Decizie nr. 144 din 25 martie 2004

Nicolae Popa - preşedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Gheorghe Mitracu în Dosarul nr. 2.281/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin mandatar, lipsind partea Primăria Municipiului Bucureşti, reprezentată prin primarul general, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la protejarea dreptului de proprietate privată şi celor privind obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că în acest sens există o constantă jurisprudenţă a Curţii şi, întrucât nu au apărut elemente noi, soluţia anterioară se impune a fi menţinută.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 10 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.281/2003, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Gheorghe Mitracu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, restrâng posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de proprietate, prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construcţie pentru lucrările menţionate în textul de lege criticat.

Se susţine că prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege contravin "principiilor economice moderne", deoarece dau posibilitatea autorităţilor administraţiei publice, care sunt organe ale statului, să obţină, fără respectarea dispoziţiilor constituţionale, desfiinţarea construcţiilor realizate.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că dreptul de proprietate este garantat de Constituţia României, însă legea poate stabili conţinutul şi limitele acestei garanţii. Acestea privesc sarcinile ce grefează proprietatea şi au ca obiect respectarea regulilor de sistematizare, exploatare şi urbanism. În acest context, art. 3 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, stabileşte lucrările pentru a căror edificare este necesară eliberarea autorizaţiei de construcţie, care constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor.

Se apreciază că dispoziţiile constituţionale referitoare la nivelul de trai nu au relevanţă în raport cu prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, care reglementează cazurile şi modalitatea în care autoritatea administraţiei publice locale sesizează instanţa de judecată pentru încadrarea lucrărilor în condiţii de legalitate.

În concluzie, instanţa apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ca fiind nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, este neîntemeiată. Se arată că dreptul de proprietate îşi păstrează caracterul absolut chiar dacă, prin excepţie, legiuitorul poate impune anumite restricţii în exercitarea acestuia, în considerarea realizării sau protecţiei unor obiective de interes general sau pentru alte raţiuni majore. Astfel, în conformitate cu prevederile constituţionale, legiuitorul a stabilit prin Legea nr. 50/1991 măsuri pentru organizarea activităţii de autorizare a construcţiilor, stabilind şi condiţiile în care se desfăşoară această activitate, fără a aduce atingere dreptului de proprietate în sine. Scopul acestor măsuri este asigurarea interesului general privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă, precum şi respectarea principiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 47 alin. (1), se apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului reţine că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, potrivit art. 44 din Constituţie, republicată. Astfel, reglementarea prin Legea nr. 50/1991 a lucrărilor pentru care se eliberează autorizaţie de construire nu contravine normelor constituţionale, regimul juridic al construcţiilor neavând legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. Dacă însă dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege sau dacă exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii.

Se arată că instituirea obligaţiei de a obţine autorizaţie de construire nu constituie o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate, în sensul art. 53 din Constituţie, republicată, deoarece scopul acestei măsuri este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare.

Se reţine că raportarea la art. 47 din Constituţie, republicată, nu are incidenţă în cauză, deoarece condiţionarea executării unor construcţii de obţinerea unei autorizaţii şi sancţiunea desfiinţării construcţiilor realizate fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege nu aduc atingere dreptului cetăţenilor la un nivel de trai decent.

În concluzie, se apreciază că dispoziţiile art. 3 şi art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 3 şi art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. Textele legale criticate au următorul conţinut:

–Art. 3: "Autorizaţia de construire se eliberează pentru:

a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 8 lit. f);

b)lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit legii;

c)lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare, privind căi de comunicaţie, reţele şi dotări tehnico-edilitare, noi capacităţi de producere, de transport, de distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi de retehnologizare a celor existente;

d)împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;

e)lucrări de foraje şi excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecţiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatări;

f)lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;

g)organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;

h)lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan;

i)cimitire - noi şi extinderi.";

–Art. 27 alin. (1) lit. b): "În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială s-a constatat contravenţia va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: [...]

b)desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal."

Ulterior sesizării, Legea nr. 50/1991, republicată, a fost modificată şi completată prin Legea nr. 401/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003. Textele criticate au fost modificate după cum urmează:

–Art. 3 lit. a), c) şi e): "Autorizaţia de construire se eliberează pentru:

a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 8; [...] c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căi de comunicaţie, inclusiv lucrări de artă, reţele şi dotări tehnico-edilitare, lucrări hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătăţiri funciare, lucrări de instalaţii de infrastructură, noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente; [...] e) lucrări de foraje şi excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecţiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatări de suprafaţă sau subterane."

–Art. 27 alin. (1) partea introductivă: "În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:".

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41, 43 şi 49 din Constituţia României, care, ulterior sesizării, a fost republicată cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituţionale invocate au următoarea numerotare şi conţinut:

–Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4)Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7)Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8)Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";

–Art. 47: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2)Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.";

–Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

În această situaţie Curtea Constituţională constată că, deşi textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale au fost modificate ulterior sesizării sale prin Încheierea din 10 septembrie 2003, în noua redactare se păstrează soluţia legislativă dinaintea modificărilor, astfel încât motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei subzistă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit Legii nr. 50/1991, republicată, construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, ce reprezintă actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. Textele de lege criticate sancţionează contravenţional executarea de lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, fără autorizaţie de construire.

Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate, întrucât aceasta neagă legiuitorului competenţa conferită prin Constituţie de a reglementa cadrul în care titularul unui drept are posibilitatea să şi-l valorifice, luând în considerare drepturile şi interesele legitime ale celorlalţi titulari, pe care este ţinut să le respecte.

Absolutizarea exerciţiului unui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari, cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situaţie de neconceput într-un stat de drept, dar pe care autorul excepţiei, tributar unei viziuni pro causa, determinate de interesul său exclusiv, înţelege să o ignore.

Întrucât chiar textul constituţional referitor la garantarea dreptului de proprietate statorniceşte că limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite prin lege, sancţiunea desfiinţării construcţiilor realizate fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege nu contravine normelor constituţionale. De asemenea, alin. (7) al art. 44 din Constituţie, republicată, prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Aşa fiind, desfiinţarea construcţiilor realizate fără drept reprezintă o sancţiune şi în dreptul civil, iar continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control constituie, potrivit art. 21 din Legea nr. 50/1991, infracţiune.

Faţă de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituţionalitate şi în raport cu susţinerile autorului excepţiei, Curtea constată că art. 47 din Constituţie, republicată, nu are relevanţă în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, dreptul cetăţenilor la un nivel de trai decent nefiind afectat de textele de lege criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Gheorghe Mitracu în Dosarul nr. 2.281/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu