Decizie nr. 148 din 21 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ştefan Movilă în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Mediaş.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei, prin avocat, reiterează, pe scurt, argumentele expuse în scris în motivarea excepţiei şi solicită, pentru aceleaşi motive, admiterea excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.217/105/2007, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Movilă într-o cauză în care instanţa de judecată, rejudecând în fond, după casare, a admis plângerea petentului Vasile Tripon şi a reţinut cauza spre judecare, a desfiinţat în parte ordonanţa procurorului, urmând a se pronunţa sub aspectul infracţiunii de înşelăciune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi accesul liber la justiţie, întrucât exclude posibilitatea atacării cu recurs a soluţiei de admitere a plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, cu reţinerea cauzei spre judecare.

Tribunalul Prahova - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, conform cărora "Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."

Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi în art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată. Stabilirea de către legiuitor, prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanţei pronunţate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, iar nu şi hotărârea pronunţată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Aceasta întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond care a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiţie.

De asemenea, stabilirea competenţei, precum şi reglementarea utilizării căilor de atac împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, se constată că textul de lege criticat este deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care se află în ipoteza acestuia, fără privilegii sau discriminări.

În sensul celor de mai sus, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006.

În plus, criticile formulate vizează extinderea prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură şi la alte situaţii neprevăzute de acestea. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării".

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ştefan Movilă în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Mediaş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu