificării factorilor specifici, ministerele şi celelalte organe centrale coordonatoare sînt obligate sa reducă limitele maxime stabilite potrivit alin. 1.
Conducătorii unităţilor economice, personalul de execuţie şi personalul cu atribuţii de control al calităţii, răspund material integral pentru pagubele cauzate din vina lor, prin provocarea de rebuturi sau produse declasate, ca urmare a încălcării atribuţiilor ce le revin potrivit legii şi regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţii.
Muncitorii care prin nerespectarea disciplinei de producţie sau tehnologice au provocat, din vina lor, rebuturi sau produse declasate nu vor fi retribuiţi pentru munca prestată la operatia care a determinat rebutul sau produsul declasat, chiar dacă acesta se încadrează în limitele maxime admisibile stabilite în conformitate cu art. 70.
Maistrul sau conducătorul direct al procesului de producţie care a constatat rebutul ori produsul declasat şi a stabilit persoana vinovata de provocarea acestuia nu va înscrie în bonul de lucru valoarea manoperei ce i s-ar fi cuvenit, în cazul muncitorilor care lucrează în acord sau va scădea din foaia de pontaj timpul aferent operaţiei, în cazul muncitorilor retribuiţi în regie.
Muncitorii răspund material integral pentru pagubele cauzate din vina lor prin provocarea de rebuturi sau produse declasate peste limitele maxime admisibile, stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 70.
Răspunderea materială se stabileşte la propunerea maiştrilor ori a celorlalţi conducatori direcţi ai procesului de producţie, care au constatat rebutul sau produsul declasat şi persoana care le-a provocat.
În situaţia în care rebutul sau produsul declasat a fost cauzat de mai multe persoane, răspunderea fiecăreia se stabileşte tinindu-se seama de măsura în care a contribuit la provocarea pagubei.
Dacă nu poate fi determinata măsura în care fiecare persoana a contribuit la provocarea rebutului sau produsului declasat, partea din valoarea totală a pagubei, astfel cauzată, de care urmează sa răspundă fiecare, se stabileşte proporţional cu retributia tarifara de încadrare a fiecăruia, de la data constatării pagubei.
Evaluarea pagubelor cauzate prin rebuturi sau produse declasate se face după cum urmează:
a)dacă rebutul parţial poate fi remediat pentru a corespunde prescripţiilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, se iau în calcul cheltuielile efectuate în acest scop;
b)dacă produsul declasat poate fi valorificat, potrivit dispoziţiilor legale, la un preţ redus, se ia în calcul diferenţa dintre preţul produsului corespunzător calitativ şi preţul ce se obţine prin valorificare;
c)dacă rebutul parţial supus unor operaţii de remediere poate fi valorificat ca produs declasat, la cheltuielile prevăzute la lit. a) se adauga diferenţa de preţ calculată potrivit prevederilor de la lit. b);
d)dacă rebutul definitiv poate fi valorificat ca materie prima sau material pentru producerea altor bunuri, se ia în calcul diferenţa de preţ dintre costurile de producţie ale produsului rebutat şi preţul materiei prime sau materialului pe care l-a înlocuit;
e)dacă rebutul definitiv nu poate fi valorificat nici ca materie prima, se iau în calcul costurile de producţie ale produsului rebutat.
În aplicarea prevederilor art. 75 lit b) şi c) se ia în calcul preţul cu amănuntul legal stabilit pentru produsele corespunzătoare calitativ.
În cazul produselor care nu au preţ cu amănuntul legal stabilit, dar au preţ de livrare, se ia în calcul acest preţ, la care se aplică coeficientul de 1,05. Dacă preţul de livrare este egal cu preţul de producţie, coeficientul este de 1,25.
În cazul răspunderii penale, evaluarea pagubei se va face adaugindu-se la suma stabilită potrivit prevederilor alin. 1 şi 2 şi ale art. 75, foloasele nerealizate de unitate. Dacă suma astfel calculată nu acoperă costurile de producţie ale bunurilor respective, se vor lua în calcul aceste costuri.
Răspunderea materială pentru provocarea de rebuturi sau produse declasate se stabileşte prin decizie de imputare sau angajament de plată, în condiţiile prevăzute de Codul muncii.
Răspunderea pentru provocarea de rebuturi sau produse declasate nu atrage şi aplicarea, pentru aceleaşi fapte, a diminuării retributiei potrivit legii retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii.
Încălcarea normelor privind calitatea produselor şi serviciilor atrage obligarea persoanelor vinovate la plata despăgubirilor stabilite potrivit legii.
Încălcarea cu intenţie sau din culpa a normelor privind calitatea produselor şi serviciilor, care fapta constituie infracţiune, se pedepseşte potrivit legii penale.
Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi şi se sancţionează cu amendă:
I. De la 3.000 la 6.000 următoarele fapte:
a)livrarea de produse respinse sau sustrase controlului tehnic de calitate;
b)neorganizarea pe fluxul de fabricaţie a punctelor de control fixe şi mobile, precum şi a controlului final;
c)neasigurarea aparaturii de măsura şi control, a standurilor de probe şi platformelor de montaj, a documentaţiei tehnice normative, de execuţie şi control;
d)elaborarea, avizarea şi aprobarea de documentaţii tehnice care nu cuprind tehnologiile de control şi condiţiile necesare efectuării acestuia;
e)neanalizarea cauzelor care generează produse de calitate necorespunzătoare şi neluarea măsurilor pentru eliminarea acestora, precum şi nerespectarea termenelor de aplicare a măsurilor stabilite.
II. De la 1.000 la 3.000 lei următoarele fapte:
f)neînscrierea în contracte a parametrilor de calitate şi a metodelor de verificare a acesteia;
g)neefectuarea recepţiei produselor de către beneficiari sau a recepţiei la furnizor, pe faze de fabricaţie şi în final, potrivit prevederilor din contract;
h)introducerea în fabricaţie a unor componente ori subansamble fără aplicarea vizei controlului tehnic de calitate sau fără documente de însoţire confirmate de acesta;
i)nerespectarea documentaţiei de execuţie sau a metodologiei de control;
j)neasigurarea condiţiilor pentru menţinerea integrităţii şi calităţii produselor;
k)împiedicarea sub orice formă a organelor de control de a-şi exercită atribuţiile prevăzute de lege.
III. De la 500 la 1.000 lei următoarele fapte:
l)livrarea sau recepţia de produse fără certificat de calitate, precum şi livrarea produselor fără carte tehnica sau fără aplicarea pe ambalaj, în condiţiile legii, a datei de fabricaţie şi a duratei de utilizare sau a datei de valabilitate;
m)certificarea calităţii printr-o atestare neconforma prevederilor din standarde, norme tehnice sau contracte;
n)efectuarea necorespunzătoare a probelor, analizelor sau a încercărilor de calitate; păstrarea contraprobelor în alte condiţii decît cele prevăzute în documentaţiile tehnice;
o)nerespectarea normelor de calitate în executarea prestaţiilor de servicii;
p)nementionarea pe documentele de plată, în cadrul prestaţiilor de servicii, a datelor privind garanţia lucrărilor.
Faptele prevăzute în prezentul articol constituie contravenţii dacă nu au fost comise în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni.
Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 81 lit. a) - n), precum şi aplicarea sancţiunilor, se fac de către:
a)inspectorii şefi şi inspectorii şefi adjuncţi din cadrul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor, pentru contravenţiile săvîrşite de către personalul ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, centralelor şi unităţilor economice;
b)inspectorii şefi şi adjunctii lor din inspectoratele judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru controlul calităţii produselor şi inspectorii din cadrul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor, pentru contravenţiile săvîrşite de personalul unităţilor economice, cu excepţia directorilor generali ai centralelor industriale;
c)inspectorii din inspectoratele judeţene şi al municipiului Bucureşti, pentru contravenţiile săvîrşite de personalul unităţilor economice, cu excepţia directorilor generali, directorilor, inginerilor şefi şi contabililor şefi.
Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 81 lit. o) şi p) şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul cu atribuţii de control din cadrul inspecţiilor specializate, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi de personalul ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, care au în subordine unităţi prestatoare de servicii sau coordonează activitatea de prestaţii de servicii, împuternicit de conducătorii acestora.
Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 81 şi aplicarea sancţiunilor se prescriu în termen de un an de la data săvîrşirii faptei. În cazul utilajelor şi instalaţiilor tehnologice, termenul de prescripţie este de 2 ani.
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia. Plîngerea, însoţită de copie de pe procesul-verbal, se depune la organul din care face parte agentul constatator.
În măsura în care prezenta lege nu dispune, contravenţiilor prevăzute la art. 81 le sînt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
Încălcarea normelor privind calitatea produselor şi serviciilor atrage şi aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute în Codul muncii.
În cazul aprobării unei derogări de la parametrii de calitate, cu încălcarea prevederilor art. 24, se va aplica persoanei vinovate sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Dispoziţiile legii de faţa se aplică şi organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti.
Prezenta lege intră în vigoare la 30 zile de la publicare.
Pe data intrării în vigoare se abroga Legea nr. 2/1970 privind asigurarea şi controlul calităţii produselor, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 28 martie 1970, Decretul nr. 282/1973 privind certificarea calităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 71 din 17 mai 1973, şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2502/1969 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind condiţiile calitative prevăzute pentru produsele din import şi export, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 159 din 31 decembrie 1969.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.