Decizia nr. 915 din 21 februarie 2023

Dosar nr. 6.379/2/2020

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T.A.M. împotriva Sentinței civile nr. 1.256 din 17 septembrie 2021 a Curții de Apel B. - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, răspunde recurenta-reclamantă T.A.M., reprezentată de avocat S.N.L., conform împuternicirii avocațiale atașate la dosar, lipsind intimații-pârâți M.E. și Guvernul României.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se prezintă referatul cauzei, magistratul-asistent învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată în ședință publică, la termenul anterior cauza a fost amânată în vederea comunicării unui exemplar al cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011 și depunerii punctelor de vedere.

Deopotrivă, magistratul-asistent arată că față de cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate s-a format Dosarul asociat nr. 6.379/2/2020/a1.

Recurenta-reclamantă T.A.M., prin avocat, învederează instanței că înțelege să depună la dosar note scrise.

Înalta Curte încuviințează depunerea notelor scrise la dosarul cauzei și, luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă T.A.M., prin avocat, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, ca urmare a existenței Deciziei nr. 364 pronunțate de Curtea Constituțională a României.

De asemenea, menționează că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată, pe cale separată.

Înalta Curte, luând act de susținerea părții prezente, în conformitate cu dispozițiile art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra căii de atac promovate.

ÎNALTA CURTE,

asupra cererii de față,

din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel B. - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9.11.2020, cu nr. 6.379/2/2020, reclamanta T.A.M., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.E., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

1.anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, exclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat;

2.obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă.

2.Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1.256 din 17 septembrie 2021, Curtea de Apel B. - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta T.A.M., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.E., ca neîntemeiată.

În esență, Curtea de Apel P. a reținut faptul că prin art. 50 alin. (2) se permite depunerea de sesizări și cu privire la lucrări de doctorat susținute și titluri de doctor acordate anterior datei intrării sale în vigoare; acest fapt nu poate fi apreciat drept o încălcare a principiului neretroactivității legii.

Astfel, și anterior acestui moment era permisă verificarea legalității acordării titlului de doctor (act administrativ individual), în baza dreptului comun (Legea nr. 554/2004), care reglementează posibilitatea anulării oricăror acte administrative emise cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, a concluzionat instanța de fond că dispozițiile art. 50 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, astfel cum a fost modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 134/2016, reglementează doar modul în care se declanșează procedura de verificare a tezelor de doctorat, fără a face referire la normele de drept material aplicabile.

Totodată, a constatat că art. 50 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 a fost emis în scopul organizării executării legii, fiind dat în aplicarea art. 170 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011.

Or, pârâtul Guvernul României, preluând identic sintagma „nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională“ din norma legală având forță juridică superioară, nu a încălcat vreo normă de tehnică legislativă, astfel încât criticile de nelegalitate privind lipsa clarității și a previzibilității prin nestabilirea unor criterii clare și obiective, precum și lipsa stabilirii unui termen maxim în care se poate face sesizarea, invocate de reclamantă prin raportare la art. 50 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, sunt neîntemeiate prin raportare la dispozițiile art. 170 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, fiind în acord cu acestea.

3.Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta T.A.M., criticând-o pentru nelegalitate, și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii de chemare în judecată și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că în mod vădit nelegal instanța de fond a considerat că art. 50 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 nu aduce atingere principiului neretroactivității legii civile.

În acest sens arată recurenta că ceea ce critică nu vizează subiecții care pot formula sesizarea, autoritatea competentă, obiectul sesizării și motivele pentru care se poate face o astfel de sesizare, ci faptul că sesizarea Consiliului CNATDCU cu privire la suspiciunea de plagiat poate avea ca obiect o teză de doctorat, indiferent de data susținerii acesteia și de data acordării titlului de doctor. Astfel, calculul termenului în care se poate exercita dreptul de a formula sesizarea va trebui să se

raporteze la momentul susținerii tezei de doctorat (cum prevedea legea în vigoare la data emiterii actului administrativ individual), și nu la momentul la care s-a acordat titlul de doctor (cum s-a modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 134/2016).

Prin această adăugare, arată recurenta, având în vedere că susținerea tezei de doctorat a avut loc la data de 27.10.2015, iar titlul de doctor a fost acordat la data de 7.12.2015, se instituie un punct ulterior de la care ar trebui să curgă termenul de sesizare în vederea verificării respectării standardelor de calitate sau de etică profesională, ceea ce are aptitudinea de a produce efecte asupra reclamantei într-o eventuală constatare a neconstituționalității sintagmei ce conferă „imprescriptibilitate“ unei astfel de sesizări.

Prin urmare, apreciază recurenta, având în vedere faptul că și prin Decizia nr. 1.345/2008 Curtea Constituțională a reținut că „neretroactivitatea fiind un principiu constituțional prevăzut în mod expres, legiuitorul nu va putea adopta norme juridice cu aplicare retroactivă, indiferent dacă este vorba de legi materiale sau legi procesuale“, este evident că reglementarea posibilității analizării eventualelor încălcări ale standardelor de calitate sau etică, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, „indiferent de data susținerii acesteia și indiferent de data acordării titlului de doctor“, retroactivează, motiv pentru care nelegalitatea actului administrativ atacat este una indubitabilă.

Așadar, în mod nelegal, instanța de fond a respins criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziții constituționale, întrucât controlul de legalitate a unui act normativ nu trebuie limitat la actul pe care îl pune în aplicare, ci, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, trebuie să se raporteze inclusiv la dispozițiile constituționale.

A mai arătat recurenta că sintagma „nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională“ încalcă în mod flagrant principiul previzibilității legii și principiul securității juridice, în sensul că nu oferă nicio garanție destinatarilor săi de protejare împotriva unor sesizări formulate în mod abuziv, precum și împotriva posibilității de reevaluare a tezei de doctorat în condiții de maximă libertate.

Or, tocmai nerespectarea principiului accesibilității și previzibilității normei juridice de către dispozițiile art. 50 alin. (1) și (2) din Codul de doctorat a condus la posibilitatea ca în raportul de analiză din 19.11.2018 al Comisiei de analiză să rezulte un coeficient de similitudine 1 de 33,8% și un coeficient de similitudine 2 de 17,1% prin identificarea unor prezumtive surse de plagiat, respectiv documente, lucrări de disertație, articole etc. care au fost publicate în anii 2016, 2017, 2018 și au copiat pasaje din lucrarea de doctorat pentru care reclamanta a primit titlul de doctor.

Mai mult, art. 50 alin. (1) și (2) din Codul de doctorat nu instituie un termen maxim în care se poate face sesizarea, fapt care conduce la o stare perpetuă de incertitudine juridică, arată recurenta.

Astfel, sintagma care conferă această posibilitate, indiferent de data susținerii acesteia și de data acordării titlului de doctor, este în mod evident neconstituțională, deoarece este imposibilă inexistența unei limitări temporale în formularea sesizărilor.

Nu în ultimul rând, apreciază recurenta, lipsa unor criterii clare și obiective care să stea la baza reluării evaluării realizate anterior de CNATDCU, precum și a unui termen-limită în raport cu care să realizeze această reevaluare (prin faptul că sesizarea poate fi făcută oricând) conduce la situația în care CNATDCU realizează o reinterpretare sau o reevaluare subiectivă a unor informații și documente care s-au aflat la dispoziția sa și pe care le-a luat în considerare la data emiterii titlului de doctor.

Or, această situație este inacceptabilă din perspectiva principiului securității juridice, din cauza faptului că lasă autorității statului posibilitatea de a reveni asupra unei decizii anterioare, fără ca acest demers să fie justificat în mod obiectiv, învederează recurenta.

Concluzionând, recurenta apreciază că, în mod indubitabil, rezultă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 50 alin. (1) și (2) din Codul de doctorat, prin încălcarea principiului accesibilității și previzibilității normelor juridice instituit de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, deoarece aceste dispoziții nu respectă cerințele constituționale de precizie, claritate și previzibilitate, permițând interpretări arbitrare și abuzuri din partea CNATDCU, prin aceea că titularul titlului de doctor este într-o stare perpetuă de incertitudine juridică privind legalitatea și conformitatea tezei de doctorat, precum și într-o imposibilitate obiectivă de a formula apărări procedurale și materiale privind respectarea/nerespectarea standardelor de calitate sau etică profesională ori a dispozițiilor de plagiat.

4.Apărările formulate în cauză4.1. Deși au fost legal citați, intimații-pârâți M.E. și Guvernul României nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.

4.2.Recurenta-reclamantă T.A.M. a depus note scrise arătând că prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 24 august 2022, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în sensul că a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de C.M.J.(C.) în Dosarul nr. ...../../..... al Curții de Apel P. - Secția de contencios administrativ și fiscal și a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.

Mai arată recurenta că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 364 din 8 iunie 2022 afectează inclusiv legalitatea actului administrativ contestat în prezenta cauză, susținând necesitatea anulării Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, exclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin Ordinul ministrului educației nr. 5.954/2015, reclamantei i-a fost conferit titlul de doctor în domeniul „Informații și securitate națională“.

Ulterior, în data de 19.10.2018, în temeiul art. 1 din cuprinsul anexei nr. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul ministrului educației naționale și cercetării științifice nr. 3.482/2016, s-a sesizat Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul tezei de doctorat.

Prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5.413/03.12.2019 s-a aplicat măsura retragerii titlului de doctor, avându-se în vedere raportul comisiei de analiză a contestației, validat de Consiliul general al CNATDCU în ședința din 25.10.2019, Decizia CNATDCU nr. 16.872/15.607 din 18.11.2019 prin care Consiliul general CNATDCU a validat prin vot respingerea contestației și menținerea deciziei inițiale de retragere a titlului de doctor în domeniul informații și securitate națională pentru doamna O.G. A.M. (T.), fiind invocate în drept art. 1, 8, 10 și 11 din Legea nr. 554/2004, precum și toate dispozițiile legale din cuprinsul lucrării.

În cauza de față, reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ, prin cererea introductivă, anularea dispozițiilor art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, deoarece încalcă principiul neretroactivității legii și principiul previzibilității acesteia.

Art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat dispune în sensul că:

(1)În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională în organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate lua măsurile prevăzute la art. 170 din Legea nr. 1/2011.

(2)Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv membrii CNATDCU și IOSUD, poate sesiza în scris, prin intermediul UEFISCDI, Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susținerii acesteia, și de data acordării titlului de doctor.

(3)Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării poate fi sesizat cu privire la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul de cercetare-dezvoltare din cadrul IOSUD, potrivit prevederilor art. 323 din Legea nr. 1/2011.

Înalta Curte constată că art. 50 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 a fost emis în scopul organizării executării legii, fiind dat în aplicarea art. 170 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, care prevede:

În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:

a)retragerea calității de conducător de doctorat;

b)retragerea titlului de doctor;

c)retragerea acreditării școlii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului școlii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenți-doctoranzi.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 364 din 8.06.2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 24 august 2022) s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.

Pe subiectul analizat, prezintă relevanță următoarele considerente expuse în decizia instanței constituționale:

36.În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU, cu consecința conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii științifice a lucrării, neexistând niciun temei constituțional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunțat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare și o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia și să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conținutului tezei de doctorat, și angajează răspunderea autorității emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat și infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalității creează un veritabil risc la adresa securității juridice.

37.Se mai reține că, după cum nici instanța judecătorească nu are competența de a statua cu privire la fondul științific al tezei de doctorat elaborate, nici autoritatea emitentă nu are competența de a reaprecia fondul științific al acesteia. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aceste aspecte, ci doar pentru aspecte ce țin de legalitatea desfășurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum și a condițiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. Altfel s-ar ajunge la arbitrar și la o insecuritate juridică permanentă în privința deținerii titlului de doctor.

38.Toate aceste aspecte, însă, țin de interpretarea și aplicarea legii, revenind autorității emitente să facă aprecierea in concreto a motivelor invocate pentru revocarea titlului de doctor, cu respectarea principiului aplicării în timp a legii [potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție], apreciere care este supusă controlului judecătoresc.

39.În ceea ce privește fixarea unui termen în care autoritatea emitentă să aibă posibilitatea să revoce actul administrativ, Curtea constată că, în condițiile prezentei decizii, rezultă că revocarea titlului de doctor se poate face de autoritatea emitentă numai pe perioada în care acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. Prin urmare, odată cu soluția de constatare a neconstituționalității sub rezervă de interpretare, în mod implicit, revocarea se poate face numai într-un anumit termen, variabil, de la caz la caz, dar care se încadrează în exigențele Legii nr. 554/2004, astfel că aspectele criticate reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii pe care Curtea Constituțională nu are competența de a le soluționa.

Sintetizând, Curtea Constituțională a reținut prin decizia mai sus arătată că trebuie realizată o diferențiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanța judecătorească și, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situații evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil și al producerii de efecte juridice.

Astfel, în cazul în care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât și înscrisul constatator pot fi desființate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituției emitente a actului desființarea titlului, se imprimă și se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.

O altă chestiune care reiese din analiza Deciziei nr. 364 din 8 iunie 2022 este aceea a limitelor judecății în cadrul acțiunii în anularea titlului de doctor ori, după caz, a ordinului de revocare a titlului de doctor. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aspecte subsumate fondului științific al tezei de doctorat elaborate, ci doar pentru aspecte ce țin de legalitatea desfășurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum și a condițiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. În caz contrar, s-ar ajunge la arbitrar și la o insecuritate juridică permanentă în privința deținerii titlului de doctor.

Totodată, Curtea Constituțională a constatat că nici instanța judecătorească nu are competența de a statua cu privire la fondul științific al tezei de doctorat elaborate, după cum nici autoritatea emitentă nu are competența de a reaprecia fondul științific al acesteia.

În caz contrar, s-ar ajunge la arbitrar și la o insecuritate juridică permanentă în privința deținerii titlului de doctor.

În ceea ce privește „inexistența unei limitări temporale în formularea sesizărilor“, decizia anterior amintită a stabilit că „În ceea ce privește fixarea unui termen în care autoritatea emitentă

să aibă posibilitatea să revoce actul administrativ, Curtea constată că, în condițiile prezentei decizii, rezultă că revocarea titlului de doctor se poate face de autoritatea emitentă numai pe perioada în care acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice“ (paragraful 39).

În raport cu dezlegarea dată de Curtea Constituțională prin decizia de interpretare a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că se impune anularea dispozițiilor art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat.

Luând în considerare efectele deciziei sus-menționate, obligatorii potrivit art. 147 din Constituția României, trebuie menționat că art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 este adoptat cu încălcarea principiului reglementat de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, fiind o normă de executare în concret a legii, nu poate produce alte efecte decât cele permise de dispozițiile normei primare, respectiv art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011.

În consecință, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ raportat la art. 498 alin. (2) din Codul de procedură civilă, va casa hotărârea recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea reclamantei și va dispune anularea dispozițiilor art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat.

Totodată, în considerarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, urmează a se dispune întreprinderea tuturor demersurilor necesare pentru publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta T.A.M. împotriva Sentinței civile nr. 1.256 din 17 septembrie 2021 a Curții de Apel B. - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite cererea formulată de reclamanta T.A.M.

Anulează dispozițiile art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat.

Prezenta decizie se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Judecător,

C.M. Voinescu

Magistrat-asistent,

A.M. Luciu