Decizie nr. 344 din 3 aprilie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi şi art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Isfan şi Antonio Alssaid Isfan în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004) al Tribunalului Timiş - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004), Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi şi art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Isfan şi Antonio Alssaid Isfan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale după casare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, după abrogarea art. 333 din Codul de procedură penală, nu s-a mai instituit o altă procedură de refacere ori de completare a urmăririi penale, fapt ce vine în contradicţie cu dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, art. 337 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul egalităţii şi la dreptul la apărare, deoarece conferă doar procurorului rolul de a solicita extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.

Tribunalul Timiş - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la art. 337 din Codul de procedură penală şi, pe de altă parte, prin abrogarea art. 333 din acelaşi cod, legiuitorul, cu scopul de a asigura dreptul la un proces echitabil, a urmărit evitarea situaţiilor de tergiversare a cauzelor.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 nu sunt de natură să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Abrogarea prevederilor referitoare la restituirea dosarului pentru completarea urmăririi penale nu contravine nici dreptului părţilor de a beneficia de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi în mod echitabil a procesului penal.

Cât priveşte critica referitoare la art. 337 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că faptul că o persoană nu poate pune în mişcare acţiunea penală nu contravine egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii, deoarece drepturile acesteia se exercită în concordanţă cu interesele generale ale societăţii. În situaţia în care procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanţa este obligată să soluţioneze cauza în limitele în care a fost învestită prin actul de sesizare şi nu poate dispune, din proprie iniţiativă, extinderea.

De asemenea, textele criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a beneficia de toate garanţiile şi drepturile menite să asigure dreptul la apărare. Persoana faţă de care s-a dispus extinderea procesului penal beneficiază de toate drepturile recunoscute fiecărei părţi, indiferent de momentul în care a intrat în proces.

În sfârşit, atât prevederile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, cât şi art. 337 din Codul de procedură penală nu conţin norme contrare regulii constituţionale referitoare la Folosirea căilor de atac.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi art. 337, cu denumirea marginală Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

–Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006: "Articolul 333 se abrogă.";

–Art. 337 din Codul de procedură penală: "În cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.

Dispoziţiile art. 336 se aplică în mod corespunzător."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Referitor la critica dispoziţiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin care s-a abrogat posibilitatea instanţei de a restitui cauza la procuror, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 332 din Codul de procedură penală referitoare la încălcări procedurale prevăzute de art. 197 privind cauzele de nulitate, Curtea constată că aceasta nu echivalează cu încălcarea principiului egalităţii ori a dreptului la apărare, deoarece se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei şi, totodată, partea interesată are deplina libertate de a-şi exercită cum crede de cuviinţă apărarea. De altfel, raţiunea acestei abrogări este justificată de necesitatea eficientizării actului de justiţie ce implică dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere că inexistenţa posibilităţii de restituire a cauzei la procuror decât pentru cauze de nulitate absolută reprezintă tocmai o modalitate de împiedicare a tergiversării, instanţele de judecată, în virtutea rolului lor activ, fiind datoare să suplinească eventuale lipsuri ale urmăririi penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi şi art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Isfan şi Antonio Alssaid Isfan în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004) al Tribunalului Timiş - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru