Regulament nr. 14 din 30 septembrie 2010

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

(1)Prezentul regulament stabileşte modul în care se realizează monitorizarea, raportarea şi supravegherea expunerilor mari.

(2)Prezentul regulament se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe.

(3)Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent expunerilor mari ale cooperativelor de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementările emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte expunerile mari ale cooperativelor de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naţionale a României.

(4)Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societăţilor de administrare a investiţiilor, persoane juridice române, care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. În acest sens, orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

(5)Prezentul regulament se aplică la nivel individual şi, după caz, consolidat, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, cu modificările ulterioare.

(6)Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistă.

Articolul 2

(1)Termenii şi expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)În sensul prezentului regulament, termenul societate-mamă include o societate-mamă în sensul art. 7 alin. (1) pct. 19 lit. a)-e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice entitate care, în opinia Băncii Naţionale a României, exercită efectiv o influenţă dominantă asupra altei entităţi (o filială).

(3)În sensul prezentului regulament, termenul filială include o entitate aflată în relaţie cu o societate-mamă, în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), precum şi orice entitate asupra căreia, în opinia Băncii Naţionale a României, o societate-mamă exercită efectiv o influenţă dominantă.

(4)Semnificaţiile noţiunilor instituţii şi firme de investiţii este cea din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, cu modificările şi completările ulterioare.

(5)În înţelesul prezentului regulament, expresia grup de clienţi aflaţi în legătură reprezintă:

a)două ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice care constituie, dacă nu se dovedeşte altfel, un singur risc deoarece una dintre ele deţine, direct ori indirect, controlul asupra celeilalte ori celorlalte; sau b) două ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice între care nu există o relaţie de control, aşa cum este descrisă la lit. a), dar care trebuie să fie considerate ca reprezentând un singur risc deoarece sunt interconectate în asemenea măsură încât, în cazul în care una dintre acestea s-ar confrunta cu probleme financiare, în special dificultăţi de finanţare ori de rambursare, cealaltă sau toate celelalte ar întâmpina probabil dificultăţi de finanţare ori de rambursare;

(6)Termenii şi expresiile bănci centrale, bănci multilaterale de dezvoltare, entităţi din sectorul public au înţelesul prevăzut de Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, cu modificările şi completările ulterioare.

(7)Semnificaţiile expresiilor protecţie finanţată a creditului şi protecţie nefinanţată a creditului sunt cele din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 3

(1)În scopul prezentului regulament, expunerile reprezintă orice activ sau orice element din afara bilanţului prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, fără aplicarea ponderilor de risc ori gradelor de risc prevăzute.

(2)Expunerile care provin din elementele prevăzute în anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie calculate în conformitate cu una dintre metodele prevăzute de regulamentul respectiv. În scopul prezentului regulament, se vor aplica şi prevederile art. 4 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Cu aprobarea Băncii Naţionale a României, toate elementele acoperite integral de fonduri proprii pot fi excluse pentru scopul determinării expunerilor, cu condiţia ca respectivele fonduri proprii să nu fie incluse în fondurile proprii ale instituţiei de credit în sensul art. 126 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 2 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sau în calculul altor indicatori de monitorizare prevăzuţi în alte reglementări.

Articolul 4

Expunerile nu vor include niciunul dintre următoarele elemente:

a)în cazul operaţiunilor pe curs de schimb, expunerile înregistrate în cursul normal al decontării, pe durata celor două zile lucrătoare ulterioare plăţii;

b)în cazul operaţiunilor de cumpărare sau de vânzare de titluri, expunerile înregistrate în cursul normal al decontării pe durata a 5 zile lucrătoare ulterioare plăţii sau livrării titlurilor, în funcţie de care dintre aceste operaţiuni are loc mai devreme;

c)în cazul furnizării serviciilor de transfer de bani, inclusiv executarea serviciilor de plată, compensările şi decontările în orice monedă, precum şi operaţiunile de corespondent bancar, sau în cazul compensărilor de instrumente financiare, decontărilor şi serviciilor de custodie pentru clienţi, finanţări primite cu întârziere, expunerile rezultate din aceste activităţi, precum şi alte expuneri care decurg din operaţiunile aferente clienţilor şi care nu durează mai mult de următoarea zi lucrătoare; sau d) în cazul furnizării serviciilor de transfer de bani, inclusiv executarea serviciilor de plată, compensările şi decontările în orice monedă, precum şi operaţiunile de corespondent bancar, expunerile din cursul zilei faţă de instituţiile care furnizează aceste servicii.

Articolul 5

Pentru a stabili existenţa unui grup de clienţi aflaţi în legătură, în ceea ce priveşte expunerile menţionate la art. 4 alin. (1) lit. m), o) şi p) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care există o expunere faţă de active-suport, instituţiile de credit trebuie să evalueze schema, expunerile-suport ale acesteia sau ambele. În acest scop, instituţiile de credit trebuie să evalueze substanţa economică şi riscurile inerente structurii operaţiunii.

Articolul 6

Pentru scopurile calculării valorii expunerii în conformitate cu prezentul regulament, termenul instituţie de credit include şi orice entitate publică sau privată, inclusiv sucursalele sale, care îndeplineşte cerinţele din definiţia instituţie de credit prevăzută la art. 7 alin. (1) pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi care a fost autorizată într-un stat terţ.

Capitolul IIExpuneri mari

Secţiunea 1Monitorizarea şi raportarea expunerilor mari

Articolul 7

(1)Expunerea unei instituţii de credit faţă de un client sau faţă de un grup de clienţi aflaţi în legătură este considerată ca fiind expunere mare dacă valoarea sa este egală ori depăşeşte 10% din fondurile proprii ale instituţiei de credit.

(2)Banca Naţională a României poate stabili, diferit faţă de instituţia de credit, componenţa unui grup de clienţi aflaţi în legătură.

Articolul 8

(1)Instituţiile de credit raportează Băncii Naţionale a României următoarele informaţii referitoare la fiecare expunere mare, inclusiv expunerile mari exceptate de la aplicarea art. 9:

a)identificarea clientului sau a grupului de clienţi aflaţi în legătură faţă de care instituţiile de credit au o expunere mare;

b)valoarea expunerii înaintea luării în considerare a efectului diminuării riscului de credit, dacă este cazul;

c)în cazul în care se utilizează, tipul protecţiei finanţate sau nefinanţate a creditului;

d)valoarea expunerii după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit calculat pentru scopul art. 9. (2) În cazul în care instituţiile de credit fac obiectul prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, cu modificările şi completările ulterioare, respectivele instituţii de credit pun la dispoziţia Băncii Naţionale a României, la solicitarea acesteia, informaţii cu privire la cele mai mari 20 de expuneri determinate la nivel consolidat, cu excepţia celor excluse de la aplicarea art. 9. (3) Raportarea expunerilor mari, aşa cum este prevăzută la alin. (1), se va efectua trimestrial la nivel individual şi semestrial la nivel consolidat.

(4)Banca Naţională a României va implementa de la 31 decembrie 2012, împreună cu celelalte autorităţi competente, formulare de raportare cu conţinut, frecvenţe şi date de raportare uniforme, în conformitate cu ghidurile Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni. Formularele de raportare vor fi proporţionale cu natura, dimensiunea şi complexitatea activităţilor instituţiilor de credit.

(5)Instituţiile de credit trebuie să analizeze, în măsura în care este posibil, expunerile faţă de emitenţii de garanţii reale, furnizorii de protecţie de credit nefinanţată şi faţă de activele-suport, potrivit art. 5, pentru identificarea posibilelor concentrări şi, după caz, să ia măsuri şi să raporteze Băncii Naţionale a României orice informaţii semnificative.Secţiunea a 2-a Limite aplicabile expunerilor mari

Articolul 9

(1)Instituţiile de credit nu trebuie să înregistreze, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 11-19, o expunere faţă de un client sau un grup de clienţi aflaţi în legătură a cărei valoare depăşeşte 25% din fondurile proprii.

(2)În cazul în care clientul este o instituţie sau în cazul în care un grup de clienţi aflaţi în legătură include una sau mai multe instituţii, valoarea expunerii nu poate depăşi fie 25% din fondurile proprii ale instituţiei de credit, fie echivalentul a 150 milioane euro, în funcţie de care dintre aceste valori este mai mare, cu condiţia ca suma valorilor expunerilor faţă de toţi clienţii aflaţi în legătură care nu sunt instituţii să nu depăşească, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 11-19, 25% din fondurile proprii ale instituţiei de credit.

(3)În cazul în care echivalentul a 150 milioane euro este mai mare decât 25% din fondurile proprii ale instituţiei de credit, valoarea expunerii nu trebuie să depăşească, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 11-19, o limită rezonabilă raportată la fondurile proprii ale instituţiei de credit. Această limită este stabilită de către instituţiile de credit, în concordanţă cu politicile şi procedurile menţionate în art. 8 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 23/28/2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea şi tratamentul riscurilor, precum şi criteriile tehnice utilizate de autorităţile competente pentru verificarea şi evaluarea acestora, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a aborda şi controla riscul de concentrare şi nu trebuie să depăşească 100% din fondurile proprii ale acestora.

(4)Pentru societăţile de servicii de investiţii financiare, în cazul în care clientul este o instituţie sau în cazul în care un grup de clienţi aflaţi în legătură include una sau mai multe instituţii, nivelul valoric al expunerii stabilite la alin. (2) şi (3) este echivalentul a 500.000 euro.

(5)Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate modifica ulterior nivelul valoric al expunerii prevăzute la alin. (4).

(6)În scopul aplicării cerinţelor prudenţiale în domeniul expunerilor mari, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate stabili, la nivel individual, cerinţe mai restrictive privind limita menţionată la alin. (4).

Articolul 10

(1)Instituţiile de credit trebuie să respecte permanent limita relevantă prevăzută la art. 9. În cazul în care, într-o situaţie excepţională, expunerile depăşesc limita respectivă, valoarea expunerii trebuie notificată fără întârziere Băncii Naţionale a României, care, în cazul în care consideră a fi justificat, poate acorda instituţiei de credit o perioadă limitată de timp pentru a se încadra în limita respectivă.

(2)În cazul în care echivalentul a 150 milioane euro, menţionat la art. 9, este aplicabil, Banca Naţională a României poate permite, de la caz la caz, depăşirea limitei de 100% raportată la fondurile proprii ale instituţiei de credit.

Articolul 11

(1)Pentru scopurile art. 12-19, termenul garanţie personală include instrumentele financiare derivate de credit recunoscute potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, altele decât instrumentele de tipul credit linked note.

(2)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (3), în cazul în care recunoaşterea protecţiei de credit finanţate sau nefinanţate este permisă în temeiul art. 12-19, această permisiune este condiţionată de respectarea cerinţelor de eligibilitate şi a altor cerinţe minime stabilite în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)În cazul în care instituţiile de credit se bazează pe aplicarea art. 14, recunoaşterea protecţiei de credit finanţate se supune cerinţelor relevante prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)Pentru scopul acestei secţiuni, instituţiile de credit nu iau în considerare garanţia reală menţionată la art. 23-25 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia cazului în care aceasta este permisă potrivit art. 16-17.

Articolul 12

(1)Următoarele expuneri sunt excluse de la aplicarea prevederilor art. 9:

a)elemente de activ reprezentând creanţe asupra administraţiilor centrale sau băncilor centrale, cărora, în cazul în care sunt negarantate, li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b)elemente de activ reprezentând creanţe asupra organizaţiilor internaţionale sau băncilor de dezvoltare multilaterală, cărora, în cazul în care sunt negarantate, li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

c)elemente de activ reprezentând creanţe garantate în mod explicit de administraţii centrale, bănci centrale, organizaţii internaţionale, bănci multilaterale de dezvoltare sau de entităţi din sectorul public, atunci când creanţelor negarantate asupra respectivelor entităţi care furnizează garanţia personală li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

d)alte expuneri faţă de sau garantate de administraţii centrale, bănci centrale, organizaţii internaţionale, bănci multilaterale de dezvoltare sau entităţi din sectorul public, atunci când creanţelor negarantate asupra entităţii faţă de care expunerea este înregistrată sau de către care este garantată li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

e)elemente de activ reprezentând creanţe asupra autorităţilor regionale sau locale ale statelor membre, în cazul în care aceste creanţe primesc o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte expuneri faţă de autorităţile regionale sau locale respective ori garantate de acestea, în cazul în care aceste creanţe primesc o pondere de risc de 0% potrivit aceluiaşi regulament;

f)expuneri faţă de contrapartidele menţionate la art. 5 alin. (7) sau (8) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care primesc o pondere de risc de 0% potrivit aceluiaşi regulament; expunerile care nu îndeplinesc criteriile respective, indiferent dacă sunt sau nu exceptate de la dispoziţiile art. 9, se tratează ca expuneri faţă de o parte terţă;

g)elemente de activ şi alte expuneri garantate, în mod adecvat în opinia Băncii Naţionale a României, prin garanţii reale reprezentate de depozite de numerar (cash deposits) plasate la instituţia de credit împrumutătoare sau la o instituţie de credit care este societatea-mamă sau o filială a instituţiei de credit împrumutătoare; numerarul încasat din instrumente de tipul credit linked note emise de instituţia de credit, împrumuturile acordate de către o contrapartidă instituţiei de credit şi depozitele unei contrapartide păstrate la instituţia de credit, care fac obiectul unui acord de compensare bilanţieră recunoscut potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră a fi încadrate la această literă;

h)elemente de activ şi alte expuneri garantate, în mod adecvat în opinia Băncii Naţionale a României, prin garanţii reale reprezentate de certificate de depozit emise de instituţia de credit împrumutătoare sau de o instituţie de credit care este societatea-mamă sau o filială a instituţiei de credit împrumutătoare şi încredinţate oricăreia dintre acestea;

i)expuneri care decurg din facilităţile de credit neutilizate care sunt clasificate, potrivit anexei la Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ca elemente din afara bilanţului cu grad de risc scăzut şi în legătură cu care există un acord încheiat cu clientul sau grupul de clienţi aflaţi în legătură, în temeiul căruia facilitatea poate fi utilizată doar dacă se stabileşte că utilizarea nu va cauza depăşirea limitei aplicabile potrivit art. 9. (2) Pentru fiecare dintre expunerile de mai jos se va excepta de la aplicarea art. 9 partea calculată ca diferenţă între valoarea expunerii respective şi rezultatul înmulţirii acesteia cu ponderea aferentă:

(i)pondere 0%:

a)elemente de activ care constituie creanţe asupra băncilor centrale sub formă de rezerve minime obligatorii deţinute la aceste bănci centrale şi care sunt exprimate în monedele lor naţionale;

b)elemente de activ reprezentând creanţe asupra autorităţilor centrale sub formă de cerinţe de lichiditate reglementate deţinute în titluri de stat, exprimate şi finanţate în monedele lor naţionale, cu condiţia ca ratingul respectivelor autorităţi centrale, furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului nominalizată, să fie din categoria investment grade;

(îi) pondere 10%-obligaţiunile garantate care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 55 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

(iii)pondere 20%:

a)elemente de activ reprezentând creanţe asupra administraţiilor regionale sau autorităţilor locale ale statelor membre, în cazul în care acestor creanţe li se aplică o pondere de risc de 20%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte expuneri faţă de ori garantate de aceste administraţii regionale sau autorităţi locale, creanţe cărora li se aplică o pondere de risc de 20% potrivit aceluiaşi regulament;

b)obligaţiuni garantate prevăzute la art. 55 lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

c)elemente de activ reprezentând creanţe şi alte expuneri faţă de instituţii, cu condiţia ca expunerile respective să nu constituie fonduri proprii ale acestor instituţii, scadenţa să nu depăşească ziua lucrătoare următoare şi să nu fie exprimate într-o monedă de tranzacţionare importantă;

d)elemente de activ reprezentând creanţe şi alte expuneri faţă de instituţiile de credit înregistrate de instituţiile de credit care funcţionează pe bază neconcurenţială, care acordă împrumuturi, în baza programelor legislative sau a statutului lor, pentru încurajarea anumitor sectoare ale economiei, în cadrul anumitor forme de supraveghere a administraţiei publice şi al anumitor restricţii privind utilizarea împrumuturilor, cu condiţia ca respectivele expuneri să rezulte din asemenea împrumuturi care sunt transferate beneficiarilor prin intermediul altor instituţii de credit;

(iv)pondere 50%:

a)obligaţiuni garantate prevăzute la art. 55 lit. c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare; b) 50% din acreditivele documentare înregistrate în afara bilanţului cu grad de risc moderat şi din facilităţile de credit neutilizate înregistrate în afara bilanţului cu grad de risc moderat, prevăzute în anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi 80% din garanţii, altele decât garanţiile pentru credite care au un temei legal şi care sunt acordate membrilor prin scheme de garantare mutuală având statut de instituţii de credit.

Articolul 13

Fără a aduce atingere prevederilor art. 15, la calcularea valorii expunerilor în scopurile art. 9, o instituţie de credit poate utiliza "valoarea expunerii ajustată integral", calculată potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, luând în considerare diminuarea riscului de credit, ajustările de volatilitate şi orice decalaj de scadenţă (E*).

Articolul 14

(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 15, instituţiile de credit care, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare, au dreptul să utilizeze propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare (LGD) şi ale factorilor de conversie pentru o anumită clasă de expuneri pot, în cazul în care, în opinia Băncii Naţionale a României, respectivele instituţii de credit au capacitatea să estimeze efectele garanţiilor financiare asupra expunerilor lor separat de alte aspecte relevante aferente LGD, să ia în considerare efectele respective la calcularea valorii expunerilor pentru scopurile art. 9. (2) Pentru scopurile alin. (1), instituţiile de credit trebuie să convingă Banca Naţională a României cu privire la adecvarea estimărilor realizate în vederea diminuării valorii expunerii în scopul conformării cu cerinţele prevăzute la art. 9. (3) În cazul în care o instituţie de credit are dreptul să utilizeze propriile estimări ale efectelor garanţiilor financiare, aceasta le va utiliza de o manieră coerentă cu metoda adoptată pentru determinarea cerinţelor de capital.

(4)Instituţiile de credit care, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare, au dreptul să utilizeze propriile estimări ale LGD şi ale factorilor de conversie pentru o anumită clasă de expuneri şi care nu determină valoarea expunerilor prin metoda menţionată la alin. (1) pot utiliza metoda extinsă a garanţiilor financiare sau metoda menţionată la art. 18 alin. (1) lit. b) pentru calcularea valorii expunerilor.

Articolul 15

(1)Instituţiile de credit care utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare sau care au dreptul să utilizeze metoda prevăzută la art. 14 pentru a calcula valoarea expunerilor în scopurile art. 9 trebuie să efectueze periodic simulări pentru situaţii de criză privind concentrările de risc de credit, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea realizabilă a oricărei garanţii acceptate.

(2)Aceste simulări periodice pentru situaţii de criză iau în considerare riscurile provenite din modificările potenţiale în condiţiile pieţei, care ar putea avea un impact negativ asupra adecvării fondurilor proprii ale instituţiilor de credit, precum şi riscurile provenite din valorificarea garanţiilor în situaţii de criză.

(3)Instituţia de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României că simulările pentru situaţii de criză pe care le derulează sunt adecvate pentru evaluarea riscurilor respective.

(4)În cazul în care o astfel de simulare pentru situaţii de criză indică o valoare realizabilă a garanţiei acceptate mai mică decât valoarea care ar putea fi luată în considerare prin utilizarea metodei extinse a garanţiilor financiare sau, după caz, a metodei descrise la art. 14, valoarea garanţiei care poate fi luată în considerare la determinarea valorii expunerilor în sensul art. 9 se reduce corespunzător.

(5)Instituţiile de credit trebuie să includă următoarele elemente în strategia de administrare a riscului de concentrare:

a)politici şi proceduri pentru administrarea riscurilor rezultate din decalajele dintre scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei creditului aferentă expunerilor respective;

b)politici şi proceduri pentru cazurile în care o simulare pentru situaţii de criză indică o valoare realizabilă a garanţiei mai mică decât valoarea luată în considerare prin utilizarea metodei extinse a garanţiilor financiare sau metodei descrise la art. 14; şi c) politici şi proceduri privind riscul de concentrare ce rezultă în urma aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit şi, în special, expunerile mari indirecte, de exemplu expunerile faţă de un emitent de titluri acceptate drept garanţie.

Articolul 16

(1)Pentru scopurile prezentului regulament, în cazul expunerilor garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare locative, instituţiile de credit pot diminua valoarea expunerii cu până la 50% din valoarea proprietăţii locative în cauză, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

a)expunerea este garantată cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare locative sau prin părţi deţinute în societăţile finlandeze din domeniul locativ care funcţionează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societăţile din domeniul locativ ori cu legislaţia echivalentă ulterioară;

b)expunerea rezultă dintr-o operaţiune de leasing potrivit căreia locatorul păstrează în totalitate dreptul de proprietate asupra proprietăţii imobiliare locative ce face obiectul tranzacţiei atât timp cât locatarul nu şi-a exercitat opţiunea de cumpărare.

(2)În aplicarea alin. (1), valoarea proprietăţii se determină spre satisfacţia Băncii Naţionale a României, pe baza unor standarde prudente de evaluare stabilite prin lege, reglementări sau prevederi administrative. Evaluarea proprietăţilor imobiliare locative se efectuează cel puţin o dată la 3 ani.

(3)Pentru scopurile prezentului articol se aplică cerinţele prevăzute la art. 41-45 şi art. 121 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)În aplicarea prezentului articol, prin proprietate imobiliară locativă se înţelege acel spaţiu locativ care este sau va fi ocupat ori dat cu chirie de către proprietar.

Articolul 17

(1)Pentru scopurile prezentului regulament, în cazul expunerilor garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare comerciale situate pe teritoriul unui alt stat membru, instituţiile de credit pot diminua valoarea expunerii cu până la 50% din valoarea proprietăţii comerciale în cauză numai în situaţia în care autorităţile competente din statul membru în care este situată proprietatea comercială permit ca următoarelor expuneri să li se aplice ponderea de risc de 50%, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare:

a)expunerile garantate cu ipoteci asupra spaţiilor pentru birouri sau altor spaţii cu destinaţie comercială ori prin părţi deţinute în societăţile finlandeze din domeniul locativ care funcţionează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societăţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentă ulterioară, în ceea ce priveşte spaţiile pentru birouri ori alte spaţii cu destinaţie comercială; sau b) expunerile rezultate din operaţiuni de leasing imobiliar privind spaţiile pentru birouri sau alte spaţii cu destinaţie comercială.

(2)În aplicarea alin. (1), valoarea proprietăţii se determină spre satisfacţia autorităţii competente din statul membru în care este situată proprietatea comercială, pe baza unor standarde prudente de evaluare stabilite prin lege, reglementări sau prevederi administrative. Proprietatea comercială trebuie să fie construită în totalitate, închiriată şi să genereze un venit corespunzător din chirii.

Articolul 18

(1)În cazul în care o expunere faţă de un client este garantată de o terţă parte sau printr-o garanţie reală emisă de o terţă parte, instituţiile de credit pot:

a)să trateze acea porţiune a expunerii care este garantată ca fiind asumată de garant, şi nu de client, cu condiţia ca expunerea faţă de garant, negarantată, să primească o pondere de risc egală sau mai mică decât ponderea de risc aferentă expunerii faţă de client, negarantată, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b)să trateze acea porţiune a expunerii garantată cu valoarea de piaţă a garanţiei reale recunoscute ca fiind asumată de terţa parte, şi nu de client, cu condiţia ca expunerea să fie garantată cu garanţie reală, iar partea garantată cu garanţie reală a expunerii să primească o pondere de risc egală sau mai mică decât ponderea de risc aferentă expunerii negarantate faţă de client potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Metoda prevăzută la alin. (1) lit. b) nu se utilizează de către o instituţie de credit în cazul existenţei unui decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei.

(3)Pentru scopul prezentului regulament, instituţiile de credit pot utiliza atât metoda extinsă a garanţiilor financiare, cât şi tratamentul prevăzut la alin. (1) lit. b) numai în cazul în care le este permisă utilizarea atât a metodei extinse a garanţiilor financiare, cât şi a metodei simple a garanţiilor financiare în scopul aplicării art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 19

În cazul în care o instituţie de credit aplică prevederile art. 18 alin. (1):

a)dacă garanţia este exprimată într-o monedă diferită de cea în care este exprimată expunerea, nivelul expunerii care se consideră a fi acoperită se calculează în conformitate cu prevederile referitoare la tratamentul aplicat neconcordanţei de monede pentru protecţia nefinanţată a creditului din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b)decalajul între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei trebuie tratat în conformitate cu prevederile referitoare la tratamentul decalajului de scadenţă din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare; şi c) protecţia parţială poate fi recunoscută potrivit tratamentului prevăzut de Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Capitolul IIISancţiuni, dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 20

Până la data de 31 decembrie 2012, pentru elementele de activ reprezentând creanţe şi alte expuneri faţă de instituţii, înregistrate înainte de 31 decembrie 2009, se va excepta de la aplicarea art. 9 partea calculată ca diferenţă între valoarea expunerii respective şi rezultatul înmulţirii acesteia cu ponderea aferentă:

a)pondere 20% - elemente de activ reprezentând creanţe asupra instituţiilor şi alte expuneri faţă de acestea a căror scadenţă este de până la 3 ani. Aceste elemente nu pot constitui fonduri proprii ale instituţiilor respective;

b)pondere 50% - elemente de activ reprezentând creanţe asupra instituţiilor a căror scadenţă este mai mare de 3 ani, cu condiţia ca acestea să fie reprezentate de instrumente de creanţă emise de o instituţie şi care, în opinia Băncii Naţionale a României, sunt negociabile şi cotate zilnic pe o piaţă creată de operatori profesionişti sau a căror emisiune a fost autorizată de autoritatea competentă din statul membru de origine al instituţiei emitente. Aceste elemente nu pot constitui fonduri proprii ale instituţiilor respective.

Articolul 21

Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 226, 227, 229, precum şi la art. 284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 22

Prezentul regulament intră în vigoare la data de 31 decembrie 2010.

*

Prezentul regulament transpune dispoziţii cuprinse în directive ale Uniunii Europene, după cum urmează:

1.dispoziţiile art. 4 pct. 12(b), 13(b) şi 45, art. 106-117 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit, accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006; şi

2.dispoziţiile art. 1 pct. 2(b), pct. 19-28 şi pct. 37 din Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a directivelor 2006/48/CE , 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum şi gestionarea crizelor.