Decizie nr. 134 din 3 aprilie 2003

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicată de Alexandru Lucian Porteanu în Dosarul nr. 1.593/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei personal şi asistat de avocat Voicu Zdrenghea, precum şi consilier juridic Corneliu Fratila pentru Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, întrucât apreciază ca perioada cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, avută în vedere de legiuitor pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice, nu corespunde realităţii istorice, ceea ce creează discriminare între diferite categorii de persoane cărora li se aplică legea.

Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti solicita respingerea excepţiei, deoarece prin dispoziţiile Legii nr. 189/2000 nu se încalcă, asa cum susţine autorul excepţiei, art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici art. 20-23 din aceasta.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază ca textele de lege criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.593/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, excepţie ridicată de Alexandru Lucian Porteanu într-un litigiu având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de stabilire a duratei perioadei de refugiat.

În motivarea excepţiei se arata ca perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, stabilită prin Legea nr. 189/2000 pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice, este mai mica decât cea reală, adică cea cuprinsă între 28 iunie 1940 - 10 februarie 1947, "la care ar trebui acordat un interval rezonabil până la 31 august 1947, necesar efectuării tuturor operaţiunilor de revenire a celor stramutati". Se considera ca în felul acesta se diminuează drepturile conferite persoanelor persecutate pe motive etnice, se creează o discriminare între diferite categorii de persoane cărora le este adresată legea, ceea ce contravine "principiilor şi dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului din care rezultă măsurile reparatorii pentru persoanele ce au fost supuse persecutiilor etnice, cu specială privire la art. 16 şi art. 20-23 din Constituţia României". Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicita Curţii Constituţionale sa dispună reexaminarea normelor criticate şi înlocuirea sintagmei "persoane persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice" din titlul (modificat) al Legii nr. 189/2000 şi în cel al normelor de completare a ei, cu formularea "persoane persecutate din motive etnice în perioada 28 iunie 1940 - 31 august 1947".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ considera ca prevederile Legii nr. 189/2000 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi nici celor ale art. 20-23, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la justiţie, dreptul la viaţa şi integritate fizica şi psihică şi libertatea individuală. În legătură cu solicitarea autorului excepţiei privind modificarea perioadei de referinţa a legii, instanţa de judecată apreciază ca aceasta este inadmisibila, având în vedere prevederile legale referitoare la limitele controlului de constituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila. În acest sens, arata ca necuprinderea în lege "a întregii perioade de persecutie etnică nu constituie o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, ci reprezintă o opţiune de reglementare, iar analizarea şi eventuala completare a duratei perioadei de persecutie etnică nu sunt de competenţa Curţii Constituţionale".

Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile Legii nr. 189/2000 sunt constituţionale, întrucât prin acestea nu se aduce atingere dreptului la viaţa, la integritate fizica şi psihică, la libertate individuală şi nici principiului egalităţii şi nediscriminarii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi transformata din act modificator al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, în act de baza, de sine statator, integrand în cuprinsul sau şi modificările aduse prin Legea nr. 189/2000.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională retine următoarele:

În opinia autorului excepţiei, în esenta, între perioada reală a persecutiei pe motive etnice, apreciată de acesta ca fiind cea cuprinsă între 28 iunie 1940 - 31 august 1957, şi cea reţinută în titlul şi în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999, adică 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, exista o diferenţa care determina diminuarea perioadei pentru care se acordă drepturi unor persoane aflate într-o asemenea situaţie, ceea ce instituie o discriminare între persoanele care au aceasta vocaţie şi cele care pot beneficia efectiv de prevederile legii. Se considera ca se încalcă astfel art. 16 şi art. 20-23 din Constituţie, precum şi "principiile şi dispoziţiile constituţionale privind drepturile omului din care rezultă măsurile reparatorii pentru persoanele ce au fost supuse persecutiilor etnice". În consecinţa, se solicita Curţii Constituţionale sa dispună reexaminarea şi reformularea textelor criticate "într-o legislaţie unificata, coerenta, echitabila în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale".

Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca acordarea, prin ordonanţa criticata, a unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, adică pentru alta perioada decât cea considerată ca fiind reală de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nu încalcă, asa cum susţine acesta, prevederile constituţionale privind drepturile omului din care rezultă măsurile reparatorii pentru persoanele ce au fost supuse persecutiilor etnice. Constituţia nu consacra drepturi din care rezultă măsuri reparatorii pentru persoanele ce au fost supuse unor persecutii etnice. Asemenea măsuri reparatorii izvorăsc din voinţa legiuitorului şi au întinderea pe care acesta o stabileşte prin lege, fără ca astfel să se încalce vreo prevedere constituţională. Întinderea acestor măsuri nu este de natura sa afecteze nici egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi nici dispoziţiile constituţionale privitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la justiţie, dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică şi la libertatea individuală.

Solicitarea autorului excepţiei, în sensul că prin decizia ce o va pronunţa Curtea Constituţională sa dispună reexaminarea şi reformularea textelor criticate, urmează, de asemenea, să fie respinsă, întrucât Curtea Constituţională nu poate obliga Parlamentul sa reexamineze o lege pe motive de oportunitate. În aceste condiţii, reexaminarea legii poate fi efectuată în cadrul procedurii legislative, prin exercitarea dreptului de iniţiativa legislativă de către subiectii prevăzuţi de art. 73 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicată de Alexandru Lucian Porteanu în Dosarul nr. 1.593/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2003.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu