pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte standardele minime privind protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului
Văzând Referatul de aprobare nr. 4.018 din 9 august 2012, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară şi pentru siguranţa lanţului alimentar din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Se aprobă Norma sanitară veterinară care stabileşte standardele minime privind protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor,
Mihai Ţurcanu
Bucureşti, 10 octombrie 2012.
Nr. 63.
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
care stabileşte standardele minime privind
protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului
Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte standardele minime pentru protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului.
(1)Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate, capabil:
a)să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
b)să înţeleagă semnificaţia modificărilor intervenite în comportamentul păsărilor;
c)să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.
(2)În situaţia în care păsările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi numai de către personal instruit şi competent.
(1)Toate păsările ţinute în ferme trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi; aceste inspecţii se efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.
(2)Pentru realizarea inspecţiei este necesară prezenţa unei surse de lumină, fixă sau mobilă, pentru observarea amănunţită a păsărilor în orice moment.
(3)Pentru inspecţia atentă a efectivului sau a grupului de păsări, se acordă o atenţie deosebită condiţiei fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este necesar, crestei, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană, sporului în greutate, precum şi producţiei de ouă.
(4)Se recomandă ca în fiecare hală să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare şi aşternut corespunzător, unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
(5)Trebuie asigurată asistenţă sanitar-veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe păsări sunt bolnave.
(6)În mod special, în cazul păsărilor crescute pe sol, inspecţia se realizează începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
(7)În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiţii din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.
(8)Fiecare operator economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii păsărilor trebuie să deţină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere, în caz de boală a acestora.
(1)Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: hibrid, vârstă, sex şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
(2)Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcţie de următoarele criterii:
a)evitarea apariţiei şi dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă natură;
b)menţinerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilaţii şi temperaturi adecvate.
(1)În adăposturile păsărilor, podelele, stinghiile şi cuibarele trebuie să fie proiectate şi construite din materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuţite ori proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
(2)În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum şi se vor evita zgomotele bruşte sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire ori alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să producă cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăpostului, cât şi indirect, prin structura adăpostului în sine.
(3)În cazul în care bunăstarea şi sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de ventilaţie mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze, în timp util, o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(4)Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puţin 20 lucşi, măsurată la nivelul ochiului păsării.
(5)Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi pe cele legate de comportament; prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia imunosupresiei şi a anomaliilor oculare.
(6)Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu lumina difuză similară înserării şi răsăritului.
(7)Concentraţia maximă de NH(3) din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia maximă de CO(2) din adăpost nu trebuie să depăşească 3.000 ppm.
(1)Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor fiziologice.
(2)Conţinutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depăşească următoarele niveluri:
a)deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb şi 5 mg/kg pentru furaje combinate;
b)zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 3 mg/kg pentru produse din porumb;
c)ochratoxină A: 0,25 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 0,1 mg/kg pentru furaje combinate;
d)fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/kg pentru furaje combinate.
(3)Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză ştiinţifică ori prin experienţa dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv al sănătăţii animalelor.
(4)Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor nitriţilor să nu depăşească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
(1)Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului şi canibalismului.
(2)Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub supravegherea medicului veterinar şi numai de către persoane instruite, şi presupune secţionarea vârfului ciocului sau a primei treimi din valva superioară.
(3)Este interzisă inducerea năpârlirii la găinile ouătoare.
(1)Proprietarul sau deţinătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie.
(2)Evidenţele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.Secţiunea a 2-a Transportul găinilor ouătoare la sfârşitul perioadei de ouat
Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să aibă o deschidere suficient de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
b)să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite în aşa fel încât păsările să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, la picioare sau la aripi;
c)să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din interior;
d)să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
e)înălţimea cuştilor de transport variază în funcţie de greutatea păsărilor astfel:
1.găini de aproximativ 1 kg: 10 cm;
2.găini între 1 şi 4 kg: 24-33 cm;
f)la sfârşitul perioadei de ouat, găinile sunt predispuse la fracturi osoase, mai ales atunci când sunt scoase din baterii şi introduse în cuştile pentru transport; din acest motiv, cuştile de transport trebuie amplasate cât mai aproape de baterii, atunci când se foloseşte sistemul de creştere în baterii;
g)găinile trebuie mutate una câte una, iar în timpul acestei operaţiuni se protejează pieptul acestora şi aripile, astfel încât să nu se lovească de corpuri ascuţite;
h)pentru sistemul de creştere la sol, se aplică acelaşi sistem de manipulare, iar înainte de prindere se scot adăpătorile şi hrănitoarele fixe sau mobile.
(1)Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate, capabil:
a)să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
b)să înţeleagă semnificaţia modificărilor de comportament;
c)să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.
(2)În situaţia în care păsările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi numai de către personalul instruit şi competent.
(1)Toate păsările ţinute în ferme trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi; aceste inspecţii se efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.
(2)Pentru realizarea inspecţiei este necesară prezenţa unei surse de lumină, fixă sau mobilă, pentru observarea amănunţită a păsărilor în orice moment.
(3)Pentru inspecţia atentă a efectivului sau grupului de păsări se acordă o atenţie deosebită condiţiei fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este necesar, crestelor, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană, sporului în greutate şi producţiei de ouă.
(4)Se recomandă ca în fiecare hală să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare şi aşternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
(5)Trebuie asigurată asistenţă sanitară veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe păsări sunt bolnave.
(6)Inspecţia se realizează începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
(7)În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiţii din adăpost (lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură).
(8)Fiecare operator economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii păsărilor trebuie să deţină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.
(1)Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: specie, hibrid, vârstă, sex şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
(2)Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcţie de următoarele criterii:
a)evitarea apariţiei şi dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă natură;
b)menţinerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilaţii şi temperaturi adecvate.
(3)Pentru găinile de reproducţie rase grele, densitatea maximă de populare nu trebuie să depăşească 25 kg/mý.
(1)În adăposturile păsărilor, podelele, stinghiile şi cuibarele trebuie să fie proiectate şi construite din materiale corespunzătoare care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuţite ori proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
(2)În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum şi se vor evita zgomotele bruşte sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire ori alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să producă cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăpostului, cât şi indirect, prin structura adăpostului în sine.
(3)În cazul în care bunăstarea şi sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de ventilaţie mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze în timp util o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(4)Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puţin 20 lucşi, măsurată la nivelul ochiului păsării.
(5)Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi pe cele legate de comportament; prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia imunosupresiei şi a anomaliilor oculare.
(6)Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, princrearea unei perioade cu lumină difuză similară înserării şi răsăritului.
(7)Concentraţia maximă de NH 3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia maximă de CO(2) din adăpost nu trebuie să depăşească 3.000 ppm.
(1)Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor fiziologice.
(2)Conţinutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depăşească următoarele niveluri:
a)deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb şi 5 mg/kg pentru furaje combinate;
b)zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 3 mg/kg pentru produse din porumb;
c)ochratoxină A: 0,25 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 0,1 mg/kg pentru furaje combinate;
d)fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/kg pentru furaje combinate.
(3)Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiza ştiinţifică ori prin experienţa dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv al sănătăţii animalelor.
(4)Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor nitriţilor să nu depăşească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
(1)Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului şi canibalismului.
(2)Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub supravegherea medicului veterinar şi numai de către persoane instruite, şi presupune secţionarea vârfului ciocului sau a primei treimi din valva superioară.
(3)Este permisă, în cazul păsărilor de reproducţie de sex masculin, îndepărtarea pintenilor în primele 72 de ore de viaţă.
(1)Proprietarul sau deţinătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie.
(2)Evidenţele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.Secţiunea a 2-a Transportul găinilor de reproducţie rase grele la sfârşitul perioadei de exploatare
Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să aibă o deschidere suficient de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
b)să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite astfel încât păsările să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziunila cap, picioare sau aripi;
c)să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din interior;
d)să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
e)înălţimea cuştilor de transport variază în funcţie de greutatea păsărilor astfel:
1.găini între 1 şi 4 kg: 24-33 cm;
2.găini mai mari de 4 kg: peste 34 cm;
f)la sfârşitul perioadei de ouat, găinile sunt predispuse la fracturi osoase şi, din acest motiv, trebuie mutate una câte una, iar în timpul acestei operaţiuni se protejează pieptul acestora şi aripile astfel încât să nu se lovească de corpuri ascuţite;
g)înainte de prindere, se scot adăpătorile şi hrănitoarele fixe sau mobile.
(1)Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate, capabil:
a)să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
b)să înţeleagă semnificaţia modificărilor de comportament;
c)să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.
(2)În situaţia în care pasările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi numai de către personal instruit şi competent.
(1)Toate păsările ţinute în ferme trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi; aceste inspecţii se efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.
(2)Pentru realizarea inspecţiei este necesară prezenţa unei surse de lumină, fixă sau mobilă, pentru observarea amănunţită a păsărilor în orice moment.
(3)Pentru inspecţia atentă a efectivului sau grupului de păsări se acordă o atenţie deosebită condiţiei fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este necesar, crestelor, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană şi sporului în greutate.
(4)Se recomandă ca în fiecare hală să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare şi aşternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
(5)Trebuie asigurată asistenţă sanitară veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe păsări sunt bolnave.
(6)Inspecţia este realizată începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
(7)În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiţii din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.
(8)Fiecare operator economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii păsărilor trebuie să deţină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.
(1)Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: specie, hibrid, vârstă, sex, greutatea estimată la livrare şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
(2)Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcţie de următoarele criterii:
a)evitarea apariţiei şi dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă natură;
b)menţinerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilaţii şi temperaturi adecvate.
(1)În adăposturile păsărilor, podelele şi stinghiile trebuie să fie proiectate şi construite din materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuţite ori proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
(2)În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum şi se vor evita zgomotele bruşte sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire ori alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate şi întreţinute în aşa fel încât să producă cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăpostului, cât şi indirect, prin structura adăpostului în sine.
(3)În cazul în care bunăstarea şi sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de ventilaţie mecanică trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze în timp util o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(4)Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puţin 20 lucşi, măsurată la nivelul ochiului păsării.
(5)Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi pe cele legate de comportament. Prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia imunosupresiei şi anomaliile oculare.
(6)Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu lumina difuză similară înserării şi răsăritului.
(7)Concentraţia maximă de NH 3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia maximă de CO(2) din adăpost nu trebuie să depăşească 3.000 ppm.
(1)Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor fiziologice.
(2)Conţinutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depăşească următoarele niveluri:
a)deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb şi 5 mg/kg pentru furaje combinate;
b)zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 3 mg/kg pentru produse din porumb;
c)ochratoxină A: 0,25 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 0,1 mg/kg pentru furaje combinate;
d)fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/pentru furaje combinate.
(3)Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză ştiinţifică ori prin experienţa dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv al sănătăţii animalelor.
(4)Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor nitriţilor să nu depăşească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
(1)Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului şi canibalismului.
(2)Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub supravegherea medicului veterinar, numai de către persoane instruite, şi presupune secţionarea vârfului ciocului sau a primei treimi din valva superioară.
(1)Proprietarul sau deţinătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie.
(2)Evidenţele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.Secţiunea a 2-a Transportul puilor destinaţi producţiei de carne
(1)Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să aibă o deschidere suficient de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
b)să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite în aşa fel încât păsările să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, picioare sau aripi;
c)să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din interior;
d)să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
e)înălţimea cuştilor de transport variază în funcţie de greutatea păsărilor astfel:
1.pui de aproximativ 1 kg: 10 cm;
2.pui între 1 şi 4 kg: 24-33 cm.
(2)Prinderea mecanică a puilor destinaţi producţiei de carne se utilizează numai dacă se demonstrează că reduce stresul şi rănirea accidentală.
(1)Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate, capabil:
a)să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
b)să înţeleagă semnificaţia modificărilor de comportament;
c)să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.
(2)În situaţia în care pasările trebuie capturate şi manipulate, aceasta operaţiune se efectuează cu atenţie şi numai de către personalul instruit şi competent.
(1)Toate păsările ţinute în ferme trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi; aceste inspecţii se efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.
(2)Pentru realizarea inspecţiei este necesară prezenţa unei surse de lumină, fixă sau mobilă, pentru observarea amănunţită a păsărilor în orice moment.
(3)Pentru inspecţia atentă a efectivului sau grupului de păsări se acordă o atenţie deosebită condiţiei fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este necesar, crestelor, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană şi sporului în greutate.
(4)Se recomandă ca în fiecare hală să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare şi aşternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
(5)Trebuie asigurată asistenţă sanitar-veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe păsări sunt bolnave.
(6)Inspecţia va fi realizată începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
(7)În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiţii din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.
(8)Fiecare operator economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii păsărilor trebuie să deţină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.
(1)Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: specie, hibrid, vârstă, sex, greutatea estimată la livrare, în cazul păsărilor crescute pentru producţia de carne, şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
(2)Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcţie de următoarele criterii:
a)evitarea apariţiei şi dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă natură;
b)menţinerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilaţii şi temperaturi adecvate.
(3)În cazul curcanilor destinaţi producţiei de carne, densitatea maximă de populare nu trebuie să depăşească 50 kg/mý pentru femele şi 55 kg/mý pentru masculi.
(1)În adăposturile păsărilor, podelele şi stinghiile trebuie să fie proiectate şi construite din materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuţite ori proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
(2)În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum şi se vor evita zgomotele bruşte sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire ori alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să producă cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăpostului, cât şi indirect, prin structura adăpostului în sine.
(3)În cazul în care bunăstarea şi sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de ventilaţie mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze în timp util o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(4)Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puţin 20 lucşi, măsurată la nivelul ochiului păsării.
(5)Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi pe cele legate de comportament; prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia imunosupresiei şi a anomaliilor oculare.
(6)Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu lumina difuză similară înserării şi răsăritului.
(7)Concentraţia maximă de NH 3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia maximă de CO(2) din adăpost nu trebuie să depăşească 3.000 ppm.
(1)Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor fiziologice.
(2)Conţinutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depăşească următoarele niveluri:
a)deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb şi 5 mg/kg pentru furaje combinate;
b)zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 3 mg/kg pentru produse din porumb;
c)ochratoxină A: 0,25 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 0,1 mg/kg pentru furaje combinate;
d)fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/kg pentru furaje combinate.
(3)Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiza ştiinţifică ori prin experienţa dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv al sănătăţii animalelor.
(4)Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă, de o calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor nitriţilor să nu depăşească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
(1)Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului şi canibalismului.
(2)Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub supravegherea medicului veterinar, numai de către persoane instruite, şi presupune secţionarea vârfului ciocului sau a primei treimi din valva superioară.
(3)Este interzisă deplumarea curcanilor vii.
(1)Proprietarul sau deţinătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie.
(2)Evidenţele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.Secţiunea a 2-a Transportul curcanilor destinaţi producţiei de carne
Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să aibă o deschidere suficient de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
b)să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite în aşa fel încât păsările să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, picioare sau aripi;
c)să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din interior;
d)să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
e)înălţimea cuştilor de transport se recomandă să fie de peste 60 cm;
f)în timpul capturării curcanilor trebuie să se evite lovirea capetelor şi a aripilor de obiecte solide - adăpători, hrănitori;
g)având în vedere greutatea acestora la depopulare, se recomandă ca păsările să nu fie ridicate de un singur picior, ci contenţionate de un picior şi de aripa diagonal opusă;
h)curcanii trebuie capturaţi şi manipulaţi cu atenţie şi numai de către personalul instruit şi competent.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
