Decizie nr. 837 din 8 decembrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Andreas Nadasdy în Dosarul nr. 16.233/3/2010 (3.909/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 670 D/2015.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 noiembrie 2015, în prezenţa părţii Sorin Crişan şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 3 decembrie 2015 şi, ulterior, pentru aceleaşi motive, pentru data de 8 decembrie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 20 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 16.233/3/2010 (3.909/2013), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Andreas Nadasdy într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui apel declarat împotriva unei sentinţe penale prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în variantele prevăzute la art. 215 alin. 2 şi 3 din Codul penal din 1969, în forma continuată, prevăzută la art. 41 alin. 2 din acelaşi cod.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat, prin folosirea în cuprinsul său a sintagmei "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv", este discriminatoriu, îngrădind egalitatea subiecţilor de drept în faţa legii şi a actului de justiţie. Se observă că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Codul penal nu specifică dacă este vorba despre subiectul pasiv principal sau despre cel secundar, aspect care lipseşte textul criticat de previzibilitate. Se arată că, în acest fel, prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal determină aplicarea unui regim juridic diferit în cazul săvârşirii unor infracţiuni de rezultat, în care subiectul pasiv este multiplu, subiectul pasiv secundar fiind statul român, de cel aplicabil în cazul săvârşirii infracţiunilor de pericol, care se caracterizează prin existenţa unui singur subiect pasiv, secundar, care este statul român, dar poate exista şi unicitate de subiect pasiv principal, cum este cazul infracţiunii de luare de mită.

5.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că, în realitate, autorul excepţiei solicită modificarea textului criticat, prin preluarea în cuprinsul art. 35 alin. (1) din actualul Cod penal a prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969. Or, se arată că această operaţiune legislativă este de competenţa Parlamentului, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie.

6.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

7.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

8.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

9.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: "Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni."

10.Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei. Curtea reţine că autorul invocă, prin argumentele aduse în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie.

11.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 54 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, paragraful 16, a constatat că textul criticat adaugă la definiţia similară consacrată prin art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 condiţia săvârşirii infracţiunii împotriva aceluiaşi subiect pasiv. Prin urmare, potrivit actualei reglementări, infracţiunea continuată constă în săvârşirea, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, de acţiuni sau inacţiuni, care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, fiind, astfel, caracterizată prin unitate de subiect activ, unitate sub aspectul laturii subiective şi, aşa cum s-a arătat anterior, unitate de subiect pasiv. Din acest ultim punct de vedere, Curtea a subliniat faptul că, potrivit art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane sau când infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic.

12.Având în vedere cele arătate prin decizia anterior referită, Curtea constată că, indiferent de existenţa unui subiect pasiv secundar sau de unicitatea acestuia, persoanele care săvârşesc aceeaşi infracţiune, în formă continuată, conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, se află în situaţii similare, atâta vreme cât infracţiunile săvârşite sunt caracterizate prin existenţa unui subiect pasiv principal unic, şi vor beneficia de acelaşi regim juridic sancţionator.

13.De asemenea, Curtea reţine că, şi în contextul actualei reglementări, care prevede unicitatea subiectului pasiv, infracţiunile de pericol pot fi reţinute în formă continuată, atunci când sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute la art. 35 alin. (1) din Codul penal, respectiv unitatea subiectului activ şi existenţa unei singure rezoluţii infracţionale. În acest caz, subiectul pasiv al infracţiunii este statul, această categorie de infracţiuni consumându-se prin crearea stării de pericol social. Prin urmare, persoanele care săvârşesc astfel de infracţiuni continuate se află în situaţii juridice similare cu cele care săvârşesc infracţiuni continuate de rezultat, caracterizate prin existenţa subiectului pasiv principal unic sau prin existenţa unui subiect pasiv principal unic şi a unui subiect pasiv secundar, urmând a li se aplica acelaşi regim sancţionator.

14.Pentru aceste motive, Curtea constată că textul criticat nu este lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate, aşa cum susţine autorul excepţiei, acesta respectând cerinţele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie.

15.Având în vedere aceleaşi motive, Curtea reţine că textul criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu generează situaţii juridice diferite în funcţie de existenţa sau inexistenţa unui subiect pasiv secundar sau de identitatea subiectului pasiv principal, această ultimă calitate putând fi întrunită de către stat, în cazul săvârşirii unor infracţiuni continuate de pericol. În acest sens, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că discriminarea presupune reglementarea unui tratament juridic diferit în privinţa unor persoane care se află în situaţii juridice similare, aspect care nu poate fi constatat, însă, în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015).

16.Aşa fiind, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici încălcarea prin prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal a dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) conform cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

17.Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, care se încadrează în politica penală promovată de acesta, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, respectând principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor (a se vedea Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015).

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andreas Nadasdy în Dosarul nr. 16.233/3/2010 (3.909/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 decembrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop