Lege nr. 83 din 15 aprilie 1998

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Băncilor legal constituite în România, aflate în stare de insolvabilitate, li se aplică procedura falimentului instituită prin prezenta lege.

Articolul 2

O banca este considerată insolvabilă, dacă se afla într-una dintre următoarele situaţii:

a)banca nu a onorat integral creanţele certe, lichide şi exigibile, de cel puţin 30 de zile;

b)valoarea obligaţiilor băncii depăşeşte valoarea activului sau.

Valoarea activului şi pasivului băncii se va calcula în conformitate cu normele emise de Banca Naţionala a României în acest sens.

Capitolul 2Atribuţiile organelor care aplica procedura falimentului

Articolul 3

Principalele atribuţii ale tribunalului, în cadrul prezentei legi, sunt:

a)desemnarea judecătorului-sindic şi desemnarea, cu acordul Băncii Naţionale a României, a lichidatorului, controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea acestora;

b)aprobarea desemnării unor experţi, autorizaţi conform legii, care să-l ajute pe judecătorul-sindic la îndeplinirea îndatoririlor sale;

c)judecarea cererilor de a se ridica administratorilor băncii debitoare dreptul de a mai conduce activitatea acesteia;

d)judecarea acţiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive;

e)judecarea contestaţiilor băncii debitoare ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic;

f)confirmarea planului de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare;

g)soluţionarea obiectiilor la rapoartele semestriale şi la cel final ale judecătorului-sindic;

h)darea hotărârilor de începere şi de închidere a procedurii falimentului.

Articolul 4

Hotărârile tribunalului sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii ele pot fi atacate cu recurs.

Articolul 5

Judecătorul-sindic este desemnat de către preşedintele tribunalului, în temeiul Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Articolul 6

În îndeplinirea îndatoririlor sale, care implica aplicarea unor reglementări bancare, judecătorul-sindic poate cere şi opinia Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară.

Articolul 7

Principalele îndatoriri ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:

a)examinarea activităţii băncii debitoare, în raport cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plati, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi supunerea acelui raport tribunalului, în termen de 30 de zile de la desemnarea sa;

b)conducerea activităţii persoanelor pe care le-a angajat sa-l ajute;

c)introducerea, la tribunal, de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de banca debitoare în dăuna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţii comerciale încheiate de banca debitoare şi a constituirii unor garanţii acordate de aceasta;

d)menţinerea sau rezilierea unor contracte încheiate de banca debitoare;

e)admiterea planului de lichidare a unor bunuri din averea băncii debitoare, până la acoperirea pasivului;

f)la începerea procedurii falimentului, aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor băncii debitoare şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;

g)examinarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la ele;

h)urmărirea încasării creanţelor din averea băncii debitoare, rezultate din transferuri de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta înainte de înregistrarea cererii introductive;

i)lichidarea bunurilor din averea băncii debitoare;

j)primirea plăţilor pe seama băncii debitoare şi consemnarea sumelor, în termen de 24 de ore, într-un cont bancar deschis la Banca Naţionala a României, pe numele băncii debitoare, cu drept exclusiv de dispoziţie în interesul procedurii falimentului;

k)sesizarea tribunalului despre orice problema care ar cere o soluţionare de către acesta;

l)efectuarea oricăror acte de procedura cerute de prezenta lege.

Articolul 8

Banca debitoare şi oricare dintre creditori pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic, în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. O astfel de contestaţie va trebui să fie înregistrată în termen de 10 zile de la data la care măsura a fost luată, iar soluţionarea acesteia se va face în maximum 30 de zile. Dacă socoteşte necesar, tribunalul va tine o şedinţa, cu citarea autorului contestaţiei, a băncii debitoare, a creditorilor şi a Băncii Naţionale a României, cu participarea judecătorului-sindic.

Articolul 9

În orice stadiu al procedurii falimentului, tribunalul poate înlocui pe un judecător-sindic cu altul, prin încheierea motivată, data în camera de consiliu.

Articolul 10

În toate cazurile de faliment, la propunerea judecătorului-sindic şi cu avizul Băncii Naţionale a României, tribunalul va desemna un lichidator. Acesta va trebui să fie persoana juridică specializată, constituită conform legii.

Articolul 11

Un lichidator este investit cu puteri de gestionare şi de control asupra băncii debitoare şi poate lua acele măsuri pe care le considera necesare la lichidarea activelor băncii debitoare, pentru a se obţine valorificarea optima a acestora, chiar în cazurile în care băncii debitoare i-a fost retrasă autorizaţia. Aceste măsuri privesc următoarele aspecte:

a)sa continue sau sa intrerupa, în mod justificat, orice operaţiune;

b)sa imprumute bani, garantand cu activele băncii debitoare sau fără garanţie;

c)sa stabilească din nou ratele dobânzilor aferente pasivelor băncii debitoare, cu condiţia ca, totuşi, orice nou nivel al ratei dobânzilor sa nu fie mai mic decât cel mai scăzut nivel practicat pe piaţa bancară;

d)sa angajeze personalul necesar lichidării;

e)sa încheie orice document în numele băncii debitoare, sa initieze sau sa apere şi sa coordoneze, în numele acesteia, orice acţiune sau procedura legală.

Lichidatorul va întocmi un raport lunar asupra evoluţiei procedurii falimentului, pe care îl va prezenta spre aprobare judecătorului-sindic, după care îl va transmite şi Băncii Naţionale a României. Un astfel de raport va include informaţii referitoare la valoarea totală a creanţelor asupra băncii debitoare şi la valoarea totală a activelor băncii debitoare care au fost vândute.

Capitolul 3Procedura de sesizare a tribunalului

Articolul 12

Procedura falimentului va începe pe baza unei cereri introduse de către banca debitoare sau de către creditori ai acesteia ori de către Banca Naţionala a României.

Tribunalul competent să soluţioneze cererea este cel în a cărui jurisdicţie se afla sediul central al băncii debitoare.

Articolul 13

Procedura falimentului unei bănci se porneşte, de regula, după constatarea de către Banca Naţionala a României ca aplicarea măsurilor de supraveghere specială, desfăşurate în scopul redresarii băncii respective, nu a condus la evitarea stării de insolvabilitate.

Articolul 14

Banca debitoare, care nu mai poate face faţa în totalitate datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supusă dispoziţiilor prezentei legi.

Cererea băncii va fi semnată de persoanele care, potrivit prevederilor legii, au calitatea de a o reprezenta.

Articolul 15

Cererea băncii debitoare va trebui să fie însoţită de următoarele acte:

a)bilanţul contabil şi copii de pe registrele contabile curente;

b)o lista a tuturor bunurilor; pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliară;

c)o lista a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora - certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate -, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinta;

d)contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii.

Articolul 16

Orice creditor, care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unei bănci debitoare, care, timp de cel puţin 30 de zile, se afla în încetare de plati.

Creditorul nu va putea introduce cererea fără să facă dovada ca, în prealabil, ca urmare a introducerii unei acţiuni de executare silită asupra contului băncii debitoare, Banca Naţionala a României, în calitate de terţ poprit, a comunicat ca banca respectiva se afla în încetare de plati de peste 30 de zile.

Articolul 17

Banca Naţionala a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va putea introduce cerere împotriva băncii faţă de care s-au aplicat măsuri de supraveghere şi administrare specială şi care nu au condus la redresarea băncii aflate în situaţia de a nu onora integral plăţile.

Articolul 18

În urma înregistrării cererii, introdusă conform art. 14, 16 şi 17, tribunalul va notifica aceasta părţilor interesate şi oficiului registrului comerţului unde banca debitoare este înmatriculată, pentru efectuarea menţiunii.

Toate cheltuielile pentru aceste măsuri vor fi suportate din averea băncii debitoare.

Articolul 19

La primul termen de judecată, tribunalul va analiza cererea şi, în cazul în care banca debitoare nu contesta situaţia de insolvabilitate, va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului băncii debitoare.

Contestaţia împotriva cererii de declansare a procedurii falimentului se poate face în termen de 5 zile de la data înregistrării acestei cereri.

Tribunalul se va pronunţa asupra contestaţiei, în termen de 10 zile, termen care poate fi prelungit o singură dată, cu încă 10 zile.

Hotărârea judecătorească privind începerea procedurii falimentului băncii debitoare va fi comunicată de îndată Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în vederea aplicării reglementărilor privind plata depozitelor garantate.

Articolul 20

Tribunalul va comunică Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind începerea procedurii falimentului băncii debitoare. Banca Naţionala a României va închide de îndată conturile băncii debitoare, deschise la Banca Naţionala a României, şi va deschide un nou cont, cu menţiunea "banca în faliment". În acest cont se vor vira sumele de bani existente până la acea data în conturile băncii. În continuare, operaţiunile financiare ale băncii în faliment se vor desfăşura exclusiv prin acest cont.

Articolul 21

Celelalte proceduri de derulare a operaţiunilor de lichidare sunt prevăzute de Legea nr. 64/1995 privind producerea reorganizării judiciare şi a falimentului, cu modificările ulterioare, Capitolul III, Secţiunea a 6-a "Falimentul", care se vor aplica corespunzător şi procedurii falimentului băncilor.

Capitolul 4Răspunderea organelor de conducere şi a cenzorilor băncii ajunse în stare de faliment

Articolul 22

Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul băncii, ajunsă în stare de faliment, să fie suportat de către membrii organelor de conducere - administratori, directori şi, după caz, cenzori, dacă au contribuit la falimentul acesteia, prin una dintre următoarele fapte:

a)au folosit bunurile sau creditele băncii în folosul propriu;

b)au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea băncii;

c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vadit banca la încetarea de plati;

d)au ţinut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul băncii sau au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia;

f)au folosit mijloace ruinătoare, pentru a procura băncii fonduri, în scopul întârzierii încetării de plati;

g)în luna precedenta încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferinta, unui creditor, în dăuna celorlalţi creditori.

Aplicarea dispoziţiilor alin. 1 nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.

Articolul 23

Sumele plătite potrivit art. 22 alin. 1 vor intra în averea băncii debitoare şi vor fi destinate plăţii datoriilor.

Articolul 24

În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 22 alin. 1, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de către oricare dintre creditori, de către Banca Naţionala a României sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va dispune măsuri asiguratorii.

Articolul 25

Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 22 alin. 1 se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedura civilă.

Articolul 26

Procedura falimentului va fi închisă atunci când tribunalul a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea băncii ajunse în stare de faliment au fost distribuite şi fondurile nereclamate au fost depuse la Banca Naţionala a României. În urma unei cereri a judecătorului-sindic, tribunalul va da o hotărâre, închizând procedura falimentului. Hotărârea va fi comunicată, în scris, tuturor creditorilor, băncii debitoare şi Băncii Naţionale a României, care va închide contul "banca în faliment" existenta la aceasta şi va vira eventualele sume rămase în cont la bugetul de stat. Aceste sume pot fi solicitate de persoanele îndreptăţite, în termenul legal de prescripţie.

Capitolul 5Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 27

Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitatii lor cu cele ale Codului de procedura civilă.

Articolul 28

Procedurile de reorganizare şi de lichidare judiciară a băncilor, deschise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi continuate şi închise în condiţiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 29

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 30

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga orice dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

RADU VASILE

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VASILE LUPU