Decizie nr. 332 din 23 martie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 15.103/3/2008 (nr. vechi 436/2009).

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 martie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 23 martie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 15.103/3/2008 (nr. vechi 436/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale susţine, în esenţă, că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 sunt contrare prevederilor art.16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, consideră că instituirea dreptului la o indemnizaţie lunară doar în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, iar nu şi în beneficiul pensionarilor altor sisteme de pensii este discriminatorie, diferenţa de tratament juridic nefiind justificată obiectiv şi rezonabil. Ca urmare, solicită instanţei de contencios constituţional să constate că sintagma "sistemului public de pensii" din textul de lege criticat este neconstituţională.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei solicită, în realitate, o completare a textului de lege criticat, în sensul că de indemnizaţia prevăzută de textul de lege criticat să beneficieze, în afară de pensionarii din sistemul public de pensii, şi alte categorii de creatori, pensionari ai altor sisteme de pensii.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, acesta aplicându-se în mod egal destinatarilor normei juridice. De asemenea, consideră că autorul excepţiei doreşte o modificare a soluţiei legislative criticate, prin extinderea aplicării sale şi la alte categorii de persoane.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2006, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 4/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16 ianuarie 2007.

Textul de lege criticat are următoarea redactare: "Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică."

Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin iniţierea Legii nr. 8/2006, legiuitorul a urmărit instituirea unui beneficiu pentru membrii pensionari ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, având în vedere atât importanţa socială a activităţii de creaţie, cât şi necesitatea creării unor condiţii de viaţă mai bune pentru creatorii de valori spirituale aflaţi, în majoritatea lor, într-o situaţie materială precară.

Deşi iniţial proiectul de act normativ se referea la toţi membrii uniunilor amintite având calitatea de pensionari, cu excepţia celor care primeau şi indemnizaţie de merit potrivit Legii nr. 118/2002, ulterior, în procesul de legiferare, aria de aplicare a Legii nr. 8/2006 a fost restrânsă doar la persoanele care au dobândit dreptul la pensie în sistemul public de pensii.

Aşa fiind, alături de condiţiile prevăzute iniţial pentru ca o persoană să se bucure de beneficiul instituit de Legea nr. 8/2006, condiţii ce apăreau ca justificate în raport cu obiectivele actului normativ şi care se refereau la calitatea de pensionar şi calitatea de membru al uniunilor de creatori prevăzute de lege, este introdusă o nouă condiţie, privind dobândirea dreptului la pensie în sistemul public de pensii.

Această condiţie, care creează o diferenţiere între pensionarii având calitatea de membri ai uniunilor de creatori în funcţie de sistemul de pensii la care aparţin, ar fi justificată în măsura în care s-ar putea stabili existenţa unei legături strânse între acordarea indemnizaţiei lunare prevăzute de Legea nr. 8/2006 şi calitatea de pensionar în sistemul public. Curtea observă, însă, că, potrivit art. 8 din Legea nr. 8/2006, beneficiul la care face referire textul de lege criticat este asigurat din bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, iar nu din bugetul asigurărilor sociale de stat, la care contribuie asiguraţii acestui sistem. De asemenea, din conţinutul Legii nr. 8/2006 nu pot fi desprinse alte raţiuni evidente care să justifice diferenţa de tratament instituită între persoanele pensionate în sistemul public de pensii şi persoanele pensionate în alte sisteme de asigurări sociale.

Cu toate acestea, având în vedere ansamblul Legii nr. 8/2006, care, aşa cum se arată încă din titlu, circumscrie acordarea indemnizaţiei doar pentru pensionarii sistemului public de pensii, Curtea apreciază că, în realitate, problema pusă în discuţie vizează o omisiune legislativă, respectiv o problemă de legiferare pe care doar intervenţia legiuitorului o poate complini. Astfel, aşa cum reiese şi din motivarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, textul de lege criticat nu este neconstituţional pentru ceea ce prevede, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv pentru faptul că nu se referă şi la alte categorii sociale. În acest context, trebuie amintit că instanţa de contencios constituţional nu poate, potrivit competenţei sale stabilite prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să completeze textele de lege deduse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 15.103/3/2008 (nr. vechi 436/2009).

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea