Decizie nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009

Tudorel Toader - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marin Alexandru Tudor în Dosarul nr. 17.917/197/2008 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate sunt conforme prevederilor constituţionale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 17.917/197/2008, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marin Alexandru Tudor într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că nu a beneficiat de prezumţia de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, întrucât sancţiunea a fost aplicată de către un poliţist, care nu prezintă garanţii de independenţă şi imparţialitate. Susţine că instituirea unui regim sancţionator contravenţional, cu consecinţa aplicării, în mod cumulativ, de sancţiuni constând în puncte de amendă, suspendarea permisului de conducere, puncte de penalizare şi măsuri administrative, determină o restrângere excesivă a unor drepturi, în contradicţie cu prevederile din Constituţie cuprinse la art. 15 - "Universalitatea" şi la art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi. Totodată, îşi motivează critica şi prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la cele ale art. 25 alin. (1), care garantează dreptul la liberă circulaţie, în ţară sau în străinătate.

Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 100 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 100 alin. (3) lit. e): "(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...)

e)nerespectarea regulilor privind depăşirea.";

–Art. 111 alin. (1) lit. c): "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: (...)

c)la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1)."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate se rezumă la a institui sancţiuni corespunzătoare săvârşirii unor contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice, fără să facă vreo referire la aspecte legate de modalitatea de constatare şi aplicare a acestora. Prin urmare, susţinerile potrivit cărora autorul excepţiei nu a beneficiat de prezumţia de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, întrucât sancţiunea a fost aplicată de către un poliţist, care nu prezintă garanţii de independenţă şi imparţialitate, sunt irelevante în cauză. Astfel de critici ar putea fi, eventual, formulate împotriva prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier. Dar nu acest articol constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că instanţa de contencios constituţional nu poate analiza această critică, fiind ţinută de cele reţinute în încheierea de sesizare de către instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia. Din aceleaşi motive, Curtea consideră irelevantă şi motivarea excepţiei prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte nemulţumirea autorului excepţiei faţă de prevederea cumulativă a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă, Curtea reiterează cele reţinute în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007. Astfel, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală, amenda, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege.

Totodată, Curtea a statuat că prevederile constituţionale ale art. 25, care consacră dreptul la liberă circulaţie, nu au legătură cu dispoziţiile de lege cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum a fost consacrat la nivel constituţional, vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, atât pe teritoriul României, cât şi în afara teritoriului ţării, fără să includă însă şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto. Prevederile constituţionale menţionate nu fac referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. În scopul valorificării acestui drept, cetăţenii pot folosi orice mijloace de transport (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu condiţia respectării regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]" şi nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007.

Curtea constată că nu poate reţine nici critica cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât reţinerea permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, citate mai sus. Aşadar, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva interesului general ocrotit.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marin Alexandru Tudor în Dosarul nr. 17.917/197/2008 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu