Decizie nr. 1.268 din 27 septembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Palade în Dosarul nr. 10.902/86/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 437D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 438D/2011, nr. 439D/2011, nr. 442D/2011-447D/2011, nr. 456D/2011, nr. 558D/2011, nr. 559D/2011 şi nr. 613D/2011-615D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Ileana Grămadă, Viorica Gogea, Valentin Cuciurean, Eugenia Răţoi, Maria Niculiţă, Corneliu Popovici, Viorica Borş, Matilda Georgeta Mucileanu, Melentina Epure, Felicia Butnariu, Didina Balcan, Natalia Harabagiu, Eugenia Burlacu şi Lioara Alexandriuc în dosarele nr. 11.072/86/2010, nr. 11.009/86/2010, nr. 10.910/86/2010, nr. 10.898/86/2010, nr. 10.903/86/2010, nr. 10.899/86/2010, nr. 10.905/86/2010, nr. 10.901/86/2010, nr. 10.912/86/2010, nr. 10.907/86/2010, nr. 10.908/86/2010, nr. 10.911/86/2010, nr. 10.906/86/2010 şi nr. 10.904/86/2010 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 437D/2011-439D/2011, nr. 442D/2011-447D/2011, nr. 456D/2011, nr. 558D/2011, nr. 559D/2011, nr. 613D/2011-615D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 438D/2011, nr. 439D/2011, nr. 442D/2011-447D/2011, nr. 456D/2011, nr. 558D/2011, nr. 559D/2011, nr. 613D/2011-615D/2011 la Dosarul nr. 437D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 10.902/86/2010, nr. 11.072/86/2010, nr. 11.009/86/2010, nr. 10.910/86/2010, nr. 10.898/86/2010, nr. 10.903/86/2010, nr. 10.899/86/2010, nr. 10.905/86/2010 şi nr. 10.901/86/2010, încheierile din 28 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 10.912/86/2010 şi nr. 10.911/86/2010, încheierile din 28 aprilie 2011, pronunţate în dosarele nr. 10.907/86/2010 şi nr. 10.908/86/2010 şi încheierile din 5 mai 2011, pronunţate în dosarele nr. 10.906/86/2010 şi nr. 10.904/86/2010, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia a fost ridicată de Maria Palade, Ileana Grămadă, Viorica Gogea, Valentin Cuciurean, Eugenia Răţoi, Maria Niculiţă, Corneliu Popovici, Viorica Borş, Matilda Georgeta Mucileanu, Melentina Epure, Felicia Butnariu, Didina Balcan, Natalia Harabagiu, Eugenia Burlacu şi Lioara Alexandriuc cu prilejul soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că înlăturarea pensiei de serviciu de care se bucura personalul auxiliar din justiţie este contrară dispoziţiilor constituţionale care garantează şi ocrotesc dreptul de proprietate privată, precum şi celor referitoare la dreptul la pensie. În acest sens, arată că pensia reprezintă un "bun" în sensul stabilit prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, bucurându-se de protecţia art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi un drept câştigat, întrucât a fost legal stabilit prin decizia de pensionare şi nu a fost supus niciunei condiţionări de ordin financiar. Astfel, se aduce atingere principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, dar şi dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece instituie norme mai favorabile sub aspectul condiţiilor de recalculare a pensiei pentru militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor în raport cu celelalte categorii de persoane ale căror pensii sunt supuse recalculării. Afectarea cuantumului pensiilor deja stabilite este contrară şi celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 375/2005 şi Decizia nr. 57/2006, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, încălcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea, fiind afectate drepturi dobândite prin hotărâri judecătoreşti, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil. În plus, arată că Legea nr. 19/2000 prevede dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul pensiei mai favorabil în cazul recalculării pensiei, drept confirmat de altfel şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, cu prilejul recalculării pensiilor speciale, nu s-a ţinut cont de acest principiu. În sfârşit, susţine că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu au fost abrogate expres reglementările anterioare referitoare la pensiile speciale, nu au fost respectate normele privind fundamentarea actului normativ şi nu a fost avut în vedere impactul socio-economic.

Tribunalul Suceava - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a)pensiile militare de stat;

b)pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;

c)pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

d)pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;

e)pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;

f)pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;

g)pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;

h)pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";

–Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";

–Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

–Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a)într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b);

b)într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2)Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

–Art. 7: "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Pensiilor prevăzute la art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii."

Autorii excepţiei consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) - (5) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind dreptul la pensie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 privind contribuţiile financiare, art. 135 referitor la economie şi art. 136 privind proprietatea. De asemenea, invocă încălcarea art. 11 şi art. 20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 6 paragraful 1, art. 14 şi art. 15 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii referitoare la dreptul la un proces echitabil, interzicerea discriminării şi derogarea în caz de urgenţă, art. 1 din primul Protocol la Convenţia amintită, referitor la dreptul de proprietate, şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie, cu privire la interzicerea discriminării, precum şi dispoziţiile art. 23 din Cartea Socială Europeană revizuită privitor la dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială. Totodată, este menţionată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 26 noiembrie 2002 pronunţată în Cauza Buchen contra Cehiei, Hotărârea din 16 septembire 1996 pronunţată în Cauza Gaygusuz contra Austriei, Hotărârea din 18 februarie 2009 pronunţată în Cauza Andrejeva contra Letoniei, Hotărârea din 12 aprilie 2006 pronunţată în Cauza Muller contra Austriei ş.a. Totodată este invocată încălcarea art. 148 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în regimurile profesionale de securitate socială, ale Directivei nr. 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 pentru modificarea Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că unele dintre criticile formulate în prezenta cauză au mai fost supuse analizei instanţei de contencios constituţional. Astfel, pronunţându-se asupra conformităţii Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate privată, dreptul la pensie şi principiul neretroactivităţii legii civile, Curtea, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţă, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru aceleaşi raţiuni, circumscrise noţiunii de "drept câştigat" în ceea ce priveşte pensiile speciale, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat ori a dreptului la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa unui tratament juridic diferenţiat între diversele categorii socio-profesionale, de natură să creeze o situaţie privilegiată militarilor, precum şi poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, Curtea reţine că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 119/2010 prevede că "Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare". Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că "În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective".

Din contră, pentru celelalte categorii socio-profesionale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 119/2010, art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare."

Art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, stabilea în acest sens că "Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3".

Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2010 prevedea, ca regulă generală, un stagiu complet de cotizare de 25 de ani pentru femei, respectiv 30 de ani pentru bărbaţi, stagiu care creştea până la 30 de ani, respectiv 35 de ani pentru bărbaţi, până în anul 2015.

De asemenea, art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 stabilea că "În condiţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă".

Curtea constată că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Însă, având în vedere incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, aflate în strânsă legătură cu obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, urmează a se raporta şi la aceste dispoziţii de lege în contextul analizei art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010.

Din examinarea textelor de lege aplicabile în vederea recalculării pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pe de o parte, şi a textelor aplicabile recalculării celorlalte categorii de pensii menţionate de art. 1 din Legea nr. 119/2010, de cealaltă parte, reiese voinţa legiuitorului de a crea un regim juridic distinct între categoriile de pensii comparate, regim ce tinde să creeze condiţii mai favorabile privind recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din legea amintită.

Aşa fiind, urmează ca instanţa de contencios constituţional să analizeze dacă o astfel de diferenţă de tratament juridic are semnificaţia încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

În vederea acestui demers, trebuie amintit că, potrivit celor statuate în mod constant în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, art. 16 alin. (1) din Constituţie impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii obiectiv identice. Împrejurări diferite, care plasează diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justifică însă, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi.

În situaţia actului normativ analizat, obiectivul este acela de a transforma anumite tipuri speciale, preferenţiale de pensii, în al căror cuantum se regăsea o semnificativă componentă necontributivă, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivităţii.

Din această perspectivă, Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii supuse acestui proces, componenta necontributivă a pensiei speciale fiind deopotrivă eliminată pentru toate categoriile de pensii menţionate în art. 1.

Ceea ce diferă sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculează punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite.

Curtea observă că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socio-profesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări. În acest sens, pot fi amintite persoanele care au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite ori speciale de muncă şi care beneficiază de vârste de pensionare şi stagii de cotizare mai reduse. Factorul determinant în instituirea tratamentului juridic diferenţiat îl constituie condiţiile specifice în care aceste categorii socio-profesionale şi-au desfăşurat activitatea.

În ceea ce priveşte persoanele care se încadrează în ipoteza dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, o relevanţă deosebită o au considerentele Deciziei nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care Curtea, analizând din perspectiva criticii raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie prevederile Legii privind sistemul unitar de pensii publice, arăta că dispoziţiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale sub aspectul acordării dreptului la pensie sunt justificate de "natura activităţii desfăşurate, care creează condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală şi chiar de ameninţare a vieţii".

Curtea apreciază că aceleaşi raţiuni impun şi în prezenta cauză respingerea ca neîntemeiată a criticilor raportate la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, categoriile socioprofesionale comparate aflându-se în situaţii obiectiv diferite, care justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat.

Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reţine că un asemenea drept a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. Se impune a fi amintite, în acest context, cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: "Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanţa dreptului la pensie.

Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivităţii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume să menţină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecţie a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţă legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei."

Din această perspectivă, este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situaţii între prevederile Legii nr. 19/2000 şi dispoziţiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificaţia unei încălcări a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor ori a principiului neretroactivităţii legii civile.

În ceea ce priveşte argumentele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva existenţei unei neconcordanţe între dispoziţiile Legii nr. 119/2010 şi prevederile Legii nr. 24/2010 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a pronunţat şi cu privire la aceste critici de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 871/2010 a arătat că legiuitorul a menţinut într-adevăr în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale, întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi.

De asemenea, Curtea apreciază că sunt lipsite de temeinicie şi susţinerile referitoare la inexistenţa unei fundamentări a Legii nr. 119/2010, elaborarea actului normativ fiind însoţită de o expunere de motive în care sunt prezentate motivul emiterii actului normativ, impactul socio-economic, impactul financiar, efectele actului normativ asupra legislaţiei în vigoare şi consultările efectuate în vederea elaborării legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Palade, Ileana Grămadă, Viorica Gogea, Valentin Cuciurean, Eugenia Răţoi, Maria Niculiţă, Corneliu Popovici, Viorica Borş, Matilda Georgeta Mucileanu, Melentina Epure, Felicia Butnariu, Didina Balcan, Natalia Harabagiu, Eugenia Burlacu şi Lioara Alexandriuc în dosarele nr. 10.902/86/2010, nr. 11.072/86/2010, nr. 11.009/86/2010, nr. 10.910/86/2010, nr. 10.898/86/2010, nr. 10.903/86/2010, nr. 10.899/86/2010, nr. 10.905/86/2010, nr. 10.901/86/2010, nr. 10.912/86/2010, nr. 10.907/86/2010, nr. 10.908/86/2010, nr. 10.911/86/2010, nr. 10.906/86/2010 şi nr. 10.904/86/2010 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea