Decizie nr. 830 din 26 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Epure în Dosarul nr. 45.314/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei pentru pregătirea apărării şi pentru ataşarea Dosarului nr. 14.165/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sens în care solicită şi emiterea unei adrese către această instanţă pentru comunicarea dosarului menţionat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare a cauzei, arătând că, faţă de data sesizării Curţii cu excepţia invocată, a existat un interval de timp suficient pentru pregătirea apărării.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată. Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 45.314/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Epure.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede o cale de atac împotriva hotărârii de sancţionare a apărătorului, care, odată amendat de judecător, nu poate să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor sale ca orice alt cetăţean. Astfel, măsura de sancţionare este aplicată în mod discreţionar, fără ca avocatul să aibă parte de un proces echitabil, fără să se poată apăra şi fără să existe o cale legală de control judiciar care să verifice legalitatea şi temeinicia sancţiunii aplicate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată, arătând că existenţa unei căi de atac separat în timpul procesului având ca obiect soluţionarea unei cauze penale ar conduce la tergiversarea cauzei pe motive ce nu au legătură cu fondul cauzei. Încheierea dată având ca obiect reexaminarea unei amenzi judiciare este încheiere interlocutorie, astfel că aceasta va fi atacată odată cu fondul cauzei, apel sau recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 199 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanţă, iar de instanţa de judecată, prin încheiere.

Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare.

Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii."

Se susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi în art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 867 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007 prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală, statuând că acestea nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat la art. 21 din Constituţie şi, respectiv, la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în legătură cu decizia organului emitent referitoare la cererea de scutire ori de reducere a amenzii judiciare, partea interesată poate ataca încheierea judecătorului odată cu fondul, precum şi faptul că "Dimpotrivă, s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dacă pentru orice măsură sau act care în esenţă dinamizează procesul penal ar fi posibilă o contestare imediată".

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele de principiu ale deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Epure în Dosarul nr. 45.314/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta