Decizie nr. 75 din 20 februarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 şi ale Legii nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Adriana Muresan în Dosarul nr. 818/R/2002 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru Societatea Comercială "IAR" - S.A. Braşov, consilierul juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părţii prezente solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca şi-o însuşeşte astfel cum a fost formulată. Totodată, susţine ca Parlamentul, adoptând Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 338/2002, a creat o inechitate prin omiterea reglementării situaţiilor tranzitorii, care nu poate fi îndreptată decât printr-o dispoziţie de interpretare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa asupra lacunelor legislative.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 august 2002, pronunţată în Dosarul nr. 818/R/2002, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, excepţie ridicată de Adriana Muresan.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca Legea nr. 19/2000 şi modificările aduse prin Legea nr. 338/2002 nu reglementează situaţiile tranzitorii, incalcandu-se astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi cele ale art. 54 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.

În esenta, se arata ca prin Legea nr. 19/2000 nu s-a prevăzut expres soluţia pentru cazul naşterii celui de-al doilea copil în timpul concediului pentru creşterea primului copil, astfel ca s-a lăsat posibilitatea interpretării acestor prevederi legale de către casele de pensii. Aceasta "eroare de conceptie" a fost recunoscută, după cum considera autorul excepţiei, prin adoptarea Legii nr. 338/2002 care a modificat Legea nr. 19/2000, fără însă sa prevadă "în mod expres ca toate situaţiile tranzitorii între cele doua perioade, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (1.04.2001) şi până la data intrării în vigoare a noii Legi nr. 338/2002 (25.06.2002) să se rezolve conform noii legi" [...]. În acelaşi timp, autorul excepţiei considera ca se încalcă şi principiul consacrat de dreptul familiei, care prevede "interesul superior al copilului".

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.

Pe de altă parte, instanţa afirma ca naşterea copilului, la care se referă autorul excepţiei, a avut loc anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (1 aprilie 2001) şi, "în aceste condiţii, dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sunt inaplicabile". Ca atare, opineaza instanţa, "în cauza, nu exista discuţie în legătură cu perioada tranzitorie cuprinsă între 1.04.2001-25.06.2002".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca "excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale alin. (6) din acelaşi articol, întrucât din formularea ei rezultă ca se referă la interpretarea şi aplicarea legii".

Avocatul Poporului apreciază ca, în realitate, autorul excepţiei ridica o problemă de interpretare şi aplicare a legii, iar nu o problemă de neconstituţionalitate a acesteia.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi Legea nr. 338 din 31 mai 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002, sub aspectul nereglementarii situaţiilor tranzitorii, "de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (1.04.2001) şi până la data intrării în vigoare a noii Legi nr. 338/2002 (25.06.2002)", în legătură cu dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului.

Analizând dispoziţiile Legii nr. 19/2000, Curtea observa ca, anterior modificării, aceasta prevedea la art. 98 alin. (1) lit. d) ca "Asiguraţii sistemului public au dreptul, în afară de pensie, la: [...] d) indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav", iar la alin. (2) al aceluiaşi articol condiţiona acest drept de "un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului". Prin Legea nr. 338/2002 textul art. 98 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat, în sensul asimilarii stagiului de cotizare şi a perioadelor necontributive, cum este, în speta, perioada concediului pentru creşterea copilului până la doi ani.

Critica de neconstituţionalitate vizează exclusiv faptul că nu au fost prevăzute dispoziţii tranzitorii pentru perioada de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (1.04.2001) şi până la data intrării în vigoare a Legii nr. 338/2002 (25.06.2002), considerându-se de către autorul excepţiei ca în acest fel au fost incalcate dispoziţiile art. 4, 16, 11, art. 24 (alin. 1) şi cele ale art. 54 din Constituţie.

Or, potrivit, dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".

Jurisprudenta Curţii a stabilit ca instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui legiuitorului cu prilejul rezolvarii unor excepţii de neconstituţionalitate al căror obiect priveşte lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde ca ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999).

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale Legii nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Adriana Muresan în Dosarul nr. 818/R/2002 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta