Decizia nr. 346 din 22 mai 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 723 alin. (1) și art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristina Oprea în Dosarul nr. 10.327/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.171D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, deoarece stabilirea cheltuielilor judiciare nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiție, iar reglementarea competenței instanțelor de judecată, în orice materie, este atributul legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 10.327/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 723 alin. (1) și art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristina Oprea într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de întoarcere a executării silite.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că toate actele pe care creditorul le întreprinde în baza unui titlu executoriu sunt de bună-credință, la fel cum sunt și cheltuielile de executare făcute de acesta. Astfel, având în vedere că promovarea acțiunilor în materia dreptului muncii este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar hotărârile pronunțate în această materie privesc aspecte ce țin de asigurarea traiului zilnic al fiecărei persoane, păstrarea cheltuielilor de executare în sarcina foștilor angajați este de natură a îngrădi accesul liber la justiție, deoarece, dacă în calea de atac hotărârea instanței de fond este schimbată, acesta va avea o situație materială mult mai grea decât la momentul declanșării litigiului inițial. Prin urmare, prin art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă se creează creditorului o situație juridică mai grea decât cea inițială, ceea ce contravine atât principiilor constituționale, cât și principiilor de drept civil potrivit cărora nimănui nu i se poate crea în calea de atac o situație mai grea decât cea inițială.

6.Cu referire la dispozițiile art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se arată, în esență, că sunt neconstituționale, deoarece acordă posibilitatea ca cererea de restabilire a situației anterioare executării să fie soluționată de o instanță de executare care este inferioară în grad instanței care a pronunțat hotărârea. Astfel, prin posibilitatea acordată instanței inferioare în grad să înfrângă o decizie a unei instanțe de grad superior se creează un grav dezechilibru în exercitarea însăși a justiției. Se apreciază că opțiunea legiuitorului pentru această măsură creează un dezechilibru între interesul general referitor la buna administrare a justiției și interesul protejării drepturilor fundamentale ale individului.

7.Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 723 alin. (1) și art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 723 alin. (1): „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.“;

–Art. 724 alin. (3): „Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgență și cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.“14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 alin. (2) potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.

15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt criticate din perspectiva faptului că, în urma finalizării procedurii întoarcerii executării, cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. Astfel, Curtea observă că prin întoarcerea executării silite se obține restabilirea situației anterioare urmăririi silite, art. 723 din Codul de procedură civilă referindu-se exclusiv la cazurile în care a fost desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită. Întoarcerea executării poate fi dispusă, potrivit art. 724 din Codul de procedură civilă, numai de instanța judecătorească, în urma examinării temeiniciei și legalității acesteia. La soluționarea cererii de întoarcere a executării, instanța este competentă să stabilească dacă cel care o solicită este sau nu îndreptățit să obțină restituirea bunului ori a valorii luate prin executare silită. Așadar, pentru a se realiza întoarcerea executării, trebuie să se înlăture temeiul executării prin anularea, desființarea executării sau trebuie să se invalideze executarea însăși.

16.Din actele dosarului rezultă că, în cauză, autoarea excepției de neconstituționalitate a solicitat punerea în executare a titlului executoriu care consta într-o sentință civilă a Tribunalului București, nedefinitivă, desființată ulterior prin admiterea apelului de către Curtea de Apel București, astfel încât, pe cale de consecință, a fost desființat titlul executoriu pus în executare provizorie.

17.În această situație, Curtea observă că hotărârile primei instanțe, când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și a sumelor cuvenite, potrivit legii, șomerilor, sunt executorii de drept [art. 448 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă], însă, potrivit dispozițiilor art. 637 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz“. Astfel, legea deschide posibilitatea executării provizorii a hotărârilor de primă instanță și atrage totodată atenția asupra riscului, în cazul reformării acestora în căile de atac, a demarării procedurii de întoarcere a executării silite. Prin urmare, riscul punerii în executare a unei hotărâri judecătorești executorii care poate fi atacată cu apel sau recurs aparține în exclusivitate creditorului în sarcina căruia, în ipoteza desființării titlului executoriu în calea de atac, rămân cheltuielile de executare pentru actele efectuate, acesta aflându-se într-o culpă procesuală determinată de declanșarea urmăririi silite.

18.În condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul este abilitat să reglementeze competența și procedura de judecată, instituirea în sarcina creditorului a cheltuielilor de executare pentru actele efectuate în urmărirea silită nu aduce nicio atingere principiului constituțional pretins a fi încălcat.

19.În continuare, referitor la dispozițiile art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea sunt criticate din perspectiva stabilirii instanței competente să judece cererea de restabilire a situației anterioare executării, dacă aceasta nu a fost dispusă prin hotărârea prin care s-a desființat titlul executoriu sau executarea silită. Astfel, Curtea reține că, potrivit art. 724 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, dacă instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, restabilirea situației anterioare executării se va face prin aceeași hotărâre, dacă cel interesat a făcut o cerere în acest sens. Însă, dacă nu a fost formulată o astfel de cerere, partea interesată va putea cere restabilirea situației anterioare executării pe cale separată adresată instanței de executare. Așadar, solicitarea restabilirii situației anterioare executării pe cale separată reprezintă un proces de sine stătător, și nu o cerere accesorie întoarcerii executării. Prin urmare, competența de soluționare a cererii formulate în temeiul art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă revine instanței de executare, care, potrivit normelor de competență stabilite de art. 651 din Cod, este judecătoria în raza căreia își are domiciliul sau sediul debitorul.

20.Curtea mai reține că, potrivit art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, astfel cum rezultă din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 5 din 12 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 13 aprilie 2012, instanța judecătorească competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria. În considerentele deciziei menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că, întrucât competența de încuviințare a executării silite revine judecătoriei, ca instanță de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare. În condițiile în care judecătoria, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva executării, cât și a titlului executoriu, aceeași competență aparține aceleiași instanțe, judecătoria, atunci când se pune problema restabilirii situației anterioare executării (întoarcerea executării), ca urmare a anulării executării și, respectiv, a desființării titlului executoriu în baza căruia a fost efectuată executarea silită.

21.Astfel, Curtea apreciază că aceste considerente își găsesc aplicarea, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, iar dispozițiile legale criticate nu contravin, ci dau expresie prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

22.Totodată, Curtea, având în vedere că dispozițiile legale criticate stabilesc cu titlu de principiu drepturile debitorului care a obținut desființarea titlului executoriu sau a executării înseși și procedurile de urmat în cazul întoarcerii executării și competența de judecată a instanțelor judecătorești, reține că procedura întoarcerii executării silite, astfel cum este reglementată de legiuitor, nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 și 124.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristina Oprea în Dosarul nr. 10.327/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 723 alin. (1) și art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 mai 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin