Decizie nr. 541 din 28 aprilie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 5.025/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.039 din 9 octombrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.025/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime - S.A. din Constanţa într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect "pretenţii".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile fără a face distincţie expresă între contractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi contractele încheiate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Arată că, în unele cazuri, instanţele judecătoreşti au reţinut în mod greşit faptul că dispoziţiile de lege criticate se aplică şi pentru trecut, mai exact, contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a legii. Susţine că lipsa unei precizări exprese în acest sens "produce prejudicii majore drepturilor procesuale ocrotite prin Constituţia României". În opinia autorului excepţiei, limitând perioada de timp în care poate fi exercitată plângerea, prin derogare de la prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă, se creează o discriminare între părţile unui proces civil sau comercial şi cele ale unui proces de contencios administrativ, în ceea ce priveşte dreptul de a solicita instanţei obligarea uneia dintre părţi la respectarea clauzelor contractuale.

Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal constată admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. În ce priveşte incidenţa în cauză a efectelor deduse din nerespectarea textului de lege criticat, observă că, în mod constant, Curtea Constituţională a reţinut că acestea reprezintă probleme de aplicare a legii, care excedează controlului instanţei de contencios constituţional.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 9 din Legea nr. 262/2007 privind modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:

–Art. 7 alin. (6): "(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:

a)de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;

b)de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;

c)de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;

d)de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;

e)de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sunt nesocotite următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu exceptarea legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat are în vedere plângerea prealabilă ce trebuie introdusă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative, precizând, pe de o parte, că aceasta are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, astfel că dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt aplicabile în mod corespunzător, şi, pe de altă parte, individualizând momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni fixat pentru introducerea acesteia, în funcţie de tipul litigiului izvorât din respectivul contract.

Autorul excepţiei critică prevederile art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituţie, susţinând că au caracter retroactiv, întrucât unele instanţe judecătoreşti fac aplicarea acestora inclusiv în ceea ce priveşte contractele administrative încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care a introdus în cuprinsul legii menţionate şi textul ce formează obiectul prezentei excepţii. Curtea constată că aceasta nu reprezintă o critică de neconstituţionalitate, ci o nemulţumire a autorului excepţiei legată de modalitatea de aplicare a legii de către instanţe. Or, Curtea Constituţională nu are competenţa de a cenzura activitatea instanţelor, acestea fiind suverane în aprecierea modului de soluţionare a cauzelor ce le sunt deduse judecăţii. Aşa fiind, sunt singurele în măsură să determine legea aplicabilă litigiului, soluţionând, eventual, şi conflictele de legi în timp.

Critica referitoare la lipsa unei menţiuni exprese a inaplicabilităţii textului de lege criticat în ceea ce priveşte contractele administrative încheiate anterior intrării sale în vigoare constituie o problemă ce excedează, de asemenea, competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, această atribuţie revenind Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a ţării.

În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului egalităţii, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu instituie niciun fel de privilegii sau discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de persoane. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut în mod constant că egalitatea nu înseamnă uniformitate şi că la situaţii diferite sunt permise tratamente juridice diferite, în măsura în care există o justificare obiectivă şi rezonabilă. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii Constituţionale a statuat că nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli procedurale speciale, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, ipoteză aplicabilă cauzei de faţă.

Totodată, Curtea reţine că obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile nu reprezintă o nesocotire a accesului liber la justiţie, legiuitorul înţelegând să reglementeze şi în această materie o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea instanţei judecătoreşti. În cazul în care însă părţile nu reuşesc să îşi concilieze interesele în acest mod, au dreptul neîngrădit de a sesiza instanţa competentă, care va analiza pretenţiile acestora în cadrul unui proces care va satisface toate garanţiile specifice unui proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 5.025/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu