Norma de metrologie legală cee din 22 iulie 2002

Articolul 1

Prezenta norma de metrologie legală CEE se aplică aparatelor de cantarit cu funcţionare automată pentru control şi sortare.

Prezenta norma de metrologie legală CEE nu se aplică aparatelor de cantarit cu funcţionare automată care calculează preţul şi imprima bonul, precum şi aparatelor pentru sortat oua.

Articolul 2

Se admite aplicarea marcajelor CEE pe aparatele de cantarit cu funcţionare automată pentru control şi sortare care îndeplinesc prevederile prezentei norme de metrologie legală CEE.

Articolul 3

Aparatele de cantarit cu funcţionare automată pentru control şi sortare, prevăzute la art. 1, se supun controlului metrologic prin aprobare de model CEE şi verificare iniţială CEE, în conformitate cu prevederile pct. 1.2 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.055/2001 privind condiţiile de introducere pe piaţa a mijloacelor de măsurare şi în condiţiile stabilite în prezenta norma de metrologie legală CEE.

Aparatele de cantarit cu funcţionare automată prevăzute cu dispozitive electronice nu se supun aprobării de model CEE în conformitate cu prevederile pct. 1.2 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.055/2001.

Articolul 4

Introducerea pe piaţa şi/sau punerea în funcţiune a aparatelor de cantarit cu funcţionare automată pentru control şi sortare nu poate fi împiedicată, interzisă sau restrictionata dacă acestea poarta marcajele CEE pentru aprobare de model şi verificare iniţială prevăzute la pct. 3.2 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.055/2001 şi aplicate conform prevederilor prezentei norme de metrologie legală CEE sau dacă sunt fabricate într-un stat membru al Uniunii Europene şi poarta marcajele CEE corespunzătoare.

Articolul 5

Anexa face parte integrantă din prezenta norma de metrologie legală CEE.

Anexă

────────

la norma de metrologie legală

───────────────────────

Capitolul 1Definiţii

1.Definiţii generale

Aparatele de cantarit cu funcţionare automată pentru control şi sortare subimpart produsele în doua sau mai multe subgrupe în funcţie de masa acestora.

1.1.Aparate de cantarit pentru control

Aparate care subimpart produsele a căror masă variaza în jurul unei valori predeterminate, numita masa nominală.

Funcţia aparatelor de cantarit pentru control este de a subimparti produsele în doua sau mai multe subgrupe în funcţie de valoarea diferenţei dintre masa acestora şi masa nominală.

1.2.Aparate de cantarit pentru sortare

Aparate care subimpart produsele cu masa diferita pentru care nu exista masa nominală predeterminata.

Funcţia aparatelor de cantarit pentru sortare, numite în continuare aparate pentru sortare, este de a clasifica produsele în mai multe subgrupe, fiecare caracterizată printr-un domeniu de masa dat.

2.Clasificare

2.1.După metoda de control sau de sortare

2.1.1.Aparate care subimpart produsele în grupe distincte care părăsesc separat aparatul.

2.1.2.Aparate care subimpart produsele prin aplicarea pe fiecare dintre acestea a unui marcaj distinctiv care identifica grupa căreia îi aparţine.

2.1.3.Aparate care numara produsele din fiecare grupa, fără a le separa.

2.1.4.Aparate care emit un semnal vizual sau auditiv pentru fiecare produs dintr-o grupa, fără a le separa.

2.2.După metoda de operare

2.2.1.Aparate de cantarit pentru control şi sortare, cu funcţionare continua

Aparate cu deplasarea continua a sarcinilor.

Deplasarea sarcinilor pe receptorul de sarcina este continua şi informaţia privind masa acestora este furnizată în timpul deplasarii.

2.2.2.Aparate de cantarit pentru control şi sortare, cu funcţionare discontinua

Aparate cu deplasarea discontinua a sarcinilor.

Deplasarea sarcinilor pe receptorul de sarcina este discontinua şi informaţia privind masa acestora este furnizată atunci când sarcina este în repaus.

2.3.Componente

2.3.1.Sistem de măsurare

2.3.1.1.Unitate de cantarire

Dispozitiv care furnizează informaţii referitoare la masa sarcinii ce urmează a fi controlată sau sortata. Acest dispozitiv poate fi un aparat de cantarit cu funcţionare neautomata sau o parte a unui asemenea aparat.

Unitatea de cantarire este formată dintr-un receptor de sarcina, un mecanism de echilibrare şi, posibil, dintr-un dispozitiv indicator care afişează, de exemplu, valoarea masei sarcinii sau diferenţa dintre aceasta valoare şi o valoare de referinţa, în unităţi de masa.

2.3.1.2.Dispozitiv de comanda

Dispozitiv care comanda furnizarea informatiei referitoare la masa

2.3.1.3.Dispozitiv de procesare

Dispozitiv care converteste datele furnizate de unitatea de cantarire într-un semnal şi care proceseaza acest semnal pentru a da o comanda de control sau sortare.

2.3.1.4.Dispozitiv indicator

Dispozitiv care furnizează cel puţin una dintre următoarele informaţii:

a)masa sarcinii controlate sau sortate;

b)diferenţa dintre aceasta masa şi o valoare de referinţa;

c)subgrupa căreia îi aparţine sarcina controlată sau sortata.

2.3.2.Transportorul pentru sarcini

Dispozitiv pentru deplasarea sarcinilor spre şi de pe receptorul de sarcina.

Acesta poate fi o parte a unităţii de cantarire.

2.3.3.Dispozitiv de reglare

Dispozitiv pentru fixarea limitelor de masa ale subgrupelor.

2.3.4.Dispozitiv de sortare

Dispozitiv cu ajutorul căruia sarcinile sunt împărţite automat în subgrupe distincte din punct de vedere fizic. Nu este nevoie ca acest dispozitiv să facă parte din aparat.

2.3.5.Dispozitiv de corectie (dispozitiv "servo feedback")

Dispozitiv care, în urma rezultatelor controlului prin cantarire, corecteaza automat reglajul masinii care produce sarcinile în amonte de aparatul de cantarit.

2.3.6.Contor

Dispozitiv care indica numărul de sarcini deplasate spre receptorul de sarcina (contor pentru deplasare) sau care indica numărul sarcinilor din fiecare subgrupa (contor de repartiţie).

2.4.Sarcina de referinţa

Sarcina de referinţa este sarcina prin intermediul căreia se verifica zona standard de indecizie (Us) în condiţiile prezentate la pct. 7.2.1.1.

2.5.Caracteristici metrologice

2.5.1.Punct nominal de reglare

Valoare exprimată în unităţi de masa, prestabilita de operator prin intermediul dispozitivului de reglare, pentru a stabili limita dintre subgrupe consecutive.

2.5.2.Punct efectiv de reglare

Valoare exprimată în unităţi de masa, în raport cu care, pentru aceeaşi sarcina, pot fi luate cu aceeaşi probabilitate doua decizii diferite.

2.5.3.Domeniu de reglare

Domeniu în interiorul căruia un punct nominal de reglare poate fi ajustat pentru o valoare nominală data a masei sarcinilor.

2.5.4.Interval de reglare (lăţimea unei subgrupe)

Interval, exprimat în unităţi de masa, între doua puncte nominale de reglare consecutive.

2.5.5.Eroarea de reglare

Diferenţa între valoarea punctului nominal de reglare şi punctul efectiv de reglare.

2.5.6.Categorie de masa

Subgrupa sarcinilor a căror masă se găseşte într-un domeniu dat de valori. În cazul a n puncte de reglare, întregul domeniu de sarcini, de la zero la infinit, este împărţit în (n+1) categorii de masa.

2.5.7.Limita minima de cantarire

Valoare a sarcinii sub care aparatul poate exista riscul sa nu poată identifica şi sorta corect sarcina în subgrupa căreia îi aparţine.

2.5.8.Zona de indecizie

Domeniu, exprimat în unităţi de masa, în care decizia aparatului este nedeterminată.

2.5.8.1.Zona standard de indecizie (Us)

Domeniu declarat de producător şi exprimat în unităţi de masa, în care aparatul poate lua doua decizii diferite pentru o sarcina de referinţa data şi o viteză de operare specificată.

2.5.8.2.Zona nominală de indecizie (Un)

Domeniu declarat de producător şi exprimat în unităţi de masa, în care aparatul poate lua doua decizii diferite pentru un produs dat şi o viteză de operare specificată.

2.5.8.3.Zona efectivă de indecizie (Ua)

Domeniu determinat de către Biroul Roman de Metrologie Legală şi exprimat în unităţi de masa, în care aparatul poate lua doua decizii diferite pentru o sarcina de referinţa sau pentru un produs dat şi o viteză de operare specificată.

Valoarea conventionala a zonei efective de indecizie este egala cu 6 'f3 (de la -3 'f3 la +3 'f3), 'f3 fiind egal cu abaterea standard.

2.5.9.Viteza de control sau sortare (viteza de operare)

Numărul sarcinilor controlate sau sortate în unitatea de timp.

2.5.10.Lungimea sarcinii

Lungimea sarcinii, masurata în direcţia în care aceasta se deplaseaza.

2.5.11.Timp de cantarire

Timpul scurs între momentul în care sarcina se afla în întregime pe receptorul de sarcina şi momentul în care este furnizată informaţia privind masa.

2.5.12.Timp de răspuns

Timpul scurs între momentul în care sarcina se afla în întregime pe receptorul de sarcina şi momentul în care răspunsul instantaneu al unităţii de cantarire diferă de răspunsul final cu o valoare mai mica decât Un.

CARACTERISTICI METROLOGICE

NOTA CTCE Piatra Neamt

Reprezentarea grafica "caracteristici metrologice", se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 801 din 5 noiembrie 2002 la pagina 23

Capitolul 2Cerinţe metrologice

3.Generalitati

3.1.Valoarea diviziunii unităţii de cantarire

În cazul în care unitatea de cantarire are un dispozitiv indicator cu o scara subdivizata în unităţi de masa, valoarea diviziunii acesteia şi valoarea diviziunii de verificare trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 749/2001 pentru stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţa şi de punere în funcţiune a aparatelor de cantarit cu funcţionare neautomata.

3.2.Zona standard maxima de indecizie

Fără a încalcă cerinţele prevăzute la pct. 5.1.2, zona standard de indecizie (Us) nu trebuie să fie mai mare decât:

a)1 g pentru sarcini cu masa nominală mai mica sau egala cu 100 g; b) 1% pentru sarcini cu masa nominală mai mare de 100 g.

3.3.Relaţia dintre zona nominală de indecizie şi zona standard de indecizie

Zona nominală de indecizie (Un) nu trebuie să fie mai mica decât zona standard de indecizie (Us).

4.Erori tolerate

4.1.Erori tolerate la încercările pentru aprobare de model CEE

4.1.1.Unitatea de cantarire

În cazul în care unitatea de cantarire are un dispozitiv indicator cu o scara subdivizata în unităţi de masa, aceasta se asimilează cu un aparat de cantarit cu funcţionare neautomata şi trebuie să îndeplinească, la încercări statice, cerinţele referitoare la erorile tolerate pentru astfel de aparate, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 749/2001.

4.1.2.Zona efectivă de indecizie (Ua)

Zona efectivă de indecizie sau zona de indecizie determinata în timpul încercărilor efectuate conform prevederilor din cap. V nu trebuie să depăşească 0,8 din zona standard de indecizie (Us).

4.1.3.Eroarea de reglare

Eroarea de reglare nu trebuie să fie mai mare de 0,5 din zona standard de indecizie (Us).

4.1.4.Variatia în timp a punctului efectiv de reglare

Variatia punctului efectiv de reglare nu trebuie să fie mai mare de 0,5 din zona standard de indecizie (Us), pe durata a opt ore de funcţionare.

4.1.5.Variatia cu temperatura a punctului efectiv de reglare

Variatia punctului efectiv de reglare nu trebuie să fie mai mare de 0,5 din zona standard de indecizie (Us), pentru o diferenţa de temperatura de 5°C.

4.1.6.Efectul încărcării excentrice

Dacă este posibil să se plaseze excentric sarcinile, diferenţa maxima dintre valorile maselor necesare pentru a obţine poziţia de echilibru, la o sarcina egala cu limita minima de cantarire, nu trebuie să fie mai mare de 0,5 din zona standard de indecizie (Us), indiferent unde sunt aşezate acestea pe receptorul de sarcina.

4.2.Erori tolerate la verificarea iniţială CEE

4.2.1.Unitatea de cantarire

În cazul în care unitatea de cantarire are un dispozitiv indicator cu o scara subdivizata în unităţi de masa, aceasta se asimilează cu un aparat de cantarit cu funcţionare neautomata şi trebuie să îndeplinească, la încercări statice, cerinţele referitoare la erorile tolerate pentru astfel de aparate, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 749/2001.

4.2.2.Zona efectivă de indecizie (Ua)

Zona efectivă de indecizie sau zona de indecizie determinata în timpul încercărilor efectuate conform prevederilor din cap. V nu trebuie să fie mai mare de 0,8 din zona nominală de indecizie (Un).

4.2.3.Eroarea de reglare

Eroarea de reglare nu trebuie să fie mai mare de 0,8 din zona nominală de indecizie (Un).

4.2.4.Variatia în timp a punctului efectiv de reglare

Variatia punctului efectiv de reglare nu trebuie să fie mai mare de 0,5 din zona nominală de indecizie (Un), pe durata a opt ore de funcţionare.

4.2.5.Variatia cu temperatura a punctului efectiv de reglare

Variatia punctului efectiv de reglare nu trebuie să fie mai mare de 0,5 din zona nominală de indecizie (Un), pentru o diferenţa de temperatura de 5°C.

4.3.Erori tolerate în serviciu (în uz)

4.3.1.Unitatea de cantarire

În cazul în care unitatea de cantarire are un dispozitiv indicator cu o scara subdivizata în unităţi de masa, aceasta se asimilează cu un aparat de cantarit cu funcţionare neautomata şi trebuie să îndeplinească, la încercări statice, cerinţele referitoare la erorile tolerate pentru astfel de aparate, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 749/2001.

4.3.2.Zona efectivă de indecizie (Ua)

Zona efectivă de indecizie sau zona de indecizie determinata în timpul încercărilor efectuate conform prevederilor din cap. V nu trebuie să fie mai mare decât zona nominală de indecizie (Un).

4.3.3.Eroarea de reglare

Eroarea de reglare nu trebuie să fie mai mare de 0,5 din zona nominală de indecizie (Un).

5.Condiţii pentru aplicarea erorilor tolerate

5.1.Condiţii normale de utilizare

5.1.1.Masa sarcinilor

Masa sarcinilor trebuie să fie în domeniul cuprins între limita minima de cantarire şi limita maxima de cantarire a aparatului.

5.1.2.Limita minima de cantarire

Limita minima de cantarire nu trebuie să fie mai mica decât:

25 ● Un pentru Un ≤ 200 mg;

50 ● Un pentru 200 mg < Un ≤ 500 mg;

100 ● Un pentru 500 mg < Un.

5.1.3.Timp de cantarire

Timpul de cantarire trebuie să fie ≥ decât timpul de răspuns şi mai mic sau egal decât intervalul de timp în care sarcina se afla în întregime pe receptorul de sarcina.

Biroul Roman de Metrologie Legală poate să acorde o derogare de la aceasta cerinţa în cazul în care principiile constructive şi/sau de funcţionare ale aparatului permit aceasta.

Pentru toate vitezele mai mici sau egale decât viteza maxima de operare, eroarea de reglare şi zona de indecizie trebuie să rămână mai mici sau egale decât valorile specificate la pct. 4.

5.2.Factori de influenţa

5.2.1.Temperatura

Aparatele trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute la pct. 4, la toate temperaturile practic constante dintr-un interval de temperatura de cel puţin 25°C.

În cazul în care aparatul este destinat sa funcţioneze în condiţii de temperatura controlate, intervalul de temperatura poate fi redus la 10°C.

Temperatura este considerată ca fiind practic constanta dacă sunt îndeplinite următoarele doua condiţii:

a)diferenţa dintre temperaturile extreme înregistrate pe parcursul incercarii nu depăşeşte 5°C;

b)variatia temperaturii nu depăşeşte 1°C în cinci minute.

5.2.2.Reţeaua de alimentare

Punctul efectiv de reglare şi zona efectivă de indecizie (Ua) trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute la pct. 4, pentru următoarele variatii ale reţelei de alimentare:

a)de la -15% până la +10% din tensiunea nominală;

b)de la -2% până la +2% din frecventa nominală.

5.2.3.Alţi factori de influenţa

Aparatele trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute la pct. 4, atunci când sunt supuse acţiunii unor factori de influenţa, alţii decât cei specificati la pct. 5.2.1 şi 5.2.2, şi care rezultă din condiţiile de instalare şi utilizare.

Capitolul 3Cerinţe tehnice

6.Generalitati

6.1.Conformitatea la utilizare

Aparatele trebuie utilizate în scopul pentru care au fost proiectate şi să fie atent şi robust construite.

6.2.Dereglari accidentale

Aparatele trebuie să fie construite astfel încât, în mod normal sa nu poată avea loc dereglari care să perturbe funcţionarea acestora, fără ca efectul să fie imediat detectabil.

6.3.Amortizor

Amortizoarele ale căror caracteristici sunt influentate de variatiile de temperatura într-un asemenea grad încât performanta şi exactitatea aparatului se afla în afară limitelor specificate la cap. II din prezenta norma de metrologie legală CEE trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de compensare automată.

Un semnal trebuie să indice momentul în care dispozitivul este la temperatura corecta.

Amortizorul nu trebuie să fie uşor accesibil persoanelor neautorizate.

6.4.Transportorul

Dacă transportorul conţine curele, benzi sau lanturi, destinate sa transporte sarcinile spre receptorul de sarcina, şi dacă curelele, benzile sau lanţurile sunt prevăzute cu dispozitive de reglare a tensiunii de întindere, aceste dispozitive nu trebuie să fie uşor accesibile dacă reglarea tensiunii poate influenţa informaţia privind masa, furnizată de unitatea de cantarire.

6.5.Reglarea orizontalitatii

6.5.1.Aparatele trebuie să fie menţinute în poziţie orizontala.

6.5.2.În cazul în care aparatele sunt transportabile, acestea trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de reglare a orizontalitatii şi un indicator de nivel sau sa corespundă cerinţelor prevăzute la pct. 4, atunci când inclinarea longitudinala sau transversala este de până la 5%.

6.5.3.În cazul în care este prevăzut un indicator de nivel, conform prevederilor de la pct. 6.5.2, sensibilitatea indicatorului de nivel trebuie să fie astfel încât partea mobila a acestuia sa indice o deplasare de cel puţin 2 mm pentru o denivelare de 0,5%.

6.6.Dispozitiv de echilibrare şi dispozitiv de reglare

Indiferent dacă aparatul este sau nu încărcat, conform metodei de funcţionare a acestuia, trebuie să existe posibilitatea de a regla atât comenzile dispozitivului de echilibrare, cat şi pe cele ale dispozitivului de reglare, până la cel puţin un sfert din valoarea zonei nominale de indecizie.

6.7.Mase detasabile

Masele detasabile trebuie să fie greutăţi de exactitate medie sau superioară care să corespundă cerinţelor prevăzute în Norma de metrologie legală CEE "NML CEE 71/317 Greutăţi de exactitate medie cu valoare nominală de 5 kg .... 50 kg (paralelipipedice) şi cu valoare nominală de 1 g ..... 10 kg (cilindrice)", aprobată prin Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 181/2002, sau în Norma de metrologie legală CEE "NML CEE 74/148 Greutăţi de exactitate superioară cu valoare nominală de 1 mg .... 50 kg", aprobată prin Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 183/2002, sau mase de forma specială destinate respectivului tip de aparat.

6.8.Inscripţii

6.8.1.Inscripţii obligatorii

Aparatele trebuie să poarte următoarele inscripţii:

a)marca de identificare a producătorului;

b)marca de identificare a importatorului, dacă este cazul;

c)seria şi tipul aparatului;

d)marcajul aprobării de model CEE;

e)limita maxima de cantarire: Max ..........;

f)limita minima de cantarire: Min ..........;

g)zona nominală de indecizie: Un ...........;

h)viteza de operare: .................... număr de sarcini pe minut;

i)timpul de răspuns: t .....................s;

j)valoarea diviziunii de verificare a unităţii de cantarire, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 749/2001;

k)limitele de temperatura: ...............°C/ .........°C;

l)tensiunea reţelei de alimentare: .....................V;

m)frecventa reţelei de alimentare: ................... Hz;

n)marca de identificare, pentru părţi ale aparatului care nu sunt ataşate direct la unitatea principala.

6.8.2.Inscripţii suplimentare

Biroul Roman de Metrologie Legală poate solicita, în cadrul aprobării de model CEE, una sau mai multe inscripţii suplimentare, în funcţie de utilizarea specială a aparatului.

6.8.3.Prezentarea inscriptiilor

Inscripţiile trebuie să fie de nesters şi să aibă o mărime, o formă şi o claritate care să permită o citire uşoară, în condiţii normale de utilizare a aparatului.

Inscripţiile trebuie să fie grupate pe un amplasament uşor vizibil pe aparat sau pe o placuta descriptivă fixată lângă dispozitivul indicator sau chiar pe acest dispozitiv.

Placuta cu inscripţii trebuie să poată fi sigilată, în afară de cazul în care aceasta nu poate fi demontata fără a fi distrusa.

6.8.4.Marcare

Placuta cu inscripţii poate avea prevăzut un spaţiu pentru marcare. Dacă aceasta nu are prevăzut un asemenea spaţiu, atunci în vecinătatea acestei plăcuţe trebuie prevăzut un dispozitiv destinat acestui scop.

Capitolul 4Categorii de control metrologic

Încercările pentru aprobarea de model CEE şi verificarea iniţială CEE a aparatelor de cantarit cu funcţionare automată pentru control şi sortare se efectuează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.055/2001 şi în conformitate cu prevederile prezentei norme de metrologie legală CEE.

7.Aprobare de model CEE

7.1.Cererea pentru aprobare de model CEE

Cererea pentru aprobare de model CEE trebuie însoţită de un aparat din modelul pentru care se solicita aprobare de model CEE şi de următoarele informaţii şi documente:

7.1.1.Caracteristici metrologice:

a)caracteristici speciale pentru unitatea de cantarire;

b)viteza maxima de operare în concordanta cu viteza transportorului de sarcina şi cu lungimea sarcinii;

c)caracteristicile electrice ale componentelor sistemului de măsurare.

7.1.2.Documentaţie:

a)desene de ansamblu;

b)fotografii şi, dacă este necesar, desene sau modele ale detaliilor de interes metrologic;

c)diagrame schematice care ilustreaza modul de operare şi descrierea tehnica a aparatului.

7.2.Examinare pentru aprobarea de model CEE

7.2.1.Încercări pentru aprobare de model CEE

Aparatele trebuie să corespundă cerinţelor metrologice prevăzute la pct. 3, 4.1 şi 5 unde se face referire la zona standard de indecizie (Us) pentru sarcini de referinţa cuprinse în domeniul de operare, adică între limitele minima şi maxima de cantarire şi între vitezele minima şi maxima de transport al sarcinii.

Aparatele care pot avea mai multe puncte nominale de reglare trebuie să fie încercate la cel puţin două puncte nominale de reglare.

Sarcina de referinţa

În cazul în care încercarea este efectuată pentru aprobare de model CEE trebuie să fie utilizata o sarcina de referinţa.

Sarcina de referinţa trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a)masa m = Max, Min şi 1/2 (Max + Min);

3

b)lungimea L (cm) =√'76m (grame) + 20%;

c)înălţimea h = L/2;

d)masa constanta;

e)material solid;

f)material nehigroscopic;

g)material neelectrostatic;

h)se va evita contactul metal pe metal.

7.2.1.1.Încercări statice

7.2.1.1.1.Încercări cu sarcini aşezate excentric

Dacă este posibil să se plaseze excentric sarcinile pe receptorul de sarcina, trebuie să se efectueze o încercare cu o sarcina egala cu limita minima de cantarire plasata succesiv în oricare poziţie pe receptorul de sarcina. Erorile tolerate sunt specificate la pct. 4.1.6.

7.2.1.1.2.Încercări speciale pentru un aparat cu o unitate de cantarire constituită dintr-un aparat de cantarit cu funcţionare neautomata

Unitatea de cantarire trebuie să corespundă încercărilor de sensibilitate, mobilitate şi exactitate specificate în Hotărârea Guvernului nr. 749/2001.

Erorile tolerate trebuie să fie aceleaşi cu cele ale aparatelor de cantarit cu funcţionare neautomata, în concordanta cu valoarea diviziunii de verificare şi clasa de exactitate a acesteia.

7.2.1.2.Determinarea timpului de răspuns

Timpul de răspuns trebuie determinat în condiţii de încercare stabile, fără efecte ale unor factori de influenţa nedoriti. Valorile obţinute nu trebuie să depăşească valorile indicate pe placuta cu inscripţii.

Valorile prevăzute la pct. 7.1.1 referitoare la viteza maxima de operare, ca funcţie de viteza transportorului de sarcina şi de lungimea sarcinii, trebuie să fie compatibile cu valorile obţinute pentru timpul de răspuns.

7.2.1.3.Încercări în condiţii normale de utilizare

7.2.1.3.1.Zona de indecizie şi eroarea de reglare

Încercările trebuie să fie efectuate în concordanta cu metoda C descrisă la pct. 10.3 din cap. V.

7.2.1.3.2.Variatia în timp a punctului efectiv de reglare

Aceste încercări trebuie să fie efectuate cu sarcini de referinţa, fără a modifica reglajele aparatului şi fără a varia factorii de influenţa, şi trebuie să fie repetate de câteva ori pe parcursul unei perioade de opt ore de funcţionare. Pentru obţinerea rezultatelor, pe durata acestor încercări pot fi folosite metode electrice de măsurare.

7.2.1.3.3.Variatia cu temperatura a punctului efectiv de reglare

Aceste încercări trebuie să fie efectuate cu sarcini de referinţa fără a modifica reglajele aparatului şi fără a varia factorii de influenţa, alţii decât temperatura; aceste încercări trebuie repetate de câteva ori pe tot intervalul de temperatura specificat de producător. Pentru obţinerea rezultatelor, pe durata acestor încercări pot fi folosite metode electrice de măsurare.

7.2.2.Încercări de conformitate cu cerinţele tehnice

Prin aceste încercări se stabileşte dacă aparatul îndeplineşte cerinţele tehnice prevăzute în cap. III.

7.2.3.Asigurarea mijloacelor de încercare

În vederea efectuării incercarii, Biroul Roman de Metrologie Legală poate cere solicitantului sa pună la dispoziţie sarcini de referinţa, echipament de manevrare, personal calificat pentru manevrarea acestora şi aparatele de control necesare.

7.2.4.Locul de efectuare a incercarii

Aparatele supuse încercărilor pentru aprobare de model CEE pot fi încercate:

a)într-un amplasament care aparţine Biroului Roman de Metrologie Legal; sau b) în orice amplasament corespunzător stabilit de comun acord între Biroul Roman de Metrologie Legală şi solicitantul incercarii.

8.Verificarea iniţială CEE

8.1.Încercări în cadrul verificării iniţiale CEE

Aparatele trebuie să corespundă cerinţelor metrologice prevăzute la pct. 3, 4.2, 5 şi 6 referitoare la zona nominală de indecizie (Un) pentru un produs dat sau pentru produsele din domeniul de operare, adică între limitele minima şi maxima de cantarire şi între vitezele minima şi maxima de transport.

Verificarea iniţială CEE este efectuată de către Biroul Roman de Metrologie Legală în una sau doua etape.

8.1.1.Prima etapa consta în efectuarea încercărilor statice în conformitate cu prevederile de la pct. 7.2.1.1.

8.1.2.Etapa a doua consta în verificarea cerinţelor privind zona de indecizie şi eroarea de reglare. Verificarea trebuie să fie efectuată cu produsele pentru care este destinat aparatul, folosind una dintre metodele descrise în cap. V. În toate cazurile, cel puţin una dintre încercări trebuie să se efectueze la limita minima de cantarire.

În cazul unui litigiu, metoda de referinţa utilizata va fi metoda C, prevăzută la cap. V pct. 10.3.

8.2.Asigurarea mijloacelor de încercare

În vederea efectuării verificării, Biroul Roman de Metrologie Legală poate cere solicitantului sa pună la dispoziţie sarcini de referinţa, echipament de manevrare, personal calificat pentru manevrarea acestora şi aparatele de control necesare.

8.3.Locul de efectuare a verificării iniţiale CEE

Încercările din prima etapa pot fi efectuate într-un laborator sau orice alt loc adecvat, stabilit de Biroul Roman de Metrologie Legală; încercările din etapa a doua trebuie efectuate la locul de instalare.

9.Inspecţia în serviciu (în uz)

9.1.Verificarea în serviciu (în uz)

Dacă se intenţionează să se efectueze verificări în serviciu, se aplică prevederile de la pct. 4.3.

Capitolul 5Metode de încercare

10.1.Metoda incrementala (metoda A)

10.1.1.Procedura

10.1.1.1.Se utilizează o sarcina de încercare egala cu sarcina dorita.

10.1.1.2.Se ajusteaza punctul de reglare care urmează să fie încercat astfel încât în timpul celor n cantariri să apară întotdeauna semnalul "respins".

În cazul în care un aparat are unul sau mai multe puncte de reglare şi dacă intervalul de reglare al aparatului este mic, punctul sau punctele de reglare care nu sunt utilizate trebuie să fie fixate clar faţă de punctul de reglare care urmează să fie încercat, pentru a evita posibilitatea interferentei în timpul încercărilor.

10.1.1.3.Se majorează sarcina prin adăugarea unei cantităţi de aproximativ o zecime din zona nominală de indecizie (Un) indicată pe aparat şi se trece sarcina de încercare peste receptorul de sarcina al aparatului de n ori.

10.1.1.4.Se continua încercarea prin creşterea sarcinii de încercare cu câte o zecime din zona nominală de indecizie (Un) până la apariţia semnalului "acceptat" cel puţin o dată în timpul a n cantariri.

10.1.1.5.Se continua încercarea prin creşterea sarcinii de încercare cu câte o zecime din zona nominală de indecizie (Un) până la apariţia semnalului "acceptat" în cursul tuturor celor n cantariri.

10.1.1.6.Se continua de câteva ori încercarea dincolo de acest punct prin creşterea sarcinii de încercare cu câte o zecime din zona nominală de indecizie (Un).

10.1.1.7.Rezultatele obţinute se înscriu într-un tabel.

10.1.1.8.Se repeta procedura cu aceleaşi sarcini de încercare, prin descărcarea în ordine inversa a cantităţilor de aproximativ o zecime din zona nominală de indecizie (Un) sau prin utilizarea sarcinilor în mod aleatoriu.

Dacă se foloseşte procedura aleatorie este necesară câte o sarcina de referinţa pentru fiecare cantitate egala cu o zecime din zona nominală de indecizie (Un).

10.1.1.9.Rezultatele obţinute se înscriu într-un tabel.

10.1.2.Prelucrarea rezultatelor

10.1.2.1.În urma rezultatelor obţinute se calculează, în procente, numărul de respingeri şi de acceptări.

10.1.2.2.Se reprezintă grafic, pe hârtie milimetrica, relaţia dintre sarcinile crescatoare şi procentul de respingeri.

10.1.2.3.De pe linia dreapta care rezultă se alege un interval convenabil, de fiecare parte a punctului de 50% (valorile intervalelor 2,275%

50% şi 50%

97,275% corespund la 2 'f3).

10.1.2.4.Se determina intervalul de cantarire care corespunde acestor puncte.

10.1.2.5.Un interval de cantarire împărţit la doi da valoarea lui 'f3.

10.1.2.6.Se estimeaza valoarea conventionala a zonei de indecizie (6 'f3).

10.1.2.7.Valoarea asociata punctului de 50% (jumătatea zonei de indecizie) reprezintă valoarea punctului efectiv de reglare.

10.1.2.8.Eroarea de reglare este diferenţa dintre valoarea punctului nominal de reglare şi valoarea punctului efectiv de reglare obţinut.

10.2.Metoda sus şi jos (metoda B)

10.2.1.Procedura

10.2.1.1.Se alege o sarcina de încercare. Valoarea acesteia trebuie să fie mai mica decât cea a punctului de reglare cu o valoare aproximativ egala cu de 5 ori zona nominală de indecizie (Un).

10.2.1.2.Se alege o valoare pentru sarcina de baza d (sarcina suplimentară) ce va fi adăugată la sarcina de încercare. Aceasta sarcina trebuie să fie de ordinul a Un/4, unde Un este zona nominală de indecizie indicată pe placuta cu inscripţii a aparatului. (Aceasta sarcina trebuie să aibă o valoare convenabila astfel încât să permită utilizarea greutatilor de referinţa şi simplificarea calculelor, de exemplu 10, 20, 50, 100, 200, 500).

10.2.1.3.Sarcina de încercare este trecută şi apoi retrecuta peste receptorul de sarcina al aparatului, după ce a fost marita cu sarcina d între treceri, astfel încât sarcina de încercare plus sarcina adăugată, având o masa totală Mo, să se afle în interiorul zonei de indecizie cu punctul de reglare ales. Din acest moment aparatul este pregătit pentru a începe înregistrarea rezultatelor.

10.2.1.4.Se continua încercarea după cum urmează:

Se trece sarcina Mo peste receptorul de sarcina al aparatului de cantarit. Dacă apare semnalul "respins", a doua încercare va consta în repetarea operaţiei cu o sarcina Mo+d; dacă totuşi apare semnalul "acceptare", a doua încercare va consta în repetarea operaţiei cu o sarcina Mo-d.

Aceasta metoda de încercare, prin adăugarea sau scăderea valorii lui d în concordanta cu rezultatul cantaririi, este repetată până când se realizează numărul cerut de treceri.

10.2.1.5.Rezultatele obţinute trebuie să fie înregistrate pe o diagrama de încercare sub forma arătată la pct. 10.2.3.

Fiecare linie orizontala a diagramei corespunde unei valori particulare a sarcinii Mo±id, numărul total de linii acoperind lăţimea zonei de incertitudine. Rezultatele fiecărei treceri efectuate sunt introduse în diagrama sub forma unui cod; se recomanda utilizarea simbolului X pentru cazul în care sarcina este respinsă şi a simbolului O pentru cazul în care sarcina este acceptată.

10.2.2.Prelucrarea rezultatelor

10.2.2.1.Zona de indecizie

Se insumeaza numărul de poziţii X şi O pe fiecare linie Mo ± id; numărul Nx de simboluri X şi numărul No de simboluri O sunt insumate în acelaşi mod pentru toate liniile.

La efectuarea calculelor se foloseşte setul cu cel mai mic total numeric, fie rezultatele notate cu X, fie rezultatele notate cu O, din moment ce fiecare set de rezultate produce aproximativ aceleaşi informaţii statistice.

Zona de indecizie este calculată folosind următoarea formula:

N●B-A^2

Ua = 9,72 ● d(─────── + 0,029),

N^2

unde:

d = cantitatea de creştere a sarcinii (Un/4, vezi pct. 10.2.1.2)

i = numărul de cantităţi d utilizate

n(i) = numărul rezultatelor luate în considerare pe o linie i

N = numărul total al rezultatelor folosite (cel mai mic dintre totalurile No şi Nx)

A = Σi ● n(i)

B = Σi^2 ● n(i)

10.2.2.2.Punct de reglare (2.5.2)

Punctul de reglare se calculează utilizând următoarea formula:

A 1

m = Mo + d●(─ ± ─)

N 2

Semnul plus trebuie utilizat atunci când calculul este bazat pe respingeri (X) şi semnul minus atunci când calculul este bazat pe acceptări (O).

Eroarea de reglare este determinata ca diferenţa dintre punctul efectiv de reglare m (obţinut prin calculul de mai sus) şi punctul nominal de reglare.

10.2.2.3.Abaterea standard experimentala a valorilor calculate

10.2.2.3.1.Zona de indecizie (Ua)

Abaterea standard a variabilei Ua (asa cum este obţinută la pct. 10.2.2.1) poate fi estimată prin formula:

H ● Ua

S(ua) = ──────

√'76N

Valoarea coeficientului H variaza în funcţie de raportul d/Ua conform tabelului prezentat la pct. 10.2.2.3.1.1.

Metoda matematica de calculare a zonei de indecizie este valabilă numai pentru:

d 1

─ ≤ ─

Ua 3

10.2.2.3.1.1.Valorile lui H ca funcţie de d/Ua sunt:

d/Ua: 0,1 0,13 0,17 0,20 0,23 0,27 0,30 0,33

H: 1,6 1,47 1,38 1,32 1,30 1,25 1,25 1,25

10.2.2.3.2.Eroarea de reglare

Abaterea standard a variabilei m (asa cum s-a obţinut la pct. 10.2.2.2) poate fi estimată din formula:

G ● Ua

S(m) = ──────

√'76N

Valoarea coeficientului G variaza în funcţie de raportul d/Ua conform tabelului prezentat la pct. 10.2.2.3.2.1.

Metoda matematica de calculare a punctului de reglare este valabilă numai pentru:

d 1

── ≤ ──

Ua 3

10.2.2.3.2.1.Valorile lui G ca funcţie de d/Ua sunt:

d/Ua: 0,1 0,13 0,17 0,20 0,23 0,27 0,30 0,33

G: 0,95 0,98 1 1,02 1,05 1,08 1,1 1,12

10.2.3.Diagrama de încercare

10.3.Metoda de încercare QUANTAL ASSAY (metoda C)

Dacă este folosită aceasta metoda pentru aprobarea de model CEE, aparatul trebuie să funcţioneze cu sarcini de referinţa, simuland o linie de producţie. Din motive practice, Biroul Roman de Metrologie Legală poate, ca o excepţie, să efectueze aceasta încercare pe o linie de producţie cu produsele pentru care aparatul este destinat.

10.3.1.Procedura

10.3.1.1.Se considera valoarea zonei nominale de indecizie (Un) indicată pe placuta cu inscripţii.

10.3.1.2.Se calculează masa sarcinilor de încercare (în număr de şapte) utilizata pentru determinarea zonei de indecizie; masa sarcinilor de încercare este obţinută după cum urmează:

B B

m(1,7) = A ± 1,645─; m(2,6) = A ± 1,282─;

6 6

B

m(3,5) = A ± 0,842─; m(4) = A,

6

unde:

H + L

A = ────────

2

B = H - L

H şi L sunt valorile aproximative ale masei la limitele zonei de indecizie, pentru un punct de reglare dat.

10.3.1.3.Sarcinile de încercare trebuie să cuprindă zona de indecizie pentru punctul de reglare încercat.

10.3.1.4.Se trece fiecare sarcina de încercare pe aparat de 50 de ori şi se continua, pentru cele mai uşoare doua sarcini de încercare şi pentru cele mai grele doua sarcini de încercare, până când se completează 200 de treceri.

Sarcinile de încercare trebuie trecute în ordine aleatorie. În orice caz, sarcinile de încercare la limitele extreme ale zonei de indecizie trebuie să se succeada la un interval de timp corespunzător vitezei de operare utilizate în timpul incercarii.

10.3.2.Înregistrarea rezultatelor în tabel

10.3.2.1.Se insumeaza rezultatele şi se înregistrează conform celor prezentate în tabelul nr. 1.

10.3.2.2.Se obţin valorile nw şi nwy din tabelele nr. 2 şi 3 pentru n = 50 şi r = 200. Se insumeaza valorile din coloanele 5 şi 6 din tabelul nr. 1.

10.3.2.3.Se calculează valorile n(i)w(i)x(i),n(i)w(i)x(i)^2 şi n(i)w(i)x(i)y(i) şi se insumeaza valorile din coloanele 7, 8 şi 9 din tabelul nr. 1.

10.3.2.4.Din sumele rezultate în tabelul nr. 1 se calculează valorile estimate pentru punctul de reglare (M) şi pentru zona de indecizie (Ua), conform celor prevăzute la pct. 10.3.3 din tabelul nr. 1.

10.3.2.5 Tabelul nr. 1

unde:

X(i) = incrementul masei

n(i) = numărul trecerilor efectuate (50 sau 200)

r(i) = numărul cazurilor în care X(i) a fost acceptat

10.3.3.Din sumele înregistrate în tabelul 1 se calculează următoarele marimi:

Σn(i)W(i)X(i)

X = ─────────────

Σn(i)W(i)

Σn(i)W(i)Y(i)

Y = ──────────────

Σn(i)W(i)

[Σn(i)W(i)X(i)]^2

S(nWXX)= Σn(i)W(i)X(i)^2 - ────────────────

Σn(i)W(i)

[Σn(i)W(i)][Σn(i)W(i)Y(i)]

S(nWXY)= Σn(i)W(i)X(i)Y(i) - ──────────────────────────

Σn(i)W(i)

S(nWXY)

şi b = ──────────

S(nWXX)

Estimatia M a punctului de reglare M este de:

y

M = Mo + m, dunde m = x - ───

b

Estimatia Ua a zonei de indecizie Ua este data de:

6

Ua = ───

b

Tabelul nr. 2

n = 50

*1)Valorile nw şi nwy din aceasta linie trebuie folosite numai pentru cele mai mari valori ale lui x, atunci când r = O sau pentru cele mai mici valori ale lui x când r = 50

Tabelul nr. 3

n = 200

*1)Valorile w şi nwy din aceasta linie trebuie folosite numai pentru cele mai mari valori ale lui x, atunci când r = O sau pentru cele mai mici valori ale lui x când r = 200

──────────────