Decizie nr. 169 din 19 martie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionita Cochintu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Marcela Bălan, Viorica Lucreţia Puşcău, Dorina Marişescu, Marius Izvemariu, Tinela Izvemariu, Simona Radu, Marcel Strachină şi Relu Dracea în Dosarul nr. 1.326.1/30/2007* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 51 D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.326.1/30/2007*, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Marcela Bălan, Viorica Lucreţia Puşcău, Dorina Marişescu, Marius Izvemariu, Tinela Izvemariu, Simona Radu, Marcel Strachină şi Relu Dracea într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt neconstituţionale, deoarece prin suspendarea cauzei sunt imposibile includerea creditorilor în masa credală şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să stabilească o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi totodată îi împiedică să obţină un titlu într-un termen rezonabil. În aceste condiţii, nu mai există posibilitatea reală de îndestulare a creanţei, întrucât averea debitorului poate fi lichidată între timp. Acest fapt duce şi la o discriminare în raport cu alte persoane care au beneficiat de astfel de despăgubiri, deşi s-au aflat în situaţii similare.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi art. 21, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsuriie de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale".

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liberia justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 842 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012.

Cu acel prilej, Curtea a observat că măsura stabilită prin textul de lege criticat se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă.

În aceste condiţii, existenţa unor acţiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.

Acest fapt nu poate fi privit ca reprezentând o piedică pentru creditori de a acţiona în vederea realizării drepturilor lor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanţele pe care le au în tabelul creanţelor împotriva debitorului, să participe la procedura insolvenţei pentru acoperirea creanţelor. În cazul salariaţilor, drepturile acestora sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul/lichidatorul judiciar.

De asemenea, Curtea nu a reţinut nici criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, s-a avut în vedere că, în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanţie efectivă drepturilor creditorilor.

Totodată s-a arătat că dreptul la acţiune al creditorilor, suspendat prin dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, nu dispare, el fiind conservat prin art. 40 din aceeaşi lege, care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acţiunilor la care se referă textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei în condiţiile dispoziţiilor legale referitoare la prescripţia extinctivă, decăderea şi calculul termenelor, potrivit procedurii comune.

În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor ce lor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legi

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Marcela Bălan, Viorica Lucreţia Puşcău, Dorina Marişescu, Marius Izvernariu, Tinela Izvemariu, Simona Radu, Marcel Strachină şi Relu Dracea în Dosarul nr. 1.326.1/30/2007* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochintu