Decizie nr. 84 din 8 martie 2001

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fundaţia Editura Revista România Mare" - S.R.L. şi de Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 2.167/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 6 martie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 8 martie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, observa următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.167/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fundaţia Editura Revista România Mare" - S.R.L. şi de Corneliu Vadim Tudor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin ca "art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi art. 54 din Constituţie". Se apreciază ca dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, de care se prevalează reclamantul pentru a nu-şi timbra acţiunea, creează "o categorie de persoane privilegiate care pot sa introducă acţiuni fără satisfacerea taxei de timbru, precum şi o alta categorie care este supusă cu usurinta abuzurilor procesuale ale reclamanţilor. Aceasta situaţie este recunoscută explicit de autorul Ordonanţei de urgenta nr. 53 din 19 mai 2000, care însă nu aduce nici o modificare regimului timbrarii. Este adevărat ca legea poate impune condiţii de exercitare a drepturilor, inclusiv a celor procesuale, dar ratiunea trebuie să se afle în însăşi functionalitatea instituţiei juridice şi sa nu reprezinte un mijloc artificial de creare de facilităţi pentru introducerea unor acţiuni de o anumită categorie".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se apreciază ca scutirea introdusă la lit. f^1) se înscrie în ansamblul scutirilor de taxe judiciare de timbru introduse prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53 din 19 mai 2000, şi are ca temei importanţa valorilor sociale ocrotite în asemenea cazuri, fără a se putea pretinde ca în aceste cazuri s-ar crea inegalitati sociale. Se considera ca scutirea de taxa de timbru a cererilor ce vizează aplicarea dreptului la propria imagine a unui cetăţean nu vizează anumite persoane, ci este instituită în favoarea oricărui cetăţean care se adresează justiţiei.

Prin art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, se arata în continuare, nu se creează o protecţie specială pentru o categorie de persoane privilegiate, deoarece acest text nu inlatura egalitatea dintre părţile procesului civil. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Legea nr. 146/1997 recunoaşte tuturor cetăţenilor care se considera vătămaţi prin atingeri aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei lor dreptul de a cere despăgubiri în justiţie fără plata vreunei taxe, neinstituind discriminări de nici un fel; principiul egalităţii în faţa legii trebuie înţeles în sensul că aceeaşi norma legală nu poate fi aplicată diferit, discriminatoriu de la un caz la altul, şi nicidecum în sensul că legea n-ar putea prevedea măsuri diferenţiate în funcţie de categoria de subiecte cărora li se adresează sau de sfera relaţiilor sociale pe care o reglementează. În concluzie, se apreciază că nu au fost incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 54 din Constituţie.

Cu privire la textul art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, care a modificat art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, se arata ca "din studierea actelor dosarului rezultă ca semnatarii excepţiei au indicat în mod greşit textul menţionat, întrucât au avut în vedere tot textul art. 15 lit. f^1), şi nu textul art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Analizând cererea prin care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi autorii excepţiei au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în realitate au fost avute în vedere doar dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din lege, dispoziţii introduse prin pct. 4 al art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 şi modificate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonanţe (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). În consecinţa, controlul de constituţionalitate se va limita la aceste dispoziţii legale care au următoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

f^1)stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice;"

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, s-au adus modificări lit. f^1) a art. 15 din Legea nr. 146/1997, text care are în prezent următoarea redactare: "stabilirea şi acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;"

În jurisprudenta sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca, atunci când dispoziţia legală invocată a fost modificată, excepţia poate să fie examinata dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva substanţa din reglementarea iniţială. De aceea, având în vedere ca aceasta cerinţa este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000.

Autorul excepţiei susţine ca textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), potrivit cărora: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege", precum şi pe cele ale art. 54, conform cărora "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea constata ca fiind neîntemeiat argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Aceasta deoarece prin art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 este scutită de plată taxei de timbru orice persoană fizica, în cazul formulării de acţiuni şi cereri având ca obiect stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine.

Curtea constata ca fiind neîntemeiat şi argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui un instrument de presiune asupra libertăţii de exprimare şi s-ar aduce astfel atingere principiului constituţional al exercitării cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor, prevăzut la art. 54 din Constituţie. Sub acest aspect Curtea retine ca libertatea de exprimare nu este absolută, întrucât, conform art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, aceasta "nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".

În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 205 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, precum şi Decizia nr. 31 din 6 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 4 aprilie 2001).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fundaţia Editura Revista România Mare" - S.R.L. şi de Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 2.167/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 martie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Cristina Radu