Decizie nr. 477 din 9 decembrie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "DO-DEX" - S.R.L. din Sovata în Dosarul nr. 713/2003 al Judecătoriei Sighişoara.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că există o jurisprudenţă bogată a Curţii Constituţionale în această materie. Faptul că prevederea legală criticată dispune aplicarea unei amenzi şi măsura confiscării pentru săvârşirea unei contravenţii nu este de natură să reprezinte o încălcare a Constituţiei, ci reprezintă o consecinţă firească a comiterii unei fapte antisociale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 713/2003, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "DO-DEX" S.R.L. din Sovata într-o cauză ce are ca obiect o plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că măsura confiscării bunurilor ori a contravalorii celor vândute contravine prevederilor constituţionale, pe care le identifică în numerotarea şi forma anterioare revizuirii Legii fundamentale. Astfel, consideră ca fiind încălcate dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (7), precum şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, întrucât produsele comercializate au fost achiziţionate pe cale licită şi, ca atare, nu pot fi confiscate. Consideră, de asemenea, că sancţiunea prevăzută pentru contravenţia ce i se impută este exagerat de mare, disproporţionată faţă de gravitatea faptei comise, încălcându-se astfel prevederile art. 49 alin. (2) din Constituţie, privind restrângerea proporţională a exerciţiului dreptului cu împrejurarea care a determinat-o, precum şi prevederile art. 53 alin. (2) şi (3) din Legea fundamentală, privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

Judecătoria Sighişoara apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Confiscarea prevăzută de textul de lege criticat nu lezează dreptul de proprietate, fiind conformă prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, în numerotarea anterioară revizuirii acesteia. Aceste dispoziţii nu contravin nici prevederilor art. 49 alin. (2) din Constituţie, ci sunt de natură să asigure realizarea obligaţiei statului de a proteja interese naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, prevăzută de art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Arată în acest sens că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, prevederile legale prin care se instituie sancţiunea confiscării unor bunuri folosite sau rezultate din contravenţii nu contravin principiului constituţional al ocrotirii şi inviolabilităţii proprietăţii private. Consideră că nu s-a restrâns dreptul de exercitare liberă a comerţului, întrucât aceasta trebuie făcută într-un cadru legal care să asigure disciplina în economie. Prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză, deoarece amenda contravenţională este o sancţiune pentru încălcarea legii, iar nu o sarcină fiscală.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: [...]

f)cu amendă de la 1 miliard lei la 5 miliarde lei şi confiscarea produselor, iar în cazul în care acestea au fost vândute, cu confiscarea sumelor rezultate din această vânzare şi, după caz, anularea autorizaţiilor, pentru cele prevăzute la lit. f), i), j) şi u).

Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (7), art. 49 alin. (2), art. 53 alin. (2) şi (3) şi art. 135 alin. (6), prevederi care, în urma republicării Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 44 alin. (1) şi (8), art. 53 alin. (2), art. 56 alin. (2) şi (3), respectiv art. 136 alin. (5), şi au următorul cuprins:

–Art. 44 alin. (1) şi (8): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(8)Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.";

–Art. 53 alin. (2): "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.";

–Art. 56 alin. (2) şi (3): "(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3)Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.";

–Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine următoarele:

Condiţionarea exercitării unor activităţi comerciale de obţinerea autorizaţiilor legale nu semnifică restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Dimpotrivă, cerinţa desfăşurării anumitor activităţi comerciale pe baza şi în conformitate cu autorizaţia emisă de autoritatea competentă se impune pentru asigurarea funcţionării principiilor economiei de piaţă, al libertăţii comerţului, al concurenţei loiale, precum şi pentru realizarea obligaţiei statului, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, republicată, de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.

În speţă, autorul excepţiei a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 52 alin. (1) lit. u) din Legea nr. 521/2002, constând în "comercializarea de produse supuse autorizării fără autorizaţie sau fără aprobarea Ministerului Finanţelor Publice, după caz".

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că este la latitudinea legiuitorului să aplice un regim juridic mai sever în cazul circulaţiei bunurilor supuse accizelor, inclusiv sub aspectul gravităţii sancţiunilor prevăzute. De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate nu sunt lezate prin sancţionarea contravenţională, cu amendă şi confiscarea bunurilor sau a valorilor, a unor fapte de încălcare a dispoziţiilor exprese ale legii. Interdicţia confiscării averii dobândite în mod licit nu este incidentă, întrucât prin însăşi săvârşirea contravenţiei, autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, iar confiscarea se dispune în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie, republicată.

De asemenea, nici prevederile art. 56 din Constituţie, republicată, nu sunt incidente în cauză, deoarece nici amenda contravenţională şi nici confiscarea unor bunuri sau valori nu echivalează cu perceperea de impozite, taxe ori alte sarcini fiscale, ci sunt sancţiuni aplicate pentru încălcarea legii.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "DO-DEX" - S.R.L. din Sovata în Dosarul nr. 713/2003 al Judecătoriei Sighişoara.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mădălina Ştefania Diaconu

Întrucât domnişoara Mădălina Ştefania Diaconu se află în concediu fără plată, în locul său semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

Prim magistrat-asistent,

Claudia Miu