Decizie nr. 756 din 31 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa în Dosarul nr. 907/2006 al Judecătoriei Târgovişte.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 907/2006, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 129, deoarece într-un stat de drept niciun cetăţean nu poate fi constrâns printr-o normă juridică edictată în România, cu excepţia situaţiilor prevăzute de art. 23 şi 27 din Legea fundamentală. De asemenea, arată că într-un stat de drept, atunci când se reglementează "o constrângere, fie şi patrimonială", trebuie să se ţină seama de indisponibilitatea debitorului, întrucât există numeroase situaţii în care această stare de fapt nu este "expresia unei recalcitranţe, a unei reticenţe nelegitime ori a relei-credinţe". Totodată, apreciază că, datorită caracterului irevocabil al încheierii prin care instanţa aplică amenda civilă, accesul la justiţie nu se face în mod egal, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil.

Judecătoria Târgovişte apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 484/2004. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă raportată la art. 129 din Constituţie, apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, fiind neîntemeiată, iar în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, arată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 484/2004, prin care Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 21 şi 129 din Legea fundamentală.

În ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

Autorul excepţiei susţine că reglementarea criticată contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă.

Astfel, prin Decizia nr. 562 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005, Curtea a reţinut că reglementarea criticată se subsumează Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu, constituind Secţiunea a IV-a referitoare la executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face.

Finalitatea acesteia este evidentă şi constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar, se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite.

Aşa fiind, ar fi ilogic şi contrar finalităţii urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este deci în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, aşa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate căile de atac şi deci la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces.

În ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi motivarea acestei decizii îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa în Dosarul nr. 907/2006 al Judecătoriei Târgovişte.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora