Decizie nr. 679 din 5 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Lorion" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 3.192/40/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curţii că la dosarul cauzei partea Consiliul Judeţean Botoşani a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.192/40/2008, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Lorion" - S.R.L. din Botoşani într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă normele constituţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie, dreptul de apărare şi dreptul la folosirea căilor de atac, întrucât, pe de o parte, reglementează o singură cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi, pe de altă parte, deoarece instituie o procedură sumară şi urgentă atât pentru judecarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, cât şi pentru judecarea recursului împotriva deciziei de suspendare a acestei executări. Precizează că termenele extrem de scurte şi procedura sumară de judecată nu permit administrarea în condiţii de legalitate a probatoriului şi nu dau posibilitatea adoptării unei strategii de apărare eficiente.

Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 14: "Suspendarea executării actului

(1)În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.

(2)Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.

(3)Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4)Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5)În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6)Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.

(7)Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.";

–Art. 17: "Judecarea cererilor

(1)Cererile adresate instanţei se judecă de urgenţă şi cu precădere în şedinţă publică, în completul stabilit de lege.

(2)Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepţia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.

(3)Hotărârile se redactează şi se motivează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.";

–Art. 20: "Recursul

(1)Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

(2)Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă.

(3)În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă.";

–Art. 21: "Căile extraordinare de atac

(1)Împotriva soluţiilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.

(2)Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare."

În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 24 - "Dreptul la apărare" şi art. 129 - "Folosirea căilor de atac".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 594 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, a statuat, cu privire la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, că urgenţa cu care se soluţionează cererea de suspendare a executării actului administrativ este impusă tocmai de necesitatea evitării eventualei produceri a unor consecinţe negative ale suspendării executării actului. În plus, fiind citate, părţile îşi pot face apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin avocat, şi pot propune probele pe care le apreciază ca fiind utile, astfel încât nu se poate susţine că textul de lege criticat ar nesocoti dispoziţiile constituţionale care garantează dreptul la apărare.

De altfel, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte că "Cererile adresate instanţei se judecă de urgenţă şi cu precădere (...)", de unde rezultă că celeritatea este o caracteristică esenţială a proceselor în materia contenciosului administrativ, care, însă, nu este de natură să afecteze vreunul dintre drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei.

Asupra constituţionalităţii art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008. Cu acel prilej, instanţa de control constituţional a reţinut că prevederile art. 129 din Constituţie "conţin precizarea esenţială potrivit căreia hotărârile instanţelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de părţile interesate, în condiţiile legii. În plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect. De aici se desprinde concluzia că nimic nu împiedică edictarea unei soluţii legislative ca cea cuprinsă în textul de lege criticat. De altfel, această opţiune a legiuitorului a fost impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, aceasta fiind una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ." Totodată, Curtea a reţinut că dreptul la două grade de jurisdicţie este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai mult decât atât, chiar şi în materie penală pot fi instituite anumite excepţii de la această regulă.

În fine, cu privire la dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, Curtea a statuat că acestea "nu numai că nu împiedică exercitarea liberului acces la justiţie şi folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, instituie un nou caz, suplimentar, pentru exercitarea de către persoanele interesate a acestor drepturi constituţionale" (Decizia nr. 675 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 27 iunie 2008).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţiile şi motivarea deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Lorion" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 3.192/40/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu