Decizie nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 630/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 630/42/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgovişte cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Încheierii din 15 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 7.947/2005, încheiere prin care, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, s-a suspendat judecarea acţiunii formulate de această societate comercială în calitate de creditoare a Societăţii Comerciale "Vlacom" - S.R.L. din Târgovişte.

În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este inexact formulat, dând loc unor interpretări diferite. Astfel, consideră că termenul de "realizare" priveşte exclusiv executarea activelor debitorului şi nu are în vedere suspendarea acţiunilor aflate pe rolul instanţelor de judecată. De asemenea, consideră că suspendarea acţiunilor pentru realizarea creanţelor aduce atingere proprietăţii private, dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil ale creditorilor. În acest sens, arată că, după închiderea procedurii insolvenţei, creditorii nu-şi mai pot realiza drepturile, întrucât debitorul nu mai are bunuri susceptibile de executare.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că interpretarea textului de lege este de competenţa instanţei de judecată şi nu constituie un motiv de neconstituţionalitate. De asemenea, arată că nu se încalcă dreptul de proprietate, întrucât în cursul procedurii insolvenţei se acoperă toate creanţele creditorilor garantaţi, aceştia având şi posibilitatea de a solicita ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006. În ceea ce priveşte dreptul de acces liber la justiţie, consideră că acesta nu este restrâns, întrucât deschiderea procedurii falimentului suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute de textul de lege supus controlului de constituţionalitate. În acelaşi timp, accesul liber la justiţie presupune posibilitatea persoanelor de a utiliza structurile şi mijloacele procedurale specifice activităţii jurisdicţionale, art. 129 din Constituţie îndreptăţind legiuitorul să stabilească ierarhia căilor de atac şi modalitatea folosirii acestora. În sfârşit, arată că nu este înfrânt nici dreptul la un proces echitabil, întrucât art. 36 din Legea nr. 85/2006 operează asupra tuturor creditorilor, iar, în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei, pentru toţi reîncep să curgă termenele de prescripţie a valorificării drepturilor lor, creditorii diligenţi având posibilitatea recuperării creanţelor lor chiar în cadrul procedurii falimentului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că procedura insolvenţei este o procedură colectivă, ce creează un cadru unic în care creditorii îşi pot valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă, astfel că acţiunile paralele ale altor creditori ar îngreuna eforturile depuse pentru evaluarea activului şi pasivului debitorului în vederea distribuirii rezultatului lichidării, în condiţiile legii. De asemenea, având în vedere că suspendarea acţiunilor creditorilor este însoţită de suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acestor acţiuni, consideră că nu este încălcat nici dreptul de proprietate. În sfârşit, arată că nu este încălcat nici dreptul de acces liber la justiţie, deoarece creditorii pot beneficia de toate pârghiile pe care procedura insolvenţei le pune la dispoziţie pentru a-şi valorifica în mod corespunzător creanţele.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, acesta nefiind contrar dreptului la un proces echitabil, întrucât măsura suspendării acţiunilor creditorilor se justifică prin natura specială a procedurii insolvenţei, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar pentru valorificarea drepturilor de creanţă împotriva debitorului aflat în insolvenţă. În legătură cu acestea, arată şi că este competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. De asemenea, consideră că suspendarea nu afectează drepturile celui care a formulat o acţiune pentru valorificarea drepturilor de creanţă, întrucât, potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2006, se suspendă orice termen de prescripţie a acţiunilor la care se referă art. 36 din aceeaşi lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale".

În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi constituţionale: art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, articol ce se referă la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că măsura stabilită prin textul de lege criticat se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă.

În aceste condiţii, existenţa unor acţiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.

Acest fapt nu poate fi privit ca reprezentând o piedică pentru creditori de a acţiona în vederea realizării drepturilor lor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanţele pe care le au în tabelul creanţelor împotriva debitorului, să participe la procedura insolvenţei pentru acoperirea creanţelor. În cazul salariaţilor, drepturile acestora sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/lichidator.

Prin urmare, Curtea constată că art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu aduce vreo restrângere exerciţiului dreptului de valorificare a creanţei.

De asemenea, Curtea nu poate reţine nici criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

În primul rând, trebuie avut în vedere că, în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanţie efectivă drepturilor creditorilor.

În al doilea rând, Curtea reţine că dreptul la acţiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin art. 40 din Legea nr. 85/2006, care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acţiunilor la care se referă textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 15 din Decretul nr. 167/1958, publicat în Buletinul Oficial, nr. 19 din 21 aprilie 1958.

Existenţa riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenţei, creditorul să nu-şi mai poată recupera creanţa are ca temei lipsa de diligenţă a creditorului care nu a acţionat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective şi nu poate fi privită ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotărârilor instanţei de judecată.

În sfârşit, în ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei ca instanţa de contencios constituţional să clarifice sensul art. 36 din Legea nr. 85/2006, Curtea apreciază că aceasta nu reprezintă un aspect de neconstituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii ce intră în competenţa instanţei de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 630/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu