Decizia nr. 553 din 24 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de Gavril Oltean în Dosarul nr. 431/112/2020 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.174D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 287 din 17 mai 2022. Arată că stabilirea condițiilor privind acordarea și retragerea atestatelor este de competența legiuitorului, iar măsura retragerii atestatului nu are semnificația stabilirii vinovăției persoanei în materie penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 19 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 431/112/2020, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. Excepția a fost ridicată de Gavril Oltean într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ - dispoziția șefului inspectoratului de poliție județean privind retragerea atestatului.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate nu sunt clare și precise, nu se corelează cu normele dreptului penal și procesual penal și contravin dispozițiilor constituționale și convenționale, care reglementează prezumția de nevinovăție. Noțiunea „persoana a săvârșit o infracțiune“ ar trebui înțeleasă și interpretată prin raportare la dispozițiile ce reglementează prezumția de nevinovăție, respectiv ca fiind situația în care există o hotărâre penală definitivă de condamnare prin care s-a stabilit vinovăția unei persoane cu privire la săvârșirea unei anumite infracțiuni, și nu situația în care, față de o anumită persoană, există o anchetă penală în curs de desfășurare. Nu este suficient să existe doar o ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, ca în speță, ci trebuie să existe o hotărâre definitivă de condamnare. Doar în cazul în care există o hotărâre penală definitivă de condamnare, prezumția de nevinovăție este răsturnată. În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile art. 6 alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

6.Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că se impune respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, fiind în discuție probleme referitoare la interpretarea și aplicarea legii, raportat la reglementările de drept procesual penal.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că dispozițiile legale criticate prevăd că, în situația în care persoana a săvârșit o infracțiune în legătură cu serviciul sau o infracțiune cu intenție, urmează să se aplice în mod obligatoriu măsura retragerii atestatului. Retragerea atestatului se dispune pe baza „actului prin care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru o infracțiune în legătură cu serviciul sau o infracțiune cu intenție“, conform dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. În acest caz, normele legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate, deoarece legiuitorul a prevăzut în cadrul legii condițiile necesar a fi îndeplinite pentru obținerea atestatului, și, implicit, cazurile de retragere a acestuia. Or, neîndeplinirea unei condiții (art. 36 din Legea nr. 333/2003) pentru exercitarea acestei profesii va determina aplicarea măsurii retragerii dreptului de a o exercita. De asemenea, valoarea socială protejată este integritatea/probitatea persoanei căreia i s-a acordat atestatul, iar constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate și o plasează prin ea însăși în afara cadrului legal de exercitare a funcției. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrității/probității, condiție esențială pentru acordarea atestatului, fără de care persoana în cauză nu mai are legitimitatea de a-și continua activitatea. În plus, persoana căreia i s-a retras atestatul poate formula oricând cerere de reprimire a atestatului, în situația în care instanța de judecată constată nevinovăția acesteia, în acord cu prevederile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 333/2003. Hotărârea de condamnare definitivă prin care instanța de judecată a constatat vinovăția persoanei este cea care determină schimbarea situației juridice a persoanei căreia i-a fost acordat atestatul în prealabil și o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal și moral pentru exercitarea funcției, măsura retragerii atestatului personalului de pază sau gărzii de corp fiind aplicată în urma neîndeplinirii condiției privind integritatea/probitatea persoanei, condiție esențială pentru eliberarea atestatului și exercitarea funcției.

9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014, care au următorul cuprins:

(1)Măsura retragerii atestatului personalului de pază sau gărzii de corp revine Direcției Generale de Poliție a Municipiului București sau, după caz, inspectoratului de poliție județean în raza căruia persoana își are domiciliul ori reședința și se ia în mod obligatoriu în următoarele situații:

a)persoana a săvârșit o infracțiune în legătură cu serviciul sau o infracțiune cu intenție;.

12.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 23 alin. (11) și (12) privind prezumția de nevinovăție și legalitatea pedepsei și în art. 126 alin. (1) privind înfăptuirea justiției.

13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale ce formează obiectul excepției au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 287 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 16 august 2022, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

14.Cu acel prilej, Curtea a observat că dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 instituie una dintre situațiile în care intervine măsura retragerii atestatului personalului de pază sau al gărzii de corp, stabilind că această măsură se ia în mod obligatoriu de către organele de poliție competente, când persoana a săvârșit o infracțiune în legătură cu serviciul sau o infracțiune cu intenție.

15.Curtea a mai reținut că activitatea de pază și protecție poate fi exercitată numai de către persoana care îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de lege, iar atestarea profesională reprezintă una dintre aceste condiții [a se vedea art. 36 lit. d) din Legea nr. 333/2003]. Așadar, atestatul acordă persoanei deținătoare dreptul de a practica ocupația de bază în domeniul reglementat de Legea nr. 333/2003. De asemenea, în cuprinsul său, legea instituie o serie de garanții pentru persoana căreia i s-a retras atestatul, stabilind că aceasta poate contesta măsura în justiție, în condițiile legii [art. 61 alin. (3) din Legea nr. 333/2003], precum și posibilitatea formulării cererii de reprimire a atestatului după un an de la luarea măsurii, cu excepția situației în care instanța de judecată constată nevinovăția persoanei [art. 61 alin. (4) din Legea nr. 333/2003].

16.Instituirea, prin dispozițiile de lege criticate, a măsurii de retragere a atestatului în situația săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul sau a unei infracțiuni cu intenție dă expresie opțiunii legiuitorului de a reglementa măsuri cu rol preventiv, care să corespundă naturii și finalității ocupației de personal de pază sau gardă de corp. Astfel, din perspectiva specificului ocupației de personal de pază sau gardă de corp, care implică activități desfășurate prin forțe și mijloace specifice, în scopul de a asigura siguranța obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate și existența materială a acestora, precum și de a proteja persoanele împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea, măsura criticată, astfel cum este reglementată, corespunde scopului urmărit, fiind totodată adecvată și necesară.

17.Curtea a subliniat că măsura retragerii atestatului nu privește stabilirea vinovăției persoanei care exercită ocupația de personal de pază sau gardă de corp cu privire la săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul sau a unei infracțiuni cu intenție. În consecință, Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituție, care instituie prezumția de nevinovăție, ce va trebui respectată pe tot parcursul desfășurării procesului penal pornit împotriva persoanei supuse măsurii retragerii atestatului până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

19.Distinct, Curtea reține că retragerea atestatului este o măsură cu rol preventiv, specifică activității de pază și protecție, și nu are semnificația unei „pedepse“ în sensul dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Constituție. În consecință, invocarea acestor dispoziții constituționale, cu titlu de text de referință, este lipsită de relevanță, obiectul și sfera de aplicare ale acestuia fiind cu totul altele decât cele ale reglementării legale criticate, ceea ce exclude de plano posibilitatea oricărei coliziuni între ele.

20.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că retragerea atestatului este dispusă de către autoritățile competente, în cazurile și condițiile stabilite de lege, în mod obiectiv, iar persoana căreia i s-a retras atestatul poate contesta această măsură în justiție. În consecință, stabilirea competenței Direcției Generale de Poliție a Municipiului București sau, după caz, a inspectoratului de poliție județean de a dispune măsura retragerii atestatului nu interferează sub niciun aspect cu activitatea de înfăptuire a justiției, realizată de către instanțele judecătorești, și, prin urmare, dispozițiile art. 126 din Constituție nu sunt, sub niciun aspect, încălcate.

21.În final, Curtea reține că modalitatea de aplicare în concret a dispozițiilor legale criticate excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gavril Oltean în Dosarul nr. 431/112/2020 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin