Decizie nr. 156 din 18 martie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Florica Luminiţa Zaharia în Dosarul nr. 2.158/87/2013 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 823D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.158/87/2013, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Florica Luminiţa Zaharia în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a indemnizaţiei potrivit Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi art. 115 din Constituţie.

În acest sens, arată, în primul rând, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată fără respectarea prevederilor art. 2 din Legea nr. 127/2012 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, adică până la începerea sesiunii de toamnă a Parlamentului. Or, la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, efectele Legii nr. 127/2012 erau încetate.

În al doilea rând, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost emisă cu încălcarea art. 4 din Legea nr. 52/2003, întrucât proiectul de ordonanţă a fost publicat pe site-ul www.mfinante.ro la data de 12 decembrie 2012, în vederea dezbaterii publice. La aceeaşi dată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată, cu motivarea că prevederile acesteia vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă, extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, invocându-se legalitatea actului normativ potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 52/2003.

Precizează că starea de urgenţă invocată de Ministerul de Finanţe nu a fost reglementată legal, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999. Procedura de instituire a unei situaţii de urgenţă este clar reglementată de art. 10 şi următoarele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, care prevede că starea de urgenţă se instituie de Preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul ministru şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al Românei.

Or, în condiţiile în care proiectul de ordonanţă de urgenţă nu se încadrează în prevederile art. 5 din Legea nr. 52/2003, consideră că procedura legală de participare la procesul de elaborare a actelor normative, potrivit căreia în toate cazurile trebuie să se organizeze dezbateri publice, nu a fost respectată.

În final, arată că neplata în anul 2013 a indemnizaţiei cuvenite potrivit Legii nr. 341/2004 constituie un abuz.

Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 este constituţională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 sunt constituţionale. În acest sens, arată, în esenţă, că, raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia determinării cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, în preambulul şi nota de fundamentare ale ordonanţei de urgenţă existenţa unei situaţii extraordinare şi urgenţa emiterii actului normativ criticat sunt motivate de Guvern prin trei elemente independente de voinţa sa, şi anume: riscul ca la 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern învestit în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012; încetarea aplicabilităţii, la data de 31 decembrie 2012, a măsurilor financiare în domeniul bugetar instituite prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar; neadoptarea măsurilor şi pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilităţii finanţelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut.

Totodată, menţionează că proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost înregistrată la Senat, pentru dezbatere, cu nr. b409 din data de 13 decembrie 2012 (Adresa nr. E 169/13-12-2012) şi a fost prezentat în Biroul permanent cu nr. 436 din 21 decembrie 2012, fiind adoptat de Senat în 11 martie 2013.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012.

Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2013, însă, cu toate acestea, continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), urmează a se analiza constituţionalitatea acestora.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 privind universalitatea şi ale art. 115 privind delegarea legislativă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, criticate prin raportare la art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, statuând următoarele:

1.Prin art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 legiuitorul delegat dispune că anumite prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Prin Legea nr. 283/2011 s-a urmărit nu doar aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 care modifică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008, dar şi completarea măsurilor financiare dispuse prin aceste acte normative în sensul adaptării acestora la condiţiile economice marcate de traversarea unei perioade de criză, atât la nivel naţional, cât şi mondial, şi de imperativul reechilibrării situaţiei economice a ţării, care impune, între altele, reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate plăţii unor drepturi băneşti.

La aceste condiţii se circumscriu şi prevederile criticate în cauza de faţă, care nu fac altceva decât să prelungească şi pentru anul 2013 aplicarea măsurilor instituite deja prin actele normative menţionate şi care, la rândul lor, au constituit obiect al controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013, prin care instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiate, criticile de neconstituţionalitate formulate.

2.În preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 se arată că aceasta a fost adoptată avându-se în vedere încetarea aplicabilităţii, la data de 31 decembrie 2012, a măsurilor financiare în domeniul bugetar instituite prin Legea nr. 283/2011 şi faptul că există riscul ca la 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern învestit în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012. Or, neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilităţii finanţelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut.

Totodată, Curtea observă că prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, instanţa de contencios constituţional a reliefat necesitatea creării unul echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50).

Având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49), Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie apare ca neîntemeiată.

3.Referitor la susţinerea potrivit căreia nu se respectă cerinţa prevăzută de dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (5), din analiza procesului legislativ, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern în data de 12 decembrie 2012, înregistrată la Senat pentru dezbatere, ca primă Cameră, cu nr. Bp409 din data de 13 decembrie 2012 (Adresa nr. E 169/13.12.2012), şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. Aşadar, Curtea a reţinut că au fost îndeplinite condiţiile privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă.

De altfel, cele statuate la art. 115 alin. (5) din Constituţie nu sunt în sensul că ordonanţa de urgenţă ar putea să intre în vigoare, deci să producă efecte juridice, numai după ce a parcurs dezbaterea parlamentară, ci condiţia este să fie depusă la Camera competentă spre dezbatere şi să fie publicată în Monitorul Oficial al României.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Cu privire la critica referitoare la inexistenţa unei abilitări a Guvernului de a adopta ordonanţa criticată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 115 din Constituţie, cu denumirea marginală "Delegarea legislativă", regimul celor două categorii de ordonanţe ale Guvernului este diferit, după cum urmează:

–ordonanţele emise pe baza unei legi de abilitare sunt reglementate de alin. (1)-(3) ale art. 115 şi se pot adopta doar în domeniile stabilite prin legea de abilitare şi până la împlinirea termenului de abilitare;

–ordonanţele de urgenţă sunt reglementate de alin. (4)-(6) ale art. 115 şi pot fi emise numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

Referitor la critica privind inexistenţa unei stări de urgenţă, astfel cum este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 453/2004, Curtea reţine că nici aceasta nu este întemeiată, de vreme ce autorul excepţiei porneşte de la o ipoteză greşită, şi anume că pentru aplicarea restrângerii exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi prevăzute de art. 53 din Constituţie ar fi trebuit declarată starea de urgenţă sau de asediu, instituţii prevăzute la art. 93 - "Măsuri excepţionale" din Constituţie. Or, chiar dacă instituirea stării de urgenţă sau asediu poate avea drept consecinţă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, sfera de aplicare a art. 53 nu se circumscrie numai situaţiilor prevăzute de art. 93 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florica Luminiţa Zaharia în Dosarul nr. 2.158/87/2013 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean