Decizie nr. 2 din 26 ianuarie 2016

Dosar nr. 4.116/1/2015

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei Penale a Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Mariana Ghena - judecător la Secţia penală

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secţia penală

Cristina Rotaru Radu - judecător la Secţia penală

Rodica Cosma - judecător la Secţia penală

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Silvia Cerbu - judecător la Secţia penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, dispusă prin Încheierea de şedinţă din data de 23 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 44.339/215/2014, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept: "Dacă, în cazul în care un inculpat minor săvârşeşte, în timpul minorităţii, un concurs de infracţiuni, fiind ulterior trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor din cadrul concursului de infracţiuni, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracţiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată şi pentru săvârşirea celorlalte infracţiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracţiunile din cadrul concursului de infracţiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni sau se va dispune executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât şi în cazul aplicării unei măsuri educative privative de libertate."

Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile ce formează obiectul Dosarului nr. 4.116/1/2015 a fost legal constituit conform dispoziţiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 27^4 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa a fost prezidată de preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Corina Vîlcea, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Irina Kuglay, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 4.116/1/2015 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi faptul că, urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse punctele de vedere asupra problemelor de drept deduse dezlegării formulate de judecătorii din cadrul instanţelor judecătoreşti de la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Constanţa, Curţii de Apel Craiova, Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel Cluj, Curţii de Apel Braşov, Curţii de Apel Suceava, în cadrul cărora s-a exprimat opinia majoritară, în sensul că durata măsurii educative deja executate nu se scade din durata măsurii educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni, dispunându-se executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât şi în cazul aplicării unei măsuri privative de libertate, întrucât Codul de procedură penală nu prevede o dispoziţie în sensul deducerii duratei măsurii educative deja executate.

În opinia minoritară, s-a apreciat că durata măsurii educative deja executate de minor, indiferent dacă a fost privativă sau neprivativă de libertate, trebuie scăzută din durata noii măsuri educative aplicate în cazul concursului de infracţiuni.

De asemenea, magistratul-asistent a învederat că la data de 18 noiembrie 2015 a fost transmisă la dosar opinia Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 7 ianuarie 2016 a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, fiind comunicat inculpatului N.D.F., potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, acesta nedepunând concluzii scrise, iar la data de 16 ianuarie 2016, ulterior depunerii raportului de către judecătorul-raportor, s-au formulat concluzii scrise de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară.

Având cuvântul, reprezentantul parchetului a susţinut că problema de drept suspusă dezlegării o constituie, în esenţă, stabilirea tratamentului sancţionator pentru minorul care a executat deja o măsură educativă şi care este judecat apoi pentru alte infracţiuni concurente cu infracţiunea care a atras iniţial aplicarea măsurii deja executate. Problema survine în condiţiile în care, pe de o parte, dispoziţiile art. 129 din Codul penal care reglementează regimul sancţionator al concursului de infracţiuni în privinţa minorului stabilesc regula conform căreia pentru toate infracţiunile concurente se aplică o singură măsură educativă, iar pe de altă parte, nu există dispoziţii speciale pentru situaţia concursului judecat ulterior executării sancţiunii pentru una dintre componentele lui.

Referitor la această problemă de drept a susţinut că opinia instanţelor, opinia doctrinei şi opinia procurorului general sunt concordante şi cu opinia exprimată de judecătorul-raportor, respectiv aceea că măsura deja executată nu se deduce din noua măsură aplicată pentru tot concursul de infracţiuni.

Argumentele în susţinerea acestui punct de vedere sunt de două categorii. Pe de o parte, textul de lege care prevede situaţia cea mai apropiată de cea care a generat problema de drept în cauză este art. 123 din Codul penal, care nu prevede operaţiunea juridică a scăderii măsurii educative executate. Pe de altă parte, operaţiunea juridică a scăderii din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni a măsurii educative deja executate, juridic, nu este posibilă, pentru că măsurile educative pot avea specii şi conţinut diferite. De aceea, a apreciat că soluţia dezlegării întrebării prealabile din cauză trebuie să fie aceea că durata măsurii executate anterior nu se deduce din durata măsurii stabilite pentru întreg concursul de infracţiuni în care intră şi fapta pentru care deja sancţiunea a fost aplicată.

Totodată, a arătat că hotărârea instanţei supreme nu se poate limita la faptul că măsura educativă deja executată nu se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni, fapt care juridic este corect, şi că atât în dispozitiv, cât şi în considerente trebuie menţionat şi cum anume trebuie tratată măsura care anterior a fost executată, pentru că întrebarea prealabilă este izvorâtă tocmai din această necesitate de a valorifica împrejurarea că o sancţiune a fost în întregime executată, executare care nu poate rămâne fără consecinţă în tratamentul sancţionator stabilit ulterior pentru toată pluralitatea de infracţiuni. A apreciat că dispozitivul hotărârii trebuie să se refere şi la faptul că durata măsurii executate va fi avută în vedere la alegerea şi stabilirea duratei măsurii aplicate pentru întreaga pluralitate de infracţiuni, pentru că numai în acest fel se dă eficienţă substanţei întrebării prealabile formulate. În concret, hotărârea prealabilă trebuie să stabilească faptul că durata anterior executată se are în vedere la stabilirea noii măsuri educative ce se va aplica pentru întreaga pluralitate.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 23 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 44.339/215/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: "Dacă, în cazul în care un inculpat minor săvârşeşte, în timpul minorităţii, un concurs de infracţiuni, fiind ulterior trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor din cadrul concursului de infracţiuni, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracţiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată şi pentru săvârşirea celorlalte infracţiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracţiunile din cadrul concursului de infracţiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni sau se va dispune executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât şi în cazul aplicării unei măsuri educative privative de libertate".

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 44.339/215/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori:

Prin Sentinţa penală nr. 1.185 din 31 martie 2015 a Judecătoriei Craiova - Secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 44.339/215/2014, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, s-a dispus, în baza art. 120 din Codul penal, aplicarea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni faţă de inculpatul N.D.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art. 113 din Codul penal şi art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 129 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 114 alin. (2) lit. b) din Codul penal şi art. 124 din Codul penal, a instituit faţă de inculpatul N.D.F. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi art. 113 şi următoarele din Codul penal, pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus faţă de inculpat măsura educativă a asistării zilnice prin Sentinţa penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale amintite anterior.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 16 noiembrie 2013, în jurul orei 17,00, inculpatul N.D.F. a condus autoturismul mamei sale, N.D.E., fără acordul acesteia, pe drumurile publice.

În urma verificărilor efectuate, poliţiştii au constatat că inculpatul N.D.F. are vârsta de 17 ani şi nu posedă permis de conducere.

În ce priveşte legea penală mai favorabilă, prima instanţă a reţinut că aceasta este noul Cod penal, care stabileşte că faţă de minorul care la data săvârşirii infracţiunii avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă, dispoziţie mai favorabilă inculpatului, raportat la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care prevedea doar pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere.

A mai reţinut instanţa de fond că prin Sentinţa penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, s-a dispus, în baza art. 120 din Codul penal, aplicarea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni faţă de inculpatul N.D.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art. 113 Codul penal şi art. 5 din Codul penal.

La alegerea măsurii educative pe care a aplicat-o inculpatului N.D.F. în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) din Codul penal - fapta din prezenta cauză fiind concurentă cu infracţiunea de furt calificat ce a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, - prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 115 alin. (2) raportat la art. 74 din Codul penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, perseverenţa infracţională manifestată de inculpat, concluziile referatului de evaluare, atitudinea inculpatului, de dezinteres, faţă de acuzaţiile aduse, riscul mare de repetare a conduitei infracţionale, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii, prezentarea acestuia în faţa instanţei de judecată, atitudinea sinceră manifestată.

Faţă de cele menţionate, apreciind că o măsură educativă neprivativă de libertate nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului, în temeiul art. 129 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 114 alin. (2) lit. b) din Codul penal şi art. 124 din Codul penal, prima instanţă a aplicat acestuia măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi art. 113 şi următoarele din Codul penal, pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus faţă de inculpat măsura educativă a asistării zilnice prin Sentinţa penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare.

Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, respectiv menţiunile Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Craiova, Curtea de Apel a constatat că măsura educativă a asistării zilnice dispusă prin Sentinţa penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în Dosarul nr. 34.503/215/2013, definitivă prin neapelare, a fost pusă în executare la data de 20 iunie 2014, fiind executată în perioada 20 iunie 2014-19 octombrie 2014, astfel că la data sesizării Judecătoriei Craiova prin rechizitoriul din prezenta cauză, 17 decembrie 2014, măsura educativă anterior dispusă era executată integral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.D.F.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 44.339/215/2014.

La termenul din data de 23 octombrie 2015 a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea dezlegare chestiunii de drept: "Dacă, în cazul în care un inculpat minor săvârşeşte, în timpul minorităţii, un concurs de infracţiuni, fiind ulterior trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor din cadrul concursului de infracţiuni, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracţiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată şi pentru săvârşirea celorlalte infracţiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracţiunile din cadrul concursului de infracţiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni sau se va dispune executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât şi în cazul aplicării unei măsuri educative privative de libertate."

III. Punctul de vedere al instanţei care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiune de drept a cărei dezlegare se solicită

Ambii membrii ai completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului au considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. (3) din Codul penal, întrucât prima instanţă a fost sesizată după executarea măsurii educative neprivative de libertate dispuse prin Sentinţa penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 129 alin. (1) din Codul penal, întrucât inculpatul minor nu s-a aflat pe parcursul judecăţii în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate.

Unul dintre membrii completului de judecată a considerat că în această situaţie, după aplicarea unei singure măsuri educative pentru ambele infracţiuni săvârşite în concurs în timpul minorităţii, durata măsurii educative neprivative de libertate deja executate la data sesizării din nou a instanţei se va scădea din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate aplicate conform dispoziţiilor art. 129 alin. (1) din Codul penal.

În cazul în care durata măsurii educative deja executate nu s-ar scădea din durata măsurii educative aplicate pentru toate faptele, s-ar ajunge la situaţia în care minorul ar executa mai multe măsuri educative, deşi, potrivit art. 129 alin. (1) din Codul penal, ar fi stabilită în final o singură măsură educativă pentru toate faptele.

Opinia celuilalt membru al completului a fost în sensul că măsura educativă deja executată nu se va scădea din durata măsurii educative aplicate conform art. 129 alin. (1) din Codul penal pentru toate faptele ce fac parte din concursul de infracţiuni, întrucât legiuitorul nu a prevăzut dispoziţii privind deducerea măsurilor educative neprivative de libertate.

IV. Punctele de vedere ale procurorului şi părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apărătorul inculpatului N.D.F. a arătat că, din punctul său de vedere, perioada deja executată a măsurii educative neprivativă de libertate dispuse pentru una din faptele petrecute în timpul minorităţii trebuie scăzută din noua măsură educativă ce se aplică, atât în cazul în care se aplică o măsură neprivativă, cât şi în cazul în care se aplică o măsură privativă de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public a opinat că perioada deja executată a măsurii educative neprivative de libertate dispuse pentru una din faptele petrecute în timpul minorităţii nu trebuie scăzută din noua măsură educativă ce se aplică, atât în cazul în care se aplică o măsură neprivativă, cât şi în cazul în care se aplică o măsură privativă de libertate, pentru că nu există dispoziţie legală în acest sens.

De asemenea, procurorul a mai arătat că dispoziţii legale există doar în ceea ce priveşte măsurile educative privative de libertate, referindu-se la art. 127 din Codul penal, care precizează că se aplică în mod corespunzător art. 71 şi art. 73 din Codul penal.

V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate

Examinând punctele de vedere exprimate de curţile de apel şi instanţele arondate, precum şi jurisprudenţa ataşată acestora, ce au fost transmise instanţei supreme, referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, a rezultat o practică neunitară.

În opinia majoritară s-a apreciat că durata măsurii educative deja executate nu se scade din durata măsurii educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni, dispunându-se executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât şi în cazul aplicării unei măsuri privative de libertate, întrucât Codul de procedură penală nu prevede o dispoziţie în sensul deducerii duratei măsurii educative deja executate.

În opinia minoritară s-a apreciat că durata măsurii educative deja executate, indiferent dacă a fost privativă sau neprivativă de libertate, trebuie scăzută din durata noii măsuri educative aplicate în cazul concursului de infracţiuni.

Instanţele la care au fost identificate hotărâri judecătoreşti în această materie, în sensul opiniilor conturate, sunt: Curtea de Apel Bucureşti (Judecătoria Turnu Măgurele, Sentinţa penală nr. 123 din 19 august 2015, Dosar nr. 1.303/329/2015); Curtea de Apel Constanţa; Curtea de Apel Craiova (Judecătoria Craiova, Sentinţa penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014, Dosar nr. 34.503/215/2013); Curtea de Apel Galaţi; Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Cluj, Tribunalul Maramureş, Sentinţa nr. 827 din 25.06.2015 a Judecătoriei Baia Mare, Dosar nr. 1.986/182/2015; Sentinţa nr. 229 din 23.09.2015 a Judecătoriei Zalău, Dosar nr. 6.807/337/2014*; Sentinţa nr. 86 din 17.03.2015 a Judecătoriei Năsăud, Dosar nr. 3.218/265/2013; Sentinţa nr. 124 din 18.06.2014 a Judecătoriei Năsăud, Dosar nr. 139/265/2014; Sentinţa nr. 278 din 20.07.2015 a Judecătoriei Năsăud, Dosar nr. 167/265/2014, Decizia penală nr. 858/A din 11.06.2014 a Curţii de Apel Cluj, Dosar nr. 3.218/265/2013; Decizia penală nr. 687/A din 01.09.2014 a Curţii de Apel Cluj, Dosar nr. 139/265/2014; Judecătoria Turda); Curtea de Apel Braşov (Judecătoria Braşov, Sentinţa penală nr. 2.294/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 470/Ap din 19.06.2015, Decizia penală nr. 345 din 4.05. 2015, Dosar nr. 749/338/2014, Sentinţa penală nr. 1.977 din 9 noiembrie 2015); Curtea de Apel Suceava (Judecătoria Suceava, Sentinţa penală nr. 470 din 10.12.2014, Dosar nr. 10.958/314/2013).

Instanţele la care nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti în această materie: Curtea de Apel Bucureşti (Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Sector 1, Judecătoria Sector 2, Judecătoria Sector 3, Judecătoria Sector 4, Judecătoria Sector 6); Curtea de Apel Bacău (Tribunalul Neamţ, Judecătoria Piatra-Neamţ, Judecătoria Bacău); Curtea de Apel Iaşi; Curtea de Apel Suceava; Curtea de Apel Braşov (Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Judecătoria Făgăraş, Tribunalul Covasna, Judecătoria Sfântu Gheorghe, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria Întorsura Buzăului, Judecătoria Rupea, Judecătoria Zărneşti); Curtea de Apel Timişoara (Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Arad, Judecătoria Arad); Curtea de Apel Târgu Mureş (Tribunalul Mureş, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Judecătoria Topliţa); Curtea de Apel Iaşi (Judecătoria Iaşi); Curtea de Apel Oradea; Curtea de Apel Piteşti; Curtea de Apel Ploieşti; Curtea de Apel Bacău.

VI. Opinia specialiştilor consultaţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia unor specialişti cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, până la data depunerii raportului de către judecătorul-raportor, 7 ianuarie 2016, fiind transmis un punct de vedere de către Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, care este în sensul următor:

În cazul în care un inculpat minor săvârşeşte, în timpul minorităţii, un concurs de infracţiuni şi este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor concurente prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracţiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată şi pentru săvârşirea celorlalte infracţiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracţiunile din cadrul concursului de infracţiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate:

a)se scade din durata măsurii educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni atunci când măsura educativă rezultantă este de aceeaşi specie;

b)va fi avută în vedere doar la stabilirea speciei şi/sau duratei măsurii educative rezultante atunci când aceasta din urmă este diferită ca specie de cea deja executată.

Argumentele invocate în sprijinul opiniei exprimate sunt următoarele:

Principiul general acceptat în materia sancţionării concursului de infracţiuni este acela potrivit căruia în situaţia în care infracţiunile concurente nu sunt judecate împreună, inculpatului nu i se poate crea o situaţie mai grea decât în ipoteza în care infracţiunile ar fi fost judecate în cadrul aceluiaşi proces.

Judecarea separată, indiferent de motivele care au condus la ea, nu poate fi imputată inculpatului şi nu îi poate agrava situaţia. De aceea, soluţia la care se ajunge în caz de judecare separată trebuie să fie similară celei pronunţate în situaţia firească, în care toate infracţiunile ar fi fost judecate împreună.

Spre deosebire de pedepse, măsurile educative au o natură mult mai variată, astfel încât o deducere matematică a măsurii deja executate nici nu ar fi posibilă în multe situaţii.

Astfel, nu ar fi posibilă deducerea matematică a 3 luni de supraveghere din consemnarea la sfârşit de săptămână dispusă pentru 9 week-enduri. Chiar şi atunci când măsurile au o durată continuă, nu este posibilă deducerea matematică dacă sunt de natură diferită. Spre exemplu, din 5 luni de asistare zilnică nu va fi posibil să se scadă perioada de 3 luni pentru care s-a dispus şi executat supravegherea pentru o infracţiune din structura concursului. Aceasta deoarece natura celor două măsuri diferă fundamental. A fortiori nu se poate scădea matematic durata unei măsuri neprivative dintr-o măsură privativă de libertate.

Singura situaţie în care poate opera o scădere matematică este cea în care măsura executată şi măsura dispusă de instanţă pentru întregul concurs au aceeaşi natură. Aşa de pildă, dacă pentru prima infracţiune instanţa a luat măsura educativă a supravegherii pe o durată de 2 luni, iar apoi pentru întregul concurs ia tot măsura supravegherii, pe o durată de 5 luni, urmează a se executa doar diferenţa de 3 luni.

În cazul măsurilor de altă natură, "valorificarea" măsurii deja executate se face cu ocazia individualizării măsurii aplicabile pentru întregul concurs. Astfel, la alegerea acestei din urmă măsuri şi la stabilirea duratei ei se va ţine seama de faptul că pentru una dintre infracţiunile concurente s-a luat şi s-a executat deja o altă măsură educativă.

Aşa fiind, în procesul de individualizare a măsurii rezultante, instanţa ar urma să stabilească mental măsura educativă pe care ar lua-o pentru întregul concurs dacă nu s-ar fi executat nimic anterior pentru o faptă concurentă, iar apoi să analizeze în ce măsură sancţiunea deja executată ar influenţa măsura rezultantă. Această influenţă se poate manifesta în două moduri:

–printr-o luare a măsurii rezultante pe o durată mai mică. Aşa de pildă, dacă în mod normal pentru concursul respectiv instanţa ar fi luat măsura asistării zilnice pe o durată de 5 luni, constatând că pentru una dintre infracţiunile concurente s-a luat şi s-a executat consemnarea la sfârşit de săptămână pentru 6 săptămâni, poate lua pentru concurs asistarea zilnică pe o durată de 4 luni;

–prin aplicarea pentru concurs a unei măsuri educative mai blânde. Astfel, dacă în mod normal pentru concursul respectiv instanţa ar fi luat măsura asistării zilnice pe o durată de 3 luni, constatând că pentru una dintre infracţiunile concurente s-a luat şi s-a executat supravegherea pe o durată de 2 luni, poate lua pentru concurs consemnarea la sfârşit de săptămână. Tot astfel, se poate ajunge ca în locul măsurii internării în centrul educativ să se ia asistarea zilnică, în considerarea măsurii executate anterior.

În mod evident, nu există un algoritm matematic pentru derularea acestor operaţiuni, dar ele vor trebui menţionate în considerentele hotărârii.

Soluţia propusă este consecventă cu reglementarea din art. 123 alin. (3) din Codul penal, care are în vedere o ipoteză asemănătoare, anume aceea în care măsura educativă rezultantă aplicabilă concursului se ia în timpul executării unei măsuri educative deja dispuse pentru una dintre infracţiunile concurente. În acest caz, instanţa poate să prelungească durata măsurii iniţiale (caz în care, în mod evident, durata deja executată se compută din durata prelungită a măsurii), fie să ia o altă măsură, mai severă (caz în care nu se pune problema computării).

VII. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept supuse dezlegării a fost în sensul că, în ipoteza infracţiunilor concurente săvârşite în timpul minorităţii, judecate separat, durata măsurii educative neprivative de libertate, dispusă pentru o infracţiune concurentă şi executată, nu se scade din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate, stabilită conform art. 129 alin. (1) din Codul penal.

În argumentarea acestui punct de vedere s-a susţinut că niciuna dintre dispoziţiile Codului penal nu reglementează şi nu permite instanţei efectuarea operaţiunii de scădere a duratei măsurii educative neprivative de libertate executate.

S-a mai susţinut că omisiunea legiuitorului de a insera o dispoziţie legală care să permită scăderea duratei măsurii educative executate, dispuse pentru o infracţiune concurentă, indiferent dacă măsura educativă este neprivativă sau privativă de libertate, se explică prin soluţia prevăzută în prevederile art. 129 alin. (1) din Codul penal.

Această soluţie legislativă, care nu permite stabilirea unor măsuri educative distincte pentru infracţiunile concurente, nu permite nici efectuarea unei operaţiuni de scădere a măsurii educative executate, dispuse separat pentru o infracţiune concurentă.

S-a mai susţinut că, în absenţa unui temei legal, natura diferită a măsurilor educative privative de libertate se opune efectuării operaţiunii de scădere a duratei măsurii educative neprivative de libertate executate dintr-o măsură educativă privativă de libertate.

De asemenea, s-a susţinut că, în absenţa unui temei legal, caracteristicile diferite ale măsurilor educative neprivative de libertate se opun efectuării operaţiunii de scădere a duratei măsurii educative neprivative de libertate executate dintr-o altă măsură educativă neprivativă de libertate.

S-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, susţinându-se că, în cazul în care legiuitorul a avut intenţia de a reglementa scăderea duratei executate a unei măsuri educative, aceasta s-a concretizat într-o dispoziţie expresă. Astfel, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, scăderea duratei executate a măsurii educative este posibilă numai în cazul prelungirii măsurii educative într-un centru de detenţie.

De asemenea, s-a făcut referire la dispoziţiile art. 123 alin. (3) din Codul penal, susţinându-se că, în condiţiile în care legiuitorul nu admite posibilitatea de a scădea partea din durata măsurii educative neprivative de libertate care a fost executată, este greu de admis că legiuitorul admite posibilitatea de a scădea în întregime durata măsurii educative neprivative de libertate executate.

În concluzie, s-a susţinut că, dimpotrivă, faptul că durata măsurii educative neprivative de libertate executate nu poate fi scăzută în parte din durata altei măsuri educative neprivative de libertate sau din durata unei măsuri educative privative de libertate conduce la concluzia că durata măsurii educative neprivative de libertate executate nu poate fi scăzută nici în întregul său.

VIII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Procurorul general a solicitat pronunţarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare: "în cazul în care un inculpat minor săvârşeşte în timpul minorităţii un concurs de infracţiuni, fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor din cadrul concursului, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracţiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată şi pentru săvârşirea celorlalte infracţiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracţiunile din cadrul concursului de infracţiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate nu se scade din durata noii măsuri aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni, indiferent de tipul noii măsuri educative aplicate."

S-a susţinut că, în lipsa unei dispoziţii legale exprese care să prevadă posibilitatea scăderii duratei sancţiunii deja executate, o atare operaţiune nu poate fi realizată indiferent dacă noua măsură educativă este neprivativă ori privativă de libertate.

S-a mai susţinut că, în cazul în care noua măsură educativă unică diferă de cea anterior aplicată (este privativă de libertate, iar cea anterioară era neprivativă de libertate ori este neprivativă de libertate, dar alta decât cea anterior aplicată), o atare scădere nu este realizabilă în materialitatea ei, date fiind natura şi conţinutul diferit al măsurilor.

Legiuitorul a prevăzut expres un singur caz în care va avea loc o astfel de scădere, respectiv dacă în perioada internării într-un centru de detenţie minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, iar instanţa prelungeşte măsura internării [art. 125 alin. (3) din Codul penal].

Reglementarea expresă a acestei unice ipoteze în care va opera scăderea duratei deja executate relevă intenţia legiuitorului de a restrânge sfera de aplicare a acestui procedeu juridic la situaţia particulară expusă în cuprinsul normei. O atare scădere ar putea fi justificată de identitatea măsurilor educative privative de libertate avute în vedere şi de gravitatea acestora. În cazul măsurilor neprivative de libertate aceste raţiuni nu se regăsesc; prin urmare, nu există nicio justificare pentru scăderea sancţiunii executate anterior.

În concluzie, procurorul a opinat că în ipoteza analizată executarea integrală a măsurii educative neprivative de libertate aplicate anterior pentru o infracţiune concurentă cu cea din cauza pendinte ar putea fi avută în vedere în procesul de individualizare a sancţiunii unice aplicabile întregului concurs de infracţiuni, raportat la art. 74 din Codul penal, pentru a nu se ajunge la o sancţionare excesivă a minorului ale cărui fapte nu au fost judecate în cadrul aceluiaşi proces.

IX. Punctul de vedere al părţii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Condamnatul N.D.F. nu a formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusă analizei, drept conferit de dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

X. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

XI. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Nu a fost pronunţată nicio decizie cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale ce fac obiectul dezlegării problemei de drept.

XII. Legislaţia relevantă

Art. 2 din Codul penal: Legalitatea sancţiunilor de drept penal

"(1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

(2)Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.

(3)Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia."

Art. 129 alin.(1) din Codul penal: Pluralitatea de infracţiuni

(1)În caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114, ţinând seama de criteriile prevăzute în art. 74.

Art. 127 din Codul penal: Calculul duratei măsurilor educative

În cazul măsurilor educative privative de libertate, dispoziţiile art. 71-73 se aplică în mod corespunzător.

Art. 71 din Codul penal: Durata executării

"(1) Durata executării pedepsei privative de libertate se socoteşte din ziua în care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare.

(2)Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează se socotesc în durata executării.

(3)Perioada în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital intră în durata executării, în afară de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei.

(4)Permisiunile de ieşire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor, intră în durata executării pedepsei."

Art. 73 din Codul penal: Computarea pedepselor şi măsurilor preventive executate în afara ţării

"(1) În cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsă, precum şi durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune în România.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care pedeapsa executată în afara ţării este amenda."

Art. 74 din Codul penal: Criteriile generale de individualizare a pedepsei

"(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a)împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b)starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c)natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d)motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e)natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f)conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g)nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

(2)Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea."

Art. 114 din Codul penal: Consecinţele răspunderii penale

"(1) Faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.

(2)Faţă de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

a)dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;

b)atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă."

Art. 115 din Codul penal: Măsurile educative

"(1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate

1.Măsurile educative neprivative de libertate sunt:

a)stagiul de formare civică;

b)supravegherea;

c)consemnarea la sfârşit de săptămână;

d)asistarea zilnică.

2.Măsurile educative privative de libertate sunt:

a)internarea într-un centru educativ;

b)internarea într-un centru de detenţie.

(2)Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată faţă de minor se face, în condiţiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74."

Art. 19 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal:

(1)Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare dispusă în baza Codului penal din 1969 se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată egală cu timpul rămas din momentul rămânerii definitivă a hotărârii prin care s-a luat măsura internării în centrul de reeducare şi până la majoratul celui în cauză, dar nu mai mult de 3 ani.

(2)Perioada executată din măsura educativă a internării în centrul de reeducare, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul educativ.

(3)În cazul în care, potrivit Codului penal din 1969, s-a dispus prelungirea duratei măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, măsura se va executa într-un centru educativ.

Art. 123 din Codul penal: Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate

"(1) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse, instanţa dispune:

a)prelungirea măsurii educative, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;

b)înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;

c)înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, iniţial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă.

(2)În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b), dacă nici de această dată nu sunt respectate condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse, instanţa înlocuieşte măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării într-un centru educativ.

(3)Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa dispune:

a)prelungirea măsurii educative luate iniţial, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;

b)înlocuirea măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;

c)înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate.

(4)În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b), precum şi în alin. (3) lit. a) şi lit. b), instanţa poate impune noi obligaţii în sarcina minorului ori sporeşte condiţiile de executare a celor existente."

XIII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul admiterii sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 44.339/215/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "dacă, în cazul în care un inculpat minor săvârşeşte, în timpul minorităţii, un concurs de infracţiuni, fiind ulterior trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor din cadrul concursului de infracţiuni, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracţiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată şi pentru săvârşirea celorlalte infracţiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracţiunile din cadrul concursului de infracţiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni sau se va dispune executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru concursul de infracţiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât şi în cazul aplicării unei măsuri educative privative de libertate" şi statuării că, în ipoteza infracţiunilor concurente săvârşite în timpul minorităţii, judecate separat, durata măsurii educative neprivative de libertate, dispusă pentru o infracţiune concurentă şi executată, nu se scade din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate, stabilită conform art. 129 alin. (1) din Codul penal.

XIV. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 44.339/215/2014, prin Încheierea de şedinţă din data 23 octombrie 2015, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării

Potrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

În considerarea dispoziţiilor legale menţionate, sesizarea formulată este admisibilă, întrucât:

–instanţa care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă potrivit dispoziţiilor art. 408 şi următoarele din Codul de procedură penală;

–cauza se află în cursul judecăţii;

–de lămurirea prezentei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată, potrivit art. 408 şi următoarele din Codul de procedură penală.

B. Referitor la sesizarea Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, dispusă prin Încheierea de şedinţă din data de 23 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 44.339/215/ 2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, astfel cum a fost enunţată, reţine următoarele:

Sistemul sancţionator al infracţiunilor comise de minori a fost modificat prin noul Cod penal, în cazul acestora fiind incidente exclusiv măsurile educative, spre deosebire de reglementarea anterioară care permitea şi aplicarea de pedepse.

Potrivit art. 115 din Codul penal, măsurile educative pot fi neprivative de libertate (stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână, asistarea zilnică) sau privative de libertate (internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de detenţie).

În contextul arătat, regula generală în materia sancţionării minorilor o reprezintă măsura educativă neprivativă de libertate, astfel cum prevede art. 114 alin. (1) din Codul penal.

Cu caracter de excepţie, art. 114 alin. (2) din Codul penal stabileşte expres cazurile în care instanţa poate aplica măsurile educative privative de libertate.

În cazul concursului de infracţiuni săvârşit în timpul minorităţii, dispoziţiile legale care reglementează aplicarea sancţiunii sunt prevăzute în cuprinsul art. 129 alin. (1) din Codul penal, respectiv în art. 123 alin. (3), art. 124 alin. (3) şi art. 125 alin. (3) din acelaşi cod.

Textele de lege stabilesc modalităţi diferite de sancţionare a inculpaţilor minori în raport cu momentul judecării infracţiunilor concurente, respectiv stadiul executării sancţiunilor aplicate, fără a acoperi însă situaţia juridică relevată în cauză, respectiv ipoteza în care măsura educativă aplicată pentru una dintre infracţiunile care compun concursul de infracţiuni a fost executată integral.

Art. 129 alin. (1) din Codul penal consacră principiul aplicării unei singure măsuri educative pentru întreg concursul de infracţiuni.

Stabilirea unei măsuri educative unice într-o atare situaţie nu prezintă caracter de noutate, acest sistem de sancţionare fiind folosit şi anterior modificărilor legislative intrate în vigoare la data de 1 februarie 2014.

Astfel, deşi în legislaţia anterioară nu exista o consacrare expresă a acestei reguli, deciziile jurisprudenţiale pronunţate în materie, unele dintre acestea cu valoare de îndrumare, evidenţiau obligativitatea stabilirii unei singure măsuri educative în cazul săvârşirii mai multor infracţiuni concurente de către un minor, în situaţia în care instanţele aplicau doar măsuri educative.

Această interpretare rezultă şi din faptul că, prin Decizia de îndrumare nr. 9 din 16 decembrie 1972 a fostului Tribunal Suprem, s-a statuat că: "în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un minor, instanţele vor lua o singură măsură educativă pentru întreaga pluralitate de infracţiuni".

Tot astfel, prin Decizia nr. XXX din 16 aprilie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2007, s-a reţinut că, în cazul concursului de infracţiuni săvârşit de un minor, trebuie luată o singură măsură educativă pentru întreaga pluralitate de infracţiuni. În situaţia în care, prin mai multe hotărâri definitive au fost aplicate minorului numai măsuri educative, instanţa trebuie să dispună o singură măsură educativă pentru întreaga pluralitate de infracţiuni aflate în concurs.

Revenind la chestiunea de drept supusă dezlegării, în ipoteza infracţiunilor concurente săvârşite în timpul minorităţii, judecate separat, durata măsurii educative neprivative de libertate, dispusă pentru o infracţiune concurentă şi executată, nu se scade din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate, stabilită conform art. 129 alin. (1) din Codul penal.

Situaţia de faţă - care constituie obiectul dezlegării chestiunii de drept - nu este reglementată legislativ, faţă de situaţiile prevăzute de art. 123 şi 127 din Codul penal, care privesc alte situaţii şi care nu pot fi aplicate prin asemănare, deoarece principiul legalităţii sancţiunilor prevăzute de art. 2 din Codul penal nu permite acest lucru.

Diversitatea obligaţiilor şi a restricţiilor ce caracterizează diferitele măsuri educative neprivative de libertate nu permite echivalarea acestora şi, implicit, posibilitatea de a scădea durata unei măsuri educative neprivative de libertate executate din durata unei măsuri educative neprivative de libertate care implică o altă obligaţie sau restricţie.

Valorificarea măsurii educative deja executate se realizează în procesul de individualizare a măsurii aplicabile pentru întregul concurs de infracţiuni, în sensul că la alegerea acestei din urmă măsuri şi la stabilirea duratei ei se va ţine seama de faptul că pentru una dintre infracţiunile concurente s-a luat şi s-a executat deja o altă măsură educativă.

În procesul de individualizare a măsurii, instanţa urmează să stabilească mental măsura educativă pe care ar lua-o pentru întregul concurs de infracţiuni dacă nu s-ar fi executat nimic anterior pentru o faptă concurentă, iar apoi să analizeze în ce măsură sancţiunea deja executată ar influenţa măsura rezultantă.

În mod evident, nu există un algoritm matematic pentru derularea acestor operaţiuni, dar ele trebuie menţionate în considerentele hotărârii.

Concluzionând, pentru toate argumentele expuse, în ipoteza infracţiunilor concurente săvârşite în timpul minorităţii, judecate separat, durata măsurii educative neprivative de libertate, dispusă pentru o infracţiune concurentă şi executată, nu se scade din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate, dar va fi avută în vedere la alegerea şi stabilirea sancţiunii conform art. 129 alin. (1) din Codul penal.

În ipoteza analizată, executarea integrală a măsurii educative neprivative de libertate aplicate anterior pentru o infracţiune concurentă cu cea din cauza pendinte trebuie avută în vedere în procesul de individualizare a sancţiunii unice aplicabile întregului concurs de infracţiuni, raportat la art. 74 din Codul penal, pentru a nu se ajunge la o sancţionare excesivă a minorului ale cărui fapte nu au fost judecate în cadrul aceluiaşi proces.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

în numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori - în Dosarul nr. 44.339/215/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "dacă, în cazul în care, un inculpat minor săvârşeşte, în timpul minorităţii, un concurs de infracţiuni, fiind ulterior trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor din cadrul concursului de infracţiuni, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracţiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată şi pentru săvârşirea celorlalte infracţiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracţiunile din cadrul concursului de infracţiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni sau se va dispune executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru concursul de infracţiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât şi în cazul aplicării unei măsuri educative privative de libertate."

Stabileşte că, în ipoteza infracţiunilor concurente săvârşite în timpul minorităţii, judecate separat, durata măsurii educative neprivative de libertate, dispusă pentru o infracţiune concurentă şi executată, nu se scade din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate, dar va fi avută în vedere la alegerea şi stabilirea sancţiunii conform art. 129 alin. (1) din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2016.

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A

ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Corina Vîlcea