Decizie nr. 1.193 din 30 septembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, 53 şi 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, excepţie ridicată de Anton Zega Macedon în Dosarul nr. 10.315/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere de renunţare la criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28, art. 76 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, menţinându-şi criticile doar în raport cu art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, considerând că instanţa constituţională a fost legal învestită cu judecarea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată.

Curtea respinge cererea formulată, întrucât renunţarea la judecată, chiar şi cu privire numai la anumite aspecte ale excepţiei de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de judecată, nu este compatibilă cu procedura din faţa Curţii Constituţionale, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992. Litigiul constituţional se circumscrie limitelor actului de sesizare al instanţei de judecată, care implicit ia în considerare excepţia de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost motivată în faţa sa.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.315/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, 53 şi 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, excepţie ridicată de Anton Zega Macedon într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 creează un subiect de drept privat privilegiat, respectiv A.V.A.S. În calitate de cesionar al unor credite de la bănci, atribuţiile conferite instituţiei prin acest text legal corespund dreptului civil şi ar fi trebuit supuse regimului de drept comun, pentru a nu genera inegalităţi şi discriminări. Or, A.V.A.S. beneficiază de un regim privilegiat, printr-o reglementare legală specială, nu numai faţă de toţi ceilalţi creditori titulari de drepturi civile similare, ci şi faţă de debitorii cedenţi incluşi în sfera de aplicare a ordonanţei. În ceea ce îi priveşte pe aceştia din urmă, autorul arată că o datorie de natură delictuală a unei persoane care nu s-a aflat în niciun raport juridic cu A.V.A.S. şi care nu este nici debitor în raport cu contractul de cesiune este susceptibilă de fi supusă fie dreptului execuţional comun, fie prevederilor mai puţin favorabile ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, după calitatea şi vrerea creditorului. Astfel, ca urmare a cesiunii către A.V.A.S, debitorul se găseşte în litigiu cu un cesionar cu drepturi mai mari decât cele ale creditorului cedent. Aşa fiind, se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale care prevăd că "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi". În continuare, arată că A.V.A.S. se bucură de puteri discreţionare, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 41, 53, art. 55 alin. (1) lit. b) şi c) din aceeaşi ordonanţă, care aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1) şi art. 28 din Constituţie. Această restrângere nu putea opera, însă, printr-o ordonanţă de urgenţă, aşa cum reiese din art. 115 alin. (6) din Constituţie, iar această ordonanţă nu a fost aprobată prin lege organică.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, lege care, în ansamblul său, face de asemenea obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.

Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, criticate ca fiind neconstituţionale, au următorul conţinut:

–Art. 12: "(1) În vederea îndeplinirii rolului său, A.V.A.S. are următoarele atribuţii principale:

a)preluarea cu plată a creanţelor neperformante şi a creanţelor comerciale asociate acestora. Plata sau emiterea de titluri de valoare negociabile se va face în condiţiile art. 17;

b)preluarea fără plată a unor creanţe fiscale, conform legii;

c)preluarea cu/fără plată a unor creanţe comerciale, conform legii;

d)preluarea fără plată a unor acţiuni/părţi sociale deţinute de stat;

e)exercitarea tuturor drepturilor şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar/asociat a statului;

f)valorificarea creanţelor neperformante, creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la valoarea nominală a acestora, prin:

–plata eşalonată, efectuată de debitor după încheierea unei convenţii de eşalonare cu A.V.A.S., asigurată în mod corespunzător cu garanţii;

–cesiunea creanţelor, prin negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de cumpărare;

–subrogaţia în drepturile de creanţă ale A.V.A.S., prin negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de plată integrală de la un terţ;

–stingerea creanţelor ca efect al dării în plată;

–conversia creanţelor în acţiuni;

g)valorificarea creanţelor neperformante, creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la valoarea de piaţă a acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi ofertă, prin:

–cesiunea creanţelor prin licitaţie publică;

–executarea silită prin poprirea tuturor veniturilor debitorului, urmăribile potrivit legii;

–executarea silită a bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea debitorului sau garanţilor, declarate urmăribile potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea valorificării prin licitaţie publică;

–alte măsuri de natură să faciliteze valorificarea superioară a creanţelor, inclusiv valorificarea asociată cu creanţe comerciale preluate de către A.V.A.S.;

h)valorificarea acţiunilor deţinute de stat şi administrate de A.V.A.S., la valoarea de piaţă a acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi ofertă, prin:

–operaţiuni specifice pieţelor reglementate, interne sau internaţionale, pentru societăţile deţinute public;

–cesiunea acţiunilor prin licitaţie publică, internă sau internaţională, pentru societăţile de tip închis;

i)valorificarea părţilor sociale deţinute de stat şi administrate de A.V.A.S., la valoarea de piaţă a acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi ofertă, prin:

–cesiunea părţilor sociale prin negociere directă, în cazul în care există şi alţi asociaţi în societatea comercială;

–cesiunea părţilor sociale prin licitaţie publică;

j)valorificarea unor active ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, prin licitaţie publică.

(2)A.V.A.S. îndeplineşte orice alte atribuţii care îi revin prin acte normative.";

–Art. 13 alin. (5): "Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.";

–Art. 41 alin. (1): "Titlul executoriu se comunică debitorului şi se pune în executare fără nici o formalitate.";

–Art. 45: "Cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.";

–Art. 53: "Organele de poliţie, persoanele fizice şi juridice, precum şi celelalte organe competente prevăzute la art. 52 alin. (2) sunt obligate să dea de îndată relaţiile solicitate de corpul de executori, fără perceperea vreunei taxe ori a vreunui tarif.";

–Art. 55: "(1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin executorii A.V.A.S. pot:

a)să între în orice incintă de afaceri a debitorului persoană juridică sau în alte incinte ale acestuia, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit;

b)să între în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile;

c)să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

(2)Executorii pot intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz executorul va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente, aplicându-se dispoziţiile Codului de procedură civilă, privind ordonanţa preşedinţială."

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 124 alin. (2) care consacră caracterul unic imparţial şi egal al justiţiei, art. 115 alin. (6) prin care se arată că dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie, art. 26 alin. (1) privind respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private, art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privind secretul corespondenţei şi art. 76 alin. (1) referitor la majoritatea cu care se adoptă legile organice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 83 din 26 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010, s-a mai pronunţat în raport cu o critică identică de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea a reţinut că atribuţiile principale ale acestei instituţii, prevăzute de art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, includ preluarea şi valorificarea creanţelor neperformante şi a creanţelor comerciale asociate acestora, a unor creanţe fiscale şi unor creanţe comerciale, preluarea, administrarea şi valorificarea unor acţiuni/părţi sociale deţinute de stat, precum şi valorificarea unor active ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar.

Cu acelaşi prilej, Curtea a constat, aşadar, că rolul îndeplinit de A.V.A.S., prin însăşi natura activelor valorificate, care au o strânsă legătură cu bugetul de stat şi datoria publică internă, nu poate fi redus la acela de simplu cesionar al unor creanţe, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Această împrejurare justifică instituirea unor proceduri care să asigure celeritatea şi siguranţa valorificării activelor de către A.V.A.S., inclusiv prin instituirea unui termen de prescripţie special, a unei proceduri de soluţionare a litigiilor şi a unei proceduri de executare speciale. Atât timp cât, pe parcursul acestor proceduri, persoanele interesate nu sunt împiedicate să îşi exercite drepturile lor procesuale garantate de Constituţie, legiuitorul este liber, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din acest act normativ fundamental, să reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, în funcţie de situaţiile specifice avute în vedere.

Această reglementare nu contravine prevederilor 124 alin. (2) din Constituţie, care consacră caracterul unic şi egal al justiţiei. Astfel, semnificaţia unicităţii justiţiei este aceea că aceasta se înfăptuieşte de acelaşi sistem de organe, al instanţelor judecătoreşti, indiferent de natura litigiului, aspect ce nu este înfrânt de dispoziţiile de lege criticate. În ceea ce priveşte egalitatea înfăptuirii justiţiei, aceasta, asemănător principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, nu presupune uniformitate, astfel că existenţa unor dispoziţii legale cu caracter special, justificate de situaţiile deosebite avute în vedere de legiuitor, nu înseamnă nesocotirea acestei cerinţe constituţionale.

Cât priveşte aspectul invocat de autorul excepţiei, potrivit căruia, nefiind parte în contractul de credit cu A.V.A.S., nu este justificat ca, prin preluarea creanţei de către această autoritate, să fie supus unui tratament diferit de cel aplicabil altor debitori, Curtea a reţinut că, pe lângă obligaţiile asumate prin contract, părţile trebuie să se supună în egală măsură şi prevederilor legale. Astfel, părţile unui contract îşi asumă nu doar drepturile şi obligaţiile stabilite prin acesta, ci şi toate consecinţele juridice prevăzute în legislaţia în vigoare.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia măsurile de executare a creanţelor de către A.V.A.S. ar fi abuzive, ducând la încălcarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la respectarea vieţii intime, familiale şi private, inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei, Curtea a constatat că executarea silită a unei obligaţii intervine ca urmare a neîndeplinirii benevole a ei de către debitor, aşa cum a fost asumată. Altfel spus, protejarea drepturilor fundamentale amintite nu trebuie absolutizată, astfel încât să conducă la însăşi negarea posibilităţii creditorului de a-şi valorifica dreptul său. În plus, Curtea observă că pe parcursul executării debitorul beneficiază de garanţii ce au în vedere protejarea drepturilor sale. În acest sens, art. 55 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede că dreptul executorilor de a intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice se realizează doar cu acordul acesteia, iar în caz de refuz executorul va trebui să obţină autorizarea instanţei judecătoreşti competente, pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Neexistând elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, 53 şi 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, excepţie ridicată de Anton Zega Macedon în Dosarul nr. 10.315/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly